KorAP: Find »[drukola/base=palmă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...835 >

20,853 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

mintea tulburată și ești gelos. Întreabă-mă din nou ceva mai încolo, dacă încă o să mai vrei. — Te iubesc, Georgie, am spus. — Ah, cât despre asta... și râse scurt, sec. — Of, Doamne! am exclamat și mi-am ascuns fața în palme. Am simțit brațul lui Georgie pe umerii mei. Am luat-o în brațe și ne-am lăsat amândoi pe pat. Un timp am stat neclintiți. — Martin, mi-ai spus că îi treceai iubitele tale lui Alexander, zise Georgie. Nu cumva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
am privit picioarele lungi și curbura coapsei. Cămașa era descheiată și îi vedeam unul dinte sâni săltând în ritmul respirației. I-am privit gâtul și urechea, acum mai vizibile din cauza părului tăiat. I-am privit mâna atât de binecunoscută, cu palma întoarsă în sus într-un gest de implorare sau de eliberare. Toate acestea fuseseră ale mele. Dar acum aveam impresia că totul se desfăcuse în bucăți, bucăți din Georgie, ființa pierdută. În clipa aceea nu eram capabil de a răscoli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

o vizită. Ar fi drăguț să ne Întâlnim la Apollo, spusese ea „În circumstanțe diferite“ - și, după o pauză de efect, Încărcată de subînțelesuri, adăugase: „cu adevăratul tău eu“. Adevăratul meu eu, care-o fi ăla, mă Întrebam frecându-mi palmele de pantaloni. Ochii Dorei erau limpezi ca apa adâncă, dar când arunca priviri Într-o parte, simțindu-se privită, mi-am dat seama că și ea putea fi agitată. Probabil era așa din cauza a ceea ce s-a Întâmplat ultima dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mânecuțe. Cât se poate de răbdător, fără să ating umerașele, am pipăit hainele de pe acolo până am găsit despicătura adâncă a fustei și am reușit să-mi strecor degetele tremurânde printre picioarele pantalonului, ca să pot pipăi crăcăna din piele cu palma mea lucioasă. Încetul cu Încetul Însă, nădușeala din șifonier Începu să mă calce pe nervi. Nu mai rămânem și noi singuri? Cât avea să mai dureze până să-mi rostească numele? Cu siguranță, Dora Îl aștepta pe acest musafir. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-mi vorbească dacă mă hotăram să o vizitez. Primea musafiri În zile lucrătoare Între amiază și șapte seara. În camera 202. Cum? Da, era În regulă să trec pe la ea chiar În după-amiaza asta. După ce mi-am notat adresa În palmă, m-am Întors acasă. Inima mi se calmă din nou, așa că m-am spălat cu grijă, stând În cada de zinc cu mâna stângă ridicată. O jumătate din mine capitulase deja În fața dorințelor. Și totuși, peste câteva ore, cu cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
atât mă simțeam mai pierdut. Oare n-ar fi mai bine să mă Întorc acasă? Sau măcar de-aș bea o tărie În timp ce mă gândesc mai bine la ce am de gând să fac? Citind urma ștearsă a adresei din palmă, mi-am dat seama că, În orice caz, trebuia să-mi inventez un alter ego. Nu se știa niciodată. În ultima vreme ziarele au Început să răspândească zvonuri ciudate despre bărbați care s-au sinucis după ce fuseseră șantajați. Oare exista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
par cât mai visător și mai distrat. Dar apoi mi s-a părut că interlocutorul meu exagerează un pic cu rolul lui. Scufundat În integramă, nu-și ridică privirea câteva minute bune până când, indignat, m-am văzut nevoit să cobor palma pe clopoțel. Atunci portarul se uită În sus, aproape absent, Își strânse ochelarii cu grijă și Îi vârî În buzunarul de la cămașă - unde dispărură ca și când interiorul ar fi fost căptușit cu negura uitării. Mi-am dres vocea și i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cu un decupaj În formă de „25“, și bate ritmul cu un bici. O singură greșeală dacă faci, o iei de la capăt. Fir-ar să fie, Sascha! Știu totul despre cum e să te pună cineva la punct. Bătu cu palmele În masă și Își drese vocea. Ce crezi că făcea Maier cu cei care nu reușeau să sară calul cu mânere? I-am răspuns că excesul de zel al bătrânului nostru profesor de atletică n-avea nimic de-a face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
perna de pe scaun. Între timp Își scosese nu numai rochia și jupa, dar și ciorapii. Din fericire am reușit s-o conving să nu-și scoată sutienul și Încălțămintea. Îmi apucă gleznele și Îmi Împinse picioarele Înapoi, apoi Își plimbă palmele calde, Îmbrăcate În piele de-a lungul pulpelor, desfăcându-mi genunchii cu blândețe. Scoase din cutia cu farduri o bucată de sfoară și ceva ce părea un șiret. Îl legă În așa fel Încât ceea ce voia să scoată În evidență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
aprobator, fără să scot un cuvânt, studiind dintele ciobit al Dorei În timp ce aceasta Își deschidea cadoul. — Dar... se uită la mine. Ce-i asta? — O tabacheră. — Nu prea seamănă cu așa ceva. Sceptică, Întoarse obiectul pe toate părțile. Era de mărimea palmei ei și, din cauza argintului fals, arăta mai prețios decât era În realitate. Totuși, caseta era ciudată și am presupus că nu mai văzuse ceva de genul ăsta până atunci. Două jumătăți În formă de scoică erau ținute laolaltă de arc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
competiția de baloane cu aer, organizată În nordul orașului. Atâta Îmi amintesc și eu, pentru că mă simțeam de parcă aș fi fost umflată și eu - cu nervi și sânge și viitor. Pe bucata de hârtie pe care Dora o strângea În palmă și căreia nu i-a dat drumul nici În timpul călătoriei de zece ore cu trenul, era adresa unui doctor din orașul ei. Când i-a bătut În ușă a doua zi dimineața, după ce petrecuse orele gri ale nopții În parcul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
degete. Când nu-i mai ajunse o mână (eram În urmă nu cu cinci luni, ci cu șase), Își puse În acțiune și degetul mare de la cealaltă mână, remarcând surprinsă: — Speram să fie miercuri, dar chiar e vineri. Ridicând ambele palme În aer, adăugă că nu, chiar nu conta ce mai răspundeam. Cuvântul dumitale nu mai valorează nici cât un reichspfennig, domnule Knisch. Ivan va trebui să aștepte până vineri. Plin de recunoștință, mi-am dat seama că matematica ei nebunească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
a mai pierdut un vas de război, suspină Dora când ultimii fiori s-au retras și rotulele i s-au scufundat sub apă. Dacă se nimerea să fim În pat, ca atunci, În martie, prefera să se cuibărească confortabil În palmele mele, cu spatele gol, ca un indian pe calul său, și Îmi cerea cu o răsucire impetuoasă a capului să introduc un deget În locul rămas neocupat, ca să i se poată „alătura din nou lui Old Shatterhand“. Aprilie Începu cu testarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
circumspectă, coborî scările. L-am recunoscut vag după poza de grup. Avea un păr blond Închis, tuns scurt și era Îmbrăcat impecabil. Totuși, avea ceva rigid și prea corect, de parcă ar fi fost decupat din carton. Observându-ne, Își Întoarse palmele În afară și grăbi pașii. Dora Îl Întâmpină În capul scărilor, rotindu-se cu el pe podeaua de marmură. Fiind Îmbrăcată În pantaloni și cu jacheta din Berchtesgaden, câteva secunde era să nu-i mai deosebesc. — Și acesta este Însoțitorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
vrea să le arăt colecția noastră. — Cum doriți, doctore Karp. Bătând din călcâie, Röser aruncă o privire pe ceas. — Alf trebuie să apară din minut În minut. Vă poate arăta el Împrejurimile. Dacă ați fi amabili să așteptați aici... Cu palma Întinsă, bibliotecarul arătă spre o masă din fundal, cu niște reviste aranjate cu gust. — Mulțumim, nu va fi necesar. Dar cred că... Röser stătu pe gânduri, apoi se răzgândi. Desigur, doctore Karp. Îl anunț pe Kinkel când se Întoarce din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
afișă un zâmbet școlăresc. — Asta nu-mi va fi deloc greu. Prima dată se opri la litera B, se aplecă Înainte și scoase un material intitulat Gimnaziul plăcerii. Dar răzgândindu-se, Îl puse la loc și Își sprijini bărbia În palmă. După ce se gîndi mai bine, ne explică: nu căuta „fantezii atletice sau măsuri de disciplină pedagogice, voia o imagine mai adecvată a societății din ziua de azi caracterizată de inflație, dezarmare și un simț dezvoltat al sentimentului de iubire Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
nu ironic. Ghidului nostru Îi luă ceva timp să găsească o lucrare potrivită, pentru că acum Își plimba degetul de-a lungul rafturilor de pe partea cealaltă. Aproape imediat, se opri la litera R, de unde scoase un volum subțire. Așezându-l În palma deschisă, Îl frunzări oprindu-se de fiecare dată când dădea peste vreo ilustrație. — Aceasta este o carte ieșită din comun. Este scrisă de un poet tânăr care mai târziu a devenit negustor de arme. A fost publicată recent. Manuscrisul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
strălucea glorios când am trecut de Bursa de Valori. Dacă n-ar fi fost gândurile mohorâte care mă apăsau, aș fi putut savura vremea pe deplin. Cămașa Îmi flutura În aer; coarnele de lemn ale ghidonului mi se mulau pe palmă; pedalele se Învârteau cu gradul de rezistență potrivit. Cu roțile trasând cercuri perfecte, lanțul derulându-și lațul etern, mă simțeam, de parcă aș fi călătorit pe un semn mobil al infinitului. Într-o zi frumoasă, Îmi promisesem, voi dedica o odă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
proprietarul sau cel puțin moștenitorul locului. Avea părul ras În spate și deasupra urechilor, dar o șuviță galbenă ca paiul fusese lăsată liberă și lipită de frunte Într-un stil, mai nou, atât de popular. Când mă observă, bătu din palme și, răsucindu-le, pocni din Încheietura degetelor. Avea buzele lucioase și fața plină de acnee. Nu știu din ce motiv, nu mă slăbea din ochi, ceea ce mă cam deranja. Voia să mă sugereze că n-aș fi binevenit la fundație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să mă Împotrivesc, m-am Întins - parțial pe pat, parțial În poalele Dorei. Mângâindu-mă cu mâinile sale electrice, se deplasă mai Întâi pe piept, apoi, În jos, spre stomacul meu tremurând. Abia mă atingea, și totuși mă simțeam de parcă palma i-ar fi fost Încărcată cu lumina lunii. Niciodată nu m-am simțit atât de gol. Gol, nu expus. Pentru că, În felul ei, Dora mă Îmbrăca cu mâinile În timp ce-mi mângâia șoldurile, coapsele și genunchii. Sentimentul de intimitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Doamna Witting era vecina de sub noi, am explicat. Își purta părul „tapat“ și mirosea mereu a bomboane medicinale mov. Nu i-am zis nimic. În schimb, o priveam fermecat cum Își ridica ciorapii pe picioare, netezind cusăturile, trăgând materialul cu palmele, de-a lungul coapselor, apoi prinzându-le de jartiere, răsucindu-și ușor picioarele, mai Întâi Într-o parte, apoi În cealată - Încântată că băgase cinci cireșe coapte În două pungi mătăsoase. — Cu cât mă făceam mai mare, cu atât mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
am țipat și m-am Înjurat singur. Tocmai Îmi Întinsesem cel mai important mușchi! Aveam nevoie de ajutor urgent! Din camera de zi maică-mea m-a Întrebat dacă am pățit ceva. Cu lacrimi În ochi, mi-am tras o palmă peste vintre și i-am răspuns că... doar mă... Că nu, n-aveam nimic. (La naiba. ) Doar că m-am... (O, Doamne. M-am făcut mic. (Doamne, Doamne. Nu aveam nimic. Nu era nici o problemă. Mi-am ridicat mâinile cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
uită-te aici! Înveselindu-se, Anton luă sticla de pe masă de parcă i-ar fi aparținut. Când l-am Întrebat a treia sau a patra oară dacă a găsit ce căuta, a scos dopul cu dinții și și-a scuipat În palme. Mândru de el, arătă cu sticla spre geanta sa. — Ba bine că nu! E totul acolo. Luând o dușcă sau două, Își uscă buzele, apoi privi În jur. Ah, doamna Pandora. Se duse la bibliotecă. Mi-ar prinde bine un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Anton sublinie că portofelul său din „cea mai fină piele germană“ era tot la mine. Dar colegul meu are destui bani, nu-i așa, Knisch? Am reușit să scot la lumină câteva bancnote mototolite, pe care le-am netezit cu palma și le-am pus pe masă. Și În curând, ne-am luat rămas bun. Anton trebuia s-o găsească pe Molly, cu care avea niște treburi de rezolvat. În ceea ce mă privește, m-am simțit destul de puternic ca să ajung la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
legă cu un nod mai lejer și Îl trase În spate. Capetele pânzei erau date Într-o parte. Am presupus că tipul voia să Împiedica ca penisul să acopere testiculele, pe care bărbatul cu mâinile pătate le cântărea acum În palmă, ca pe niște prune coapte Într-un sac de piele. Scrotul părea ras; cel puțin, eu nu reușeam să disting nici un fir de păr. Conținutul său era mai mare ca o migdală, dar mai mic decât un ou. Dacă n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]