6,523 matches
-
măsură metrică și rimă bogată statornicite de vremea marilor autori ori critici literari și, în același timp, fără să uite a evidenția puterea dragostei. Ea iubește și respectă, fără îndoială, versul clasic, adică versul care a făcut din poezie „înger palid cu priviri curate”, cum o numea Mihai Eminescu. Georgeta îl folosește cu plăcere și, mai ales, cu îndemânare, ambele demne de invidiat, înnobilându-l cu forța acelor metafore parcă înflorite prin rondurile din grădina de flori de acasă, în Săcuieu
O NOUĂ STEA ÎN UNIVERSUL LITERATURII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345747_a_347076]
-
ei rurală. Comunismul cu colectivizarea lui forțată a avut un impact nefast asupra satelor românești și a dispersat o întreagă civilizație ancestrală și mai ales a reușit trista performanță de a distruge dragostea românului față de pământ. O ultimă, dar destul de palidă șansă ar fi ca tranziția, prin înrăutățirea vieții orășenilor cărora pensia drastic diminuată nu le mai ajunge să trăiască nici măcar la limita decenței, să-i readucă în satele pe care le-au părăsit în cadrul atât de celebrelor, prin tam-tamul propagandistic
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară în ecouri, umbre cu forme hidoase se prelinseră printre luminișuri sub sclipirea palidă a stelelor. Deodată, la miezul nopții, undeva în fața călăreților se ivi o flacără firavă lângă un stejărel. Treptat limbile focului de un galben auriu se înălțară către bolta întunecată a cerului. - Aici este comoara! exclamă deodată Radu Valdescu în culmea
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
sărutându-i înțelepciunea rădăcinilor (Stare 17) Sau în acest emoționant autoportret, în fapt o sfâșietoare vivisecție: ...țipăt scurt de pasăre./ tresărire în fir de nisip./falezele timpului împrăștie frica. pași numărați de gânduri,/inima remodelează./culori aruncă din ele,/nuanțele palide./tablou terminat/în mișcarea tâmplei spre pumn./ râd iar/și lacrima dezamăgirii crește. stânca îmi închide imaginea/trup amorțit, gând zvelt./ am părăsit anotimpurile/unul câte unul.../alb,/pescărușul și copilul din mine,/ schimbă sferele de plumb,/cu miezul curat
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
izvoare tu sfințești cu pasu-ți mozaicuri verzi de ierburi brumate mi-ai întins în față raiuri peste ape am băut otravă din buzele tale mi-ai aprins în suflet candele curate cu mir de tămâie mi-ai trezit vederea cu palidul iris dintr-un paradis trena ta suavă foșnetul veciei frunze scăpărând până hăt departe până peste secoli până la mormânt... buza ta pândește un sărut fățiș șoapte înnodând dezgropăm cuvinte din vechimi uitate râzând ca bufonii și orbi printe lucruri orbi
IMN ÎNCHINAT DRAGOSTEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347795_a_349124]
-
trase pe el o cămașă albă, își potrivi cravata, mătase chinezească veritabilă, de culoarea oului de rață, apoi pantalonii luați proaspăt de la croitor, după care îmbrăcă sacoul. Se privi în oglindă.Era frumos, de-o frumusețe demonică. Asupra feței sale palide, musculoase, expresive, se ridica o frunte senină și rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra frunței se zburlea cu o genialitate sălbatică părul negru-strălucit, ce cădea pe niște umeri compacți și binefăcuți. Ochii săi mari, căprii, ardeau ca un foc
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
mi-au fost atrase de unul ce stătea mai rezervat, era un tanar ce avea în jur de treizeci de ani, scund de statura, îmbrăcat într-o geaca mare groasă avea cu el o geantă neagră, fata lui era puțin palida și marcată de oboseală, dădea impresia unui om educat, cult și intradevar așa era, vorbea o casteliana perfectă, după ce am schimbat câteva cuvinte a început să-mi expună situația în care se află. - Locuiesc cam de șapte luni în stradă
LUMEA CELOR DE JOS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347837_a_349166]
-
dezlănțuie un adevărat masacru. Imaginile care urmează se succed. Un oștean, din pricina întunericului, greșește ținta, iar strania creatură, cu țepușa în pântece, țipă înspăimântată. Zarva cuprinde întreg palatul tocmai când luna răsare de după muchia muntelui invadând curtea cu lumina sa palidă. Pe ziduri și prin încăperi se aprind făclii, iar ochi aprinși ca jăratecul se ivesc la ferestre. CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu vocea puternică) Să urcăm în palat! CĂPITANUL SASU: Acționați fără ezitare până nu se dezmeticesc din somn. CĂPITANUL ARNĂUTU: Până la
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
laturile... dar are semnătura originală, spuse fără a-și reprima admirația. Am intrat la o licitație cu totul întâmplător și Becky a licitat-o, a câștigat-o și mi-a oferit-o în locul unui inel de logodnă... Obrazul mamei deveni palid. Tatăl făcu câțiva pași înapoi, pipăind locul și brațele fotoliului în care se așezase. Becky arăta ca lumina lunii reflectată în fereastră, numai Aiala, cu ochii lucizi, era conștientă că deschisese o rană în cronica familiei... - E o glumă pe cât
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
schimbăm ceva, dacă așa a fost dintotdeauna?”. Aici personajul-autor se opune nedreptății, după cum îi dictează instanța morală proprie, observând că ceva deviază de la făgașul echilibrului. Actele sale comportamentale sunt mai curajoase decât cele ale unora care preferă soluția nedreptății, motivând palid că ar fi mai simplu de supraviețuit așa. E-adevărat că dă dovadă uneori de mai mult atașament față de glie decât mulți dintre localnici, dar nu-nseamnă că ar condamna pe cineva. Nu transpare nicăieri nici urmă de critică la adresa
CRONICĂ DE CARTE – WILLIAM BLACKER „DRUMUL FERMECĂTOR” de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348744_a_350073]
-
le place sângele proaspăt, suntmici vampiri dornici să-și stâmpere setea. Am ceva noroc, ori au aflat că vin din țara lui Dracula și mă cred de-a lor, ori sângele meu nu le place, nu degeaba sunt atât de palidă, așa că se înfruptă cu foc din Klaus și Willi. Ne așezăm la masă. Împreună cu noi mănâncă și familia, Klaus și Willi sunt oaspeți vechi iar acest lucru a devenit tradiție. Nușika, care până acum a muncit sub îndrumarea mamei sale
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
bătrâna Doci, care îi zâmbise cu fața luminată de bucuria revederii și-i spusese - iar de data aceasta nu i se mai păruse că sună atât de banal - să aibă grijă de ea. Îi răspunse în tăcere cu un zâmbet palid și obosit. Clipe, ore... singurătate... Într-una din zile se întâlnise din întâmplare cu mama ei, pe stradă. Venea de la piață, având ambele mâini ocupate cu sacoșe. Deși o văzuse de la distanță, mama își lăsase capul în pământ trecând pe lângă
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
la camera de gardă. A vorbit cu medicul, cu asistentele, apoi s-a întors în salon zâmbind. - Mergem. Am să mă întorc eu după biletul de ieșire... Lajos a îmbrăcat hainele noi aduse de mama sa. Îi stăteau bine. Deși palid, cu rană în jurul gâtului, nu arăta chiar rău. Era copil drăguț, blonduț, cu ochii albaștri, aproape ca ai mei, tenul însă alb, nu tuciuriu și obrajii cu câteva pistrui. Poate atunci chiar ei au fost pentru mine, farmecul lui. L-
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
își îngroșară rândul E-o mare-nfierbântată mulțimea muribundă Dezlănțuiți urgiei, în hule se cufundă Și-i tot mai negru cerul - păcatul lor purtându-l. Din depărtări, în tremur, Taborul se urniră Și-acoperindu-și fața în mare se scufundă Prea obosit și palid de tot ce auziră, Prea rușinat de toate ce ochii lui văzură. III Din cer, precum un trăznet, luceafărul căzură În marea-nfierbântată și plină de absint, Își încetară plânsul și cel de-al treilea înger Și se retrase tainic sub
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
tărie de calitate putea să o aprecieze. Așa că plescăia încântat și dădea de dușcă din cana de lut. Nu prea mult deoarece, peste câteva minute, era deja muci și se întinsese, gemând de plăcere, pe dușumea, ca să se odihnească. Soarele palid al toamnei lumina decorul ruginiu iar Costel afișa o privire ceva mai goală decât a unui înțelept pe drumul Nirvanei. Lângă el stătea bidonul cu trăscău, cel pentru care Costel manifesta o duioșie excesivă dar perfect motivată. Auzi în cap
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
a mea viață toată... De când vreau să curgă flacăra din mine Care chip a luat din cele divine! Zeiță ai fost,insă timpul trece... Azi mă întristează amintirea-ți rece. Te risipești privirii ca fumul de țigară, Ca un soare palid în ceasul de seară. Nu știi cum simțit-am ura și durerea, Și cum înălțării a urmat căderea... Am încercat chiar să invoc uitarea.. Mai strâns mă prindea însă,disperarea. Și de-am încercat să-mi ucid chiar versul, Toate
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
cândva a mea viață toată...De când vreau să curgă flacăra din mineCare chip a luat din cele divine!Zeiță ai fost,insă timpul trece...Azi mă întristează amintirea-ți rece.Te risipești privirii ca fumul de țigară,Ca un soare palid în ceasul de seară.Nu știi cum simțit-am ura și durerea,Și cum înălțării a urmat căderea...Am încercat chiar să invoc uitarea.. Mai strâns mă prindea însă,disperarea.Și de-am încercat să-mi ucid chiar versul,Toate
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DOUĂ LACRIMI... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 646 din 07 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Tablou de toamnă (rondel) Toamna palidă revine Ca o pânză-n reci nuanțe Cu nostalgice suspine Și cu triste rezonanțe. În tabloul cu destine, Cu-mpliniri dar și restanțe Toamna palidă revine Ca o pânză-n reci nuanțe. Plumburiu și trist ca mine Anotimpul de bilanț
DOUĂ LACRIMI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346306_a_347635]
-
Ediția nr. 646 din 07 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Tablou de toamnă (rondel) Toamna palidă revine Ca o pânză-n reci nuanțe Cu nostalgice suspine Și cu triste rezonanțe. În tabloul cu destine, Cu-mpliniri dar și restanțe Toamna palidă revine Ca o pânză-n reci nuanțe. Plumburiu și trist ca mine Anotimpul de bilanț e... Cine să m-aline, cine? Dar mai am încă speranțe... Toamna palidă revine... Vine toamna (rondel) Vine toamna, tristă briză, Deja vu pe-un
DOUĂ LACRIMI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346306_a_347635]
-
triste rezonanțe. În tabloul cu destine, Cu-mpliniri dar și restanțe Toamna palidă revine Ca o pânză-n reci nuanțe. Plumburiu și trist ca mine Anotimpul de bilanț e... Cine să m-aline, cine? Dar mai am încă speranțe... Toamna palidă revine... Vine toamna (rondel) Vine toamna, tristă briză, Deja vu pe-un tobogan, În ținuta-i de marchiză Din satin galben-șofran, Fără pașaport și viză... Ah, de-aș fi iar licean! Vine toamna, tristă briză, Deja vu pe-un tobogan
DOUĂ LACRIMI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346306_a_347635]
-
scrisori poetul se raportează uneori și la opera lui, mai cu seamă în primi ani după debutul la Convorbiri literare. În corespondența cu Veronica descoperim, pe fondul pasional, cite un zîmbet de tandrețe șăgalnică, aducând parcă o rază de lumină palidă dinspre Călin (File din poveste ): ”De atunci intru paj și cavaler șervet pentru eternitate în suita M-sale Veronica, supus ca un câine și înamorat ca un cărăbuș “.( Către Veronica Micle, martie 1882, în I. E. Torouțiu, Op., cit. Vol.IV
CORESPONDENŢA EMINESCIANĂ-MANIFESTARE DE FORŢĂ MAJORĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346315_a_347644]
-
cum ar fi raportul dintre imaginație și gîndire în poezie: “Numai, drept vorbind, mama imaginilor, fantasia, mie-mi pare o condițiune esențială a poeziei- pe când reflecțiunea nu e decât scheletul, care-n opera de artă nici nu se vede, deși palidele figure ale unor tragediani își arată mai mult oasele și dinții, decât formele frumoase. La unii predomină una, la alții, alta; unirea amândurora e perfecțiunea, purtătorul ei, genial.“( Din scrisoarea către I.C. Negruzzi, din 17 iunie 1870,). Citind corespondența lui
CORESPONDENŢA EMINESCIANĂ-MANIFESTARE DE FORŢĂ MAJORĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346315_a_347644]
-
Ediția nr. 211 din 30 iulie 2011. Urcase primul etaj mai mult pe întuneric, iar la etajul al doilea domnea o semiobscuritate care ascundea in mare parte murdăria scării. Pe dibuite Maur reușise să descuie ușa și să aprindă becul palid din hall. O lăsase să treacă înainte și ca din întâmplare lăsă iala să se încuie singură. Simțise din primul moment că nu mai era nimeni în apartament și liniștea stranie ce domnea, îndemna la reflecție. Nu crezuse nici un moment
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
puternic cu lumina mobilierului. ... Citește mai mult Urcase primul etaj mai mult pe întuneric, iar la etajul al doilea domnea o semiobscuritate care ascundea in mare parte murdăria scării.Pe dibuite Maur reușise să descuie ușa și să aprindă becul palid din hall. O lăsase să treacă înainte și ca din întâmplare lăsă iala să se încuie singură. Simțise din primul moment că nu mai era nimeni în apartament și liniștea stranie ce domnea, îndemna la reflecție. Nu crezuse nici un moment
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
nu a fost bun, tot degeaba. Este precum experimentul cu apa și cu uleiul, ele sunt nemiscibile și așa rămân. Călătoresc cu autobuzul destul de des și văd mulți adolescenți la orele de trafic maxim, respectiv dimineața. Sunt inundată de fețe palide, obosite mult prea de timpuriu, de limbajul vulgar afișat cu nonșalanță, ca să nu mai vorbim de comportament. Băieții nu mai poartă uniforme școlare cum se întâmpla odată. Acum ei au jeanși cu fermoare, cu turul pantalonilor undeva pe la genunchi, de parcă
EDUCAŢIA ŞUBREDĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348307_a_349636]