2,986 matches
-
Alexandru Sever, care debutează la S.r. în 1948. Leonid Dimov își reflectă opțiunile oscilante ale studenției (Litere și Filosofie, Teologie, Drept, Biologie) susținând alert, în 1948, o tematică pe măsură: Un mașino-clast: Berdiaeff, Un proaspăt dialectician: prof. Ion Zamfirescu (pamflet), Anton Cehov, M. Șolohov, promotor al realismului socialist, N. G. Cernâșevski, Înfăptuiri noi la Institutul Geologic, Triumful principiilor materialismului dialectic în genetica actuală, T. D. Lâsenko și I. P. Pavlov. Critică literară scriu, în primii ani, Mihail Petroveanu, Ov. S. Crohmălniceanu
STUDENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289989_a_291318]
-
antiliricele” din volumul Piața Tien An Men II (1991), inspirat de episodul Piața Universității. Acum, ca și în cărțile ulterioare - Manevrele de toamnă (1996), Insomniile bătrânului (2000), Vizita maestrului de vânătoare (2002) -, S. urmărește o fuziune între alegoria morală și pamfletul vitriolant. Suavitatea caligrafică face loc formelor rugoase, microarmonia devine reportaj postapocaliptic, iar seninătatea se lasă inundată de fluide biloase: „Manevrele de toamnă vor arăta / cât de supli suntem în rezolvarea problemelor vitale / vor arăta că știm să extragem esențe subtile
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
cu perseverență, tertipuri murdare de natură economică, afaceri oneroase, jafuri în avutul public. Lucrată la temperaturi înalte ale indignării, mâniei și revoltei, proza lui de ziar excelează printr-o polemică dusă frecvent până la maxima virulență pamfletară. S. își valorifică în pamflete resursele talentului artistic. Acestea sunt mai puțin bogate și variate decât cele argheziene, dar efectele literare ale caricaturizării extreme, prin asocierea, de pildă, a umanului cu zoologicul, se dovedesc, nu o dată, notabile. Speculând, bunăoară, în jurul expresiei „țară eminamente agricolă”, gazetarul
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
prezenta un risc, de diferite grade, pentru viața și integritatea bolnavului. Având în mână viața și sănătatea oamenilor, medicii sunt priviți cu un sentiment în care respectul se amestecă cu teama. L. Daudet, într-o lucrare celebră, cu caracter de pamflet, i-a numit pe medici morticoles. Această problemă rămâne permanent deschisă. Medicul trăiește într-o permanentă intimitate cu boala, agonia, moartea, cadavrele, autopsia. După vindecare bolnavul se desparte de medic, reintrând în viața sa normală. Medicul însă „rămâne” în același
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tot teritoriul Statelor Unite, în număr mare, dominând gândirea pedagogică și educația americană la sfârșitul secolului al XIX-lea. În această atmosferă pedagogică clasicist-formalizantă s-a auzit, în 1902, protestul lui John Dewey din The Child and the Curriculum (1902): un pamflet care, practic, a dat naștere gândirii curriculare moderne și științei curriculumului. Atmosfera pedagogică nu corespundea deloc cu cea economică și politică. Pe acestea din urmă le-am creionat deja în paragraful anterior. Impulsul polemic al lui Dewey a dat roade
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care a dat și numele unei științe educaționale noi. Ideile progresiviste promovate de Dewey au fost influențate de filosofia hegeliană și, foarte probabil, de teoria evoluționistă darwiniană. Lucrarea sus-amintită este rezultatul aplicării acestor idei la educație. Este, de fapt, un pamflet virulent. Dewey critica curricula școlii secundare din Chicago care, la începutul secolului XX, reînviaseră și adoptaseră ideile scolasticii medievale. Rutinizarea, memorizarea, recitarea, magistrocentrismul, instruirea livrescă și izolarea elevilor de viața socială și de lumea muncii - practicate în școlile ecleziastice - erau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de „teoria reproducției curriculare”, care va fi redescoperită în anii ’70 de sociologia educațională franceză. Counts a demonstrat „reproducția curriculară” - în The Senior of High School Curriculum (1926) - prin cercetări de teren în școlile secundare 12. În 1932 a publicat pamfletul Dare the School Build a New Social Order? (Poate școala să construiască o nouă ordine socială?). Răspunsul era un categoric „Nu!”. După rostirea acestui „Nu!”, Counts s-a despărțit de progresivismul clasic, propunând un progresivism nou, care însă era articulat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pentru realizarea de competențe și capacități sau de obiective predefinite. Regăsim reunite, în această viziune coerentă, ideile lui Dewey și Bobbitt de la începutul secolului XX. Desigur, cu o anumită prevalență progresivistă, alimentată de repulsia pe care Dewey o exprimase în pamfletul The Child and the Curriculum (1902). Cheia decriptării multora dintre expresiile denotative adoptate de discursurile moderniste ale curriculumului se află în acest scurt eseu. Dewey constatase - așa cum am arătat în capitolul anterior - anacronismul planurilor și programelor din învățământul secundar american
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în 1933. Semnează cronică dramatică la „Contemporanul” și la „România liberă”, colaborând de-a lungul timpului și la „Viața literară”, „România literară”, „Viața românească” (unde e și redactor), „Teatru” (unde funcționează un timp ca redactor-șef) ș.a. A mai scris pamflete politice, reportaj, cronică socio-judiciară. Este tatăl scriitorului Petru Popescu. Singurul volum publicat de P. este Cronici dramatice (1974; Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei RSR), cuprinzând cronicile din perioada aprilie 1970 - decembrie 1973. Apreciate în epocă, intervențiile sunt marcate de obediență
POPESCU-20. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
de libertate, improvizat în ziua de 11 iunie) și reproduce, după „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, O noapte pe malul Dunării, cu o temă de actualitate - robia țăranilor. O satiră în proză îi aparține lui Grigore Alexandrescu. Gazeta găzduiește pamfletul anonim Cuvânt a unui țăran cătră boieri. La rubrica „Urzici” sunt caracterizate moravuri și persoane ostile revoluției. De câteva ori apar și știri teatrale. Se traduce, în foileton, Carlota Corday de Lamartine. S.C.
POPOLUL SUVERAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288958_a_290287]
-
și artistic”. Eterogene - atribut al cărui corelativ este coerența excelenței stilistice, indiferent de regimul violent-vitriolant, rece sau cald-patetic -, cuprinzând editoriale, analize politice sau sportive, cronici și eseuri literare, reportaje, un scenariu cinematografic (Timp mort, ucronie proiectată asupra evenimentelor din 1989), pamflete sau ficțiuni propriu-zise, aceste culegeri de texte „circumstanțiale” sunt în fond rezultatul unei acțiuni de scriere la două mâini, prozatorul adaptându-și vocea și instrumentele la cele ale gazetarului. Va avansa, de altfel, în nume propriu, sintagma „literatură a zilei
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
ars odată Muntevechelul, fiind haliv la leatul turcesc 230, iar de la Hristos 817”). Cronica lui P. dispune de realizări ce depășesc vizibil tiparele din povestirile identificate în letopisețele predecesorilor săi. Construcția narațiunii - fie că este vorba de istorisiri moralizatoare, de pamflete (dușmanii scriitorului sunt nenumărați, ai domnitorului la fel) ori de un fel de proză de aventuri (precum cea care relatează „răpirea lui Nicolae Mavrocordat”) - este mereu complicată, cu conjecturi interesante, cu intersectări și supraetajări dibaci utilizate. Aceste structuri sunt neîndoielnic
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
fi, din 1898, și director al Școlii Normale Superiore. Îndată după sosirea la Iași, Q. devine membru al societății Junimea, colaborând la „Convorbiri literare” cu studii, articole și recenzii. În urma unui conflict cu Titu Maiorescu, împotriva căruia scrie și un pamflet (sub pseudonimul Victor Motreanu), în 1875 îi părăsește pe junimiști. În septembrie 1877 este ales membru al Societății Academice Române, în secția literară, al cărei secretar a fost aproape două decenii. Deși funcționează ca profesor de limba și literatura latină
QUINTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289075_a_290404]
-
și a colaborat la „Curentul”, „Gândirea”, „Ideea literară”, „Realitatea ilustrată”, „Societatea de mâine”, „Viața literară”, „Ziarul științelor și călătoriilor” ș.a. O oarecare vâlvă locală a produs, la momentul apariției, Clasa VII A. Observația directă, neprelucrată, din schițele cu caracter de pamflet, unora le-a părut „lucidă” și a trecut drept talent, altora, însă, intenționat malițioasă la adresa corpului profesoral, în special a celui feminin, născută dintr-un veșnic spirit de frondă al unei eleve protejate de un tată universitar. Dacă acest volum
RADULESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289102_a_290431]
-
au și o construcție ingenioasă. Vituperând multe din „rălele” ce dăunau vieții sociale a vremii, îi șfichiuie, bineînțeles, pe cei care nu pricep necesitatea Unirii. I se datorează și câteva epigrame. Că scriitorul s-a subordonat câteodată căuzașului o dovedesc pamfletele lui versificate, care au circulat pe foi volante sub titlul Plutarhul Moldovei și care i-au fost atribuite de Mihail Kogălniceanu. O însemnătate pur documentară prezintă două broșuri, România după tractat (Bruxelles, 1857), o indignată cronică satirică în versuri, și
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
galantă a epocii se articulează, cu accente ludice, un dialog subtil, de o discretă modernitate. Răzvrătitul Toderiță evocă viața bunicului autorului, unul dintre opozanții lui Mihail Sturdza, în al cărui portret se îmbină pitorescul cu nuanța grotescă și accentele de pamflet. Refugiat la Paris, protagonistul are prilejul să fie martor la scene din revoluția franceză de la 1848. Între alte episoade, se relatează o întâlnire cu Nicolae Bălcescu, pagini ample vorbesc despre „vântul veacului” romantic și schițează o istorie „din interior” a
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
Bălcescu, pagini ample vorbesc despre „vântul veacului” romantic și schițează o istorie „din interior” a marilor prefaceri din Europa. Cu un caracter autobiografic, romanul Promoția 907, rămas în foileton (în cotidianul „Epoca”, 1935), face o incursiune, cu tușe caricaturale, de pamflet social, în subteranele vieții unor persoane publice. Ultimul text scris de R., Pui de cuc, încheiat în 1945, de asemenea inedit, poate fi definit ca roman al unei familii din boierimea rurală. Personajele capătă aici o mai evidentă adâncime, neatinsă
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
interpretare a lui Shakespeare - dar cu argumente mai numeroase și mai pertinente - el se declară partizan al „teoriei stratfordiene”, care îl identifică pe autorul operei în persoana actorului de la The Globe. Teoria e dezvoltată și astfel, adoptându-se uneori tonul pamfletului: inițiatorii dezintegraționismului shakespearian sunt atacați cu vehemență și reduși la ridicol cu arme extraliterare. Complexitatea afilierii culturale a lui P. iese mai limpede la iveală când se urmărește reacția lui față de literatura română, mai ales față de cea contemporană. Semnificativ e
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
o arată lectura paralelă a agendelor lui Lovinescu și a notelor zilnice camilpetresciene, făcută de Florica Ichim) -, relație al cărei moment polemic culminant este reprezentat de apariția, ca răspuns la portretul acid făcut scriitorului în memorialul lovinescian din 1932, a pamfletului Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile (publicat inițial în mai multe numere ale „României literare” din 1932). Revenit în București (1922), după ce fusese primit, la 1 noiembrie 1921, în Societatea Scriitorilor Români, P. își începe colaborarea la „Revista vremii”, care
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
MUNTEANU, Cornel (9. IV. 1956, Cetatea de Baltă, j. Alba), critic și istoric literar. Este absolvent al Liceului „Horia, Cloșca și Crișan” din Abrud și licențiat în filologie română-franceză la Universitatea din Suceava (1982). Își susține doctoratul cu teza Pamfletul ca literatură la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1997) și este cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității de Nord din Baia Mare. În 1994 a fost detașat la Catedra de filologie română a Universității „Eötvős Lorand” din Budapesta. A colaborat
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
mai puțin realizate ale autorului comentat. Astfel, noutatea romanului Steaua Bunei Speranțe ar consta în „cultul pentru dragoste, înțeleasă în sens larg, drept apropiere între oameni, indiferent de scopurile ce i-au antrenat în război și deasupra oricăror determinări naționaliste”. Pamfletul ca discurs literar (1999) este un studiu teoretic și critic despre un fenomen literar aproape ignorat astăzi. Autorul vrea să epuizeze (și de cele mai multe ori reușește) toată „problematica de esență” a pamfletului: mecanism, paradigme, procedee, variante formale, structură etc. Pornește
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
antrenat în război și deasupra oricăror determinări naționaliste”. Pamfletul ca discurs literar (1999) este un studiu teoretic și critic despre un fenomen literar aproape ignorat astăzi. Autorul vrea să epuizeze (și de cele mai multe ori reușește) toată „problematica de esență” a pamfletului: mecanism, paradigme, procedee, variante formale, structură etc. Pornește de la ideea că „pamfletul românesc ca literatură se naște din proza jurnalistică” și comentează copios atât autori români, cât și străini. Specia e studiată de la apariția ei, ajungându-se la concluzia că
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
1999) este un studiu teoretic și critic despre un fenomen literar aproape ignorat astăzi. Autorul vrea să epuizeze (și de cele mai multe ori reușește) toată „problematica de esență” a pamfletului: mecanism, paradigme, procedee, variante formale, structură etc. Pornește de la ideea că „pamfletul românesc ca literatură se naște din proza jurnalistică” și comentează copios atât autori români, cât și străini. Specia e studiată de la apariția ei, ajungându-se la concluzia că „abia cu Ion Heliade-Rădulescu, Gr. Alexandrescu, Eminescu, Caragiale, A. Bacalbașa putem vorbi
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
cât și străini. Specia e studiată de la apariția ei, ajungându-se la concluzia că „abia cu Ion Heliade-Rădulescu, Gr. Alexandrescu, Eminescu, Caragiale, A. Bacalbașa putem vorbi de conștiința «artizanală» a unei literaturi pamfletare”. M. are în atenție și (re)definirea pamfletului din perspectiva celor mai actuale teorii despre text și genurile literare. În capitolul intitulat Zonele de contact pamfletul e studiat ca artă a elocinței, e raportat la presă, iar când e apropiat de polemica literară se conchide că „în mare
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
Gr. Alexandrescu, Eminescu, Caragiale, A. Bacalbașa putem vorbi de conștiința «artizanală» a unei literaturi pamfletare”. M. are în atenție și (re)definirea pamfletului din perspectiva celor mai actuale teorii despre text și genurile literare. În capitolul intitulat Zonele de contact pamfletul e studiat ca artă a elocinței, e raportat la presă, iar când e apropiat de polemica literară se conchide că „în mare parte, o istorie critică a literaturii române ar trebui să devină o istorie a polemicilor în zona literaturii
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]