KorAP: Find »[drukola/base=pahar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...749 >

18,714 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

i-am răspuns. Trebuia să o sun pe Salome În săptămâna următoare și să o fac să vină la atelier. Trebuia să fiu mai deșteaptă cu ea decât fusesem cu Alixe. Un chelner alunecă pe lângă noi purtând o tavă cu pahare de șampanie. Vrei unul? am Întrebat-o pe Salome. Nu. Șampania nu-mi face nimic. Eu beau doar tărie. O votcă, te rog, Îi ceru ea chelnerului. — Imediat, răspunse el și se Întoarse la postul lui. Chiar atunci apăru o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
te-a văzut cu două weekend-uri În urmă, Hunter. Am făcut o pauză, apoi am adăugat: — În călătoria ta secretă la Londra. La celălalt capăt al firului se făcu liniște. Furioasă, am deschis frigiderul și mi-am turnat un pahar de șampanie dintr-o sticlă Începută. Am luat o Înghițitură. Nu s-a Întâmplat nimic. Nu mă simțeam plăcut amețită. Poate că Salome avea dreptate În legătură cu șampania: nu funcționa. Pe neașteptate, Hunter spuse: —Phoebe! Ea vorbește mereu aiurea. Probabil că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
roșit un pic și am aprobat, dând din cap. Nici una dintre persoanele pe care le cunosc nu Își mai iubește actualul soț, spuse Milton. Nici măcar tipii care sunt homosexuali. Asta este Îngrozitor. Vrei ceai cu gheață? Am turnat În două pahare și am răsturnat pe o farfurie o pungă cu prăjiturele cu ciocolată. Milton Înhăță una și se cocoță pe un scaun. —Mmmm, zâmbi el. —Te-ai distrat la Paris? l-am Întrebat, rezemându-mă de blatul de lucru. —O, da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
și Tinsley se potriveau cu Împrejurările. Tinsley m-a Înghiontit, dar, când mi-a văzut expresia Întunecată, plină de tristețe, păru să intre În pământ de rușine. — Doamne, scuze. Suntem groaznice, spuse ea, rușinată. Chiar atunci veni chelnerița, aducând trei pahare cu șampanie, salata și hamburgerii În miniatură. Lauren și Tinsley au Îndepărtat cu grijă chiflele și cartofii prăjiți de pe farfuriile lor, până când au rămas fiecare cu câte doi hamburgeri de patru ori mai mici decât unul obișnuit. Era mai puțină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Halston, doar atât de largă cât să-i cuprindă pântecele rotund. Într-o mână avea o poșetuță din satin, iar În cealaltă ținea strâns un copil de 16 luni, dar cumva reușea să și bea În același timp dintr-un pahar cu apă. —Ooooh! O să devină topmodel, zbieră unul dintre jurnaliști la copil. Repede! Poză. Poză? OK. Dă-mi voie să te scap de paharul ăla. În timp ce Casey Silbert, jurnalistul mai sus menționat, Îi subtiliză paharul, Phoebe Își schimonosi profesionist fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
un copil de 16 luni, dar cumva reușea să și bea În același timp dintr-un pahar cu apă. —Ooooh! O să devină topmodel, zbieră unul dintre jurnaliști la copil. Repede! Poză. Poză? OK. Dă-mi voie să te scap de paharul ăla. În timp ce Casey Silbert, jurnalistul mai sus menționat, Îi subtiliză paharul, Phoebe Își schimonosi profesionist fața Într-un zâmbet matern, dar tineresc, pentru cinci fotografi iviți acolo, care au fotografiat-o un-doi și au dispărut, ca niște stele căzătoare umane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
În același timp dintr-un pahar cu apă. —Ooooh! O să devină topmodel, zbieră unul dintre jurnaliști la copil. Repede! Poză. Poză? OK. Dă-mi voie să te scap de paharul ăla. În timp ce Casey Silbert, jurnalistul mai sus menționat, Îi subtiliză paharul, Phoebe Își schimonosi profesionist fața Într-un zâmbet matern, dar tineresc, pentru cinci fotografi iviți acolo, care au fotografiat-o un-doi și au dispărut, ca niște stele căzătoare umane. — Ce fetiță cuminte, spuse Phoebe, legănând copilul pe șoldul ei osos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
ora 6, am ajuns la ea, am găsit-o pe Marci În salon, cocoțată pe o sofa verde Închis, decorată În stil auster, țeapăn, pe care se afla un exemplar din cartea Sunt necesari bărbații? de Maureen Dowd. Avea un pahar cu ceva de băut Într-o mână și telecomanda În mâna cealaltă. Ochii nu i se dezlipeau de ecranul televizorului. Schimba de pe un canal pe altul ca o maniacă. Era Îmbrăcată cu un costum Rochas de un alb imaculat, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
stăteam la bar urmărind scena. Jaful În amiaza mare la New York sau la Paris e una, dar la Moscova a fost astfel mărit, Încât să se ridice la nivelul așteptărilor pe care le au miliardarii. Prețul de 80 $ pentru un pahar de șampanie roz, cum e la barul hotelului Park Hyatt, este ceva obișnuit. Până și Lauren fu Îngrozită. —Lui Phoebe i-ar plăcea la nebunie aici, remarcă. Apropo, a născut. I-a pus copilului numele Lila Slingsby și vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
urmă, spuse Lauren, privind la Giles Monterey când acesta intră În cort. Pe neașteptate, păru să se Îmbujoreze. — Dumnezeule mare, am fluturi În stomac. A Început să-mi apară roșeața pe gât din cauza nervozității? Sorbind cu Înghițituri mari dintr-un pahar cu vin fiert, Giles Monterey se Îndreptă În colțul Îndepărtat al cortului, unde se salută voios cu un grup strălucitor de ruși. Pentru cineva de urma căruia era atât de greu de dat, părea, În mod sigur, foarte cunoscut. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
mai multe admiratoare Înfocate decât Elvis. Sunt atât de emoționată. Nu mă pot duce pur și simplu așa la el. Nu ai de ales, am spus, Încurajând-o puternic. —Poate dacă aș bea vreo șase tequila, spuse ea, luând un pahar de pe o tavă și dându-l pe gât. Ooo, chestia asta e tare. Mai luă unul și, În cele din urmă, oarecum cu nervozitate, se Îndreptă În direcția lui Monterey. Eu m-am dus Înapoi la masa noastră, să stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Încăpere plină de rochii cusute cu mărgeluțe. Louis mi-a stricat Crăciunul anul ăsta. Nu o să-mi revin niciodată. Cred, zău așa, că din cauza stresului m-am ales cu o boală incurabilă, poate poliomielită. Poți să-mi mai aduci un pahar cu șampanie? Pentru o fată bolnavă de poliomielită, refacerea lui Lauren a fost miraculoasă. A doua zi după petrecerea aia, Lauren primi din mâna unui mesager un bilet de la Giles Monterey, În care scria: Sunt În oraș. Ne Întâlnim joi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
cămașă albă, pantaloni din moleschin 1 și cu mocasini În picioare, era imaginea tipică de bancher european binevoitor aflat În vacanță - cu BlackBerry-ul la Îndemână tot timpul. —Vin fiert? Întrebă el. —Mmm! Mulțumesc, răspunse Hunter. Davide turnă În câteva pahare și ne tolănirăm cu toții pe canapele lângă foc. —Lauren a adus-o pe amica aceea Marci cu ea, ceea ce nu e bine deloc, zise Camille, ușor Încruntată. —De ce? am Întrebat-o, sorbind din vin, care te Încălzea și era bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
urma: seara aia urma să fie un iad, dar dacă nu o făceam, ar fi fost doar amânarea iadului și aș fi Înrăutățit și mai mult lucrurile. Când am ajuns eu la Carlyle, Hunter era deja la masa noastră. Un pahar de șampanie mă aștepta În dreptul locului meu, așa că l-am băut cât ai zice pește. Așa tristă cum eram, nu am putut totuși să nu observ ce atmosferă plăcută era În local: fast strălucitor, dar intim, o ușurare binevenită față de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
a venit o idee nemaipomenită. Cheamă-l pe Thack aici, să faceți probele. Că doar ăsta este cel mai frumos apartament de hotel din tot New York-ul, nu? Toată lumea va considera că Thack este foarte grozav... Lauren Îmi dădu un pahar cu apă și două pastiluțe: — Poftim, ia astea. —E o nebunie, spuse Marci. Îmi place la nebunie. Mă simt très C.Z.Guest. Avea pe ea o rochie foarte cambrată pe corp, din dantelă de un galben pal, care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
siguranță, și cu franjuri lungi din păr decolorat blond. Era sexy Într-un fel straniu, În modul acela În care sunt persoanele care aparțin genului creativ, chiar dacă arată complet aiurea. M-am dus și m-am alăturat lor, luând un pahar de șampanie În drum spre ei. Bună! spuse Prince Angus, atunci când eu m-am așezat lângă Tinsley. Vorbea exact ca unul dintre Beatles. Nu că este divin? zise Tinsley, punându-și un braț pe după gâtul lui Prince Angus. Salome deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
soții, care nu eram eu. M-am Îndrăgostit de el imediat. Hunter avea dreptate. Era o poveste frumoasă de dragoste. Tocmai atunci Giles reapăru cu tava cu băuturi. —Lămâile sunt din zonă, de undeva de pe aici, spuse Lauren, luând un pahar de limonadă. În timp ce Giles Împărțea băuturile celor de față, adăugă: — Nu m-aș fi căsătorit cu tine niciodată dacă aș fi știut că ești nelogodit și disponibil, nu-i așa, dragule? Giles zâmbi și-și trecu mâna prin părul soției

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
a părut surprins. Este atât de greu de citit. —Ai poftă de mille-feuille? Avem un patiser francez la bord, să știi. Cred că Îmi este mult prea cald ca să mănânc produse de patiserie acum, i-am răspuns eu sorbind din paharul rece cu mojito. Rochia ta de mireasă a fost ca dintr-o poveste. Lauren Închise ochii pentru o clipă, ca și cum și-ar fi adus aminte de splendoarea rochiei. —A fost mare păcat că nimeni nu a avut cum să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

câte o cafea. La ora nouă s-au dus la o petrecere la galeria Chambers, unde, după cum au declarat martorii, cuplul a discutat cu câțiva oameni, printre care proprietarul galeriei și arhitectul care le construiește casa. Au băut câte un pahar din vinul casei. La zece și jumătate s-au întors la hotelul Pressman, în apartamentul 17F, unde locuiau de aproape o lună, de când se căsătoriseră. Centralistul de la hotel zice că au dat câteva telefoane între zece și jumătate și douăsprezece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
zdrențe, tencuiți pe față, care beau apă din niște sticluțe albastre și-și lungesc gâtul în direcția din care vin eu. De-a lungul bordurii se aliniază camioane mari și rulote, între care plutește mirosul generatoarelor diesel. Peste tot zac pahare de carton pline pe jumătate cu cafea. Număr în continuare - 378, 379, 380; sar peste baricada din capătul celălalt și-mi continui drumul. 412 de pași sunt până în redacția de știri. În lift suntem deja mult prea înghesuiți. La etajul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
moale, și-i spun bine, zic, potolește-te, bine? Îi zic că trebuie să-mi promită că n-o să spună niciodată. Și, ținând între noi făclia care încă mai arde, Nash zice: — Promit. Capitolul 17 Helen se plimbă cu un pahar de vin în mână, aproape gol; pe fund nu mai e decât o părere de roșu. Și Mona zice: — De unde-ai scos aia? — Băutura? zice Helen. Poartă o haină groasă dintr-o blană în diferite nuanțe de brun, înspicată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
zice: — De pe bar am luat-o. De-acolo, de lângă castronul cu portocale și statueta de alamă. Și Mona își înfige amândouă mâinile în codițele roșii și negre și-și apasă creștetul capului. — Ăla e altarul! zice. Arată cu degetul spre paharul gol și zice: Ai băut ofranda mea pentru Zeiță! Helen înfige paharul gol în palma Monei și zice: Păi ce-ar fi să-i mai aduci o ofrandă Zeiței, dar dublă? Suntem în apartamentul Monei, unde toate mobilele sunt mutate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și statueta de alamă. Și Mona își înfige amândouă mâinile în codițele roșii și negre și-și apasă creștetul capului. — Ăla e altarul! zice. Arată cu degetul spre paharul gol și zice: Ai băut ofranda mea pentru Zeiță! Helen înfige paharul gol în palma Monei și zice: Păi ce-ar fi să-i mai aduci o ofrandă Zeiței, dar dublă? Suntem în apartamentul Monei, unde toate mobilele sunt mutate într-un mic patio din spatele unui glasvand culisant, acoperite cu o folie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
explozie răsună de sus. O femeie imploră să nu fie violată. Nu e ceva real. E doar un film. În cultura noastră se tot strigă „Lupul!“. Oamenii ăștia obsedați de dramă... Alergici la calm... Cu unghiile ei negre, Mona apucă paharul gol de vin, cu buza mânjită de rujul roz al lui Helen, și se duce desculță în bucătărie, îmbrăcată într-un halat de baie alb, flaușat. Se aude soneria. Mona se întoarce, traversând salonul. Așezând un alt pahar de vin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Mona apucă paharul gol de vin, cu buza mânjită de rujul roz al lui Helen, și se duce desculță în bucătărie, îmbrăcată într-un halat de baie alb, flaușat. Se aude soneria. Mona se întoarce, traversând salonul. Așezând un alt pahar de vin roșu pe consolă, zice: — Nu mă face de râs de față cu ceilalți vrăjitori! Și deschide ușa. În prag stă o femeie scundă, care poartă ochelari cu ramă groasă, de plastic negru. Femeia poartă mănuși de bucătărie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]