2,686 matches
-
concentrând întreaga energie a luminii pe o suprafață foarte mică. Orice oglindă ce poate incendia o corabie trebuie să aibă forma unei parabole. Arhimede a studiat proprietățile parabolei și așa a început să se joace cu infinitul. Pentru a înțelege parabola, el a trebuit să învețe cum să o măsoare; de exemplu, nimeni nu știa cum să determine aria unei secțiuni parabolice. Triunghiurile și cercurile erau ușor de măsurat, însă curbele puțin mai neregulate, precum parabola, depășeau cunoștințele matematicienilor de atunci
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cu infinitul. Pentru a înțelege parabola, el a trebuit să învețe cum să o măsoare; de exemplu, nimeni nu știa cum să determine aria unei secțiuni parabolice. Triunghiurile și cercurile erau ușor de măsurat, însă curbele puțin mai neregulate, precum parabola, depășeau cunoștințele matematicienilor de atunci. Totuși Arhimede a descoperit un mod de a măsura aria secțiunii parabolice, recurgând la infinit. Primul pas a fost să înscrie un triunghi în interiorul ei. În cele două goluri rămase, el a desenat alte triunghiuri
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
data aceasta în calcule. Demonstrația lui Arhimede, oferită cu ajutorul triunghiurilor, se apropia pe cât era posibil de ideea de limite - și de analiză matematică -, fără însă a le descoperi. În lucrări mai târzii, Arhimede a dedus volumele corpurilor generate prin rotirea parabolelor și ale cercurilor în jurul unei axe, despre care astăzi orice student la matematică știe că sunt primele probleme date ca temă la un curs de analiză matematică. Dar axioma lui Arhimede îl respinge pe zero — puntea dintre tărâmul finitului și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
fie că erau pătrate, triunghiuri sau linii curbe, puteau fi reprezentate printr-o ecuație, printr-o relație matematică. De exemplu, un cerc cu centrul în origine poate fi definit cu ajutorul tuturor punctelor care satisfac relația x2 + y2 - 1 = 0. O parabolă poate fi scrisă sub forma y - x2 = 0. Descartes a unit numerele cu formele. Acum arta apuseană a geometriei și arta orientală a algebrei nu mai erau două domenii separate. Erau același lucru, deoarece fiecare formă putea fi ușor exprimată
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cu orice număr din univers. Are coeficientul unghiular al tangentei vreun sens? De fiecare dată când au încercat să lucreze cu infinitul sau cu zero, matematicienii au obținut rezultate ilogice. Pentru a calcula volumul unui butoi sau suprafața de sub o parabolă, ei au adunat șiruri infinite de zerouri; pentru a descoperi tangenta unei curbe, l-au împărțit pe zero la el însuși. Zero și infinitatea au comis efectiv gestul de a ne fura tangentele și de a ne determina să credem
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ce nu aveau nici o logică geometrică. Unul dintre aceste numere, i, deținea cheia proprietăților stranii ale lui zero. Algebra oferea un alt mod de a privi numerele, neavând nici o legătură cu ideile geometrice grecești. În loc să încerce măsurarea ariei de sub o parabolă, cum făcuseră grecii, primii matematicieni care s-au aventurat în acest domeniu, al algebrei, au încercat să găsească soluții pentru ecuațiile care codifică relațiile dintre diferite numere. De exemplu, ecuația simplă 4x - 12 = 0 arată ce relație există între numărul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Kepler a alungit treptat o elipsă, deplasând tot mai mult spre exterior unul dintre focarele acesteia. Apoi și-a imaginat că cel de-al doilea focar se află la infinit: că este un punct la infinit. Dintr-odată, elipsa devenise parabolă, și toate liniile convergente către un punct ajunseseră să fie paralele. O parabolă este, pur și simplu, o elipsă cu un focar aflat la infinit (Figura 30). Acest lucru poate fi evidențiat foarte bine cu ajutorul unei lanterne. Mergeți într-o
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
dintre focarele acesteia. Apoi și-a imaginat că cel de-al doilea focar se află la infinit: că este un punct la infinit. Dintr-odată, elipsa devenise parabolă, și toate liniile convergente către un punct ajunseseră să fie paralele. O parabolă este, pur și simplu, o elipsă cu un focar aflat la infinit (Figura 30). Acest lucru poate fi evidențiat foarte bine cu ajutorul unei lanterne. Mergeți într-o cameră întunecată, stați lângă un perete și îndreptați spotul luminos direct spre el
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
rotund. Acum, îndreptați încet lanterna în sus (Figura 31). Veți vedea cum cercul se deformează, transformându-se într-o elipsă, care devine din ce în ce mai alungită pe măsură ce înclinați tot mai mult lanterna. Dintr-odată, elipsa se deschide și se transformă într-o parabolă. Astfel, punctul de la infinit al lui Kepler a demonstrat că parabolele și elipsele sunt, de fapt, unul și același lucru. Acesta a fost începutul disciplinei cunoscută sub denumirea de geometrie proiectivă, în care matematicienii privesc umbrele și proiecțiile figurilor geometrice
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cum cercul se deformează, transformându-se într-o elipsă, care devine din ce în ce mai alungită pe măsură ce înclinați tot mai mult lanterna. Dintr-odată, elipsa se deschide și se transformă într-o parabolă. Astfel, punctul de la infinit al lui Kepler a demonstrat că parabolele și elipsele sunt, de fapt, unul și același lucru. Acesta a fost începutul disciplinei cunoscută sub denumirea de geometrie proiectivă, în care matematicienii privesc umbrele și proiecțiile figurilor geometrice, pentru a descoperi adevărurile ascunse în ele, unele chiar mai puternice
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
sunt, de fapt, unul și același lucru. Acesta a fost începutul disciplinei cunoscută sub denumirea de geometrie proiectivă, în care matematicienii privesc umbrele și proiecțiile figurilor geometrice, pentru a descoperi adevărurile ascunse în ele, unele chiar mai puternice decât echivalența parabolelor și elipselor. Dar totul depindea de acceptarea unui punct aflat la infinit. Gérard Desargues, un arhitect din secolul al XVII lea, a fost unul dintre pionierii geometriei proiective. El a folosit punctul de la infinit pentru a demonstra câteva teoreme noi
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
o doctrină sau un sistem cu chip uman prin multiplele lui dezvoltări secularizate este evident. Când practicanții unei religii ascultă mai degrabă vocea sistemului decât vocea care se face auzită, prezentă, manifestă prin sistem, situația poate fi ușor comparată cu parabola celui care, arătându-i-se luna cu degetul, vede și privește doar degetul. De aici până la a crede că degetul este luna sau, în cel mai bun caz, că doar acest deget poate arăta luna pasul este foarte mic. Așadar
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
care au crescut, făcând să piară roada bunei credințe”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, cartea I, cap. II, 1, în PSB, vol. 57, p. 771) „Ce este erezia? Nimic n-o va defini mai bine ca și parabola noastră. Dușmanul a venit și a semănat neghină în mijlocul grâului bun; neghină, grâu rău, sec, stricătoare grâului și care i se aseamănă. Erezia, ca și diavolul - tatăl ei, arată Adevărul. Ea nu-l răstoarnă cu o lovitură ca și necredința
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
fantezie arieliană gratuită. Dar nu e deloc așa. Rostul mascaradei este chiar destul de complex: să întărească și mai mult impresia de extraordinar, de straniu și de mister a insulei (Sebastian: „Acum cred în licorni, ba chiar în Phoenix“); să însceneze parabola frustrării celor ce credeau că au cules ori stau să culeagă roadele jindurilor lor; să-i dea lui Gonzalo impresia 192 că i a văzut cu ochii lui pe băștinașii în mijlocul cărora gândea să își înfăptuiască generoasa utopie pe care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fantezie arieliană gratuită. Dar nu e deloc așa. Rostul mascaradei este chiar destul de complex: să întărească și mai mult impresia de extraordinar, de straniu și de mister a insulei (Sebastian: „Acum cred în licorni, ba chiar în Phoenix“); să însceneze parabola frustrării celor ce credeau că au cules ori stau să culeagă roadele jindurilor lor; să-i dea lui Gonzalo impresia că i a văzut cu ochii lui pe băștinașii în mijlocul cărora gândea să își înfăptuiască generoasa utopie pe care o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și semănat pe pă mânt, ca „Sânul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 18), „Dreapta Sa” (Ieșire 15,6), „Mâna Sa” (Psalm 20, 8; 85, 5).Vorbind despre „cetatea cerească” și „cetatea pământească” însensul sădirii celor cerești pe pământ, Fericitul Augustin comentând parabola năvodului (Matei 13, 47-50), spune că Dumnezeu nusepară lămurit pe una de cealaltă<footnote Fericitul Augustin, La cité de Dieu, 11, 1, în colecția „Oeuvres complétes deSaint Augustin”, trad. par M. Péronne, Paris, 1973, tom 24, p. 82. footnote>, după cum
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
conduce Grand Magic Circus. Spectacolul, intitulat De Moïse à Mao este produsul creației colective. Influența lui Brecht este încă și mai puternică asupra autorilor dramatici germani, elvețieni sau austrieci. Max Frisch (1911-1991), elvețian german, scrie, după exemplul lui Brecht, piese parabole ca Andorra (1961), operă ce denunță într-un mod visceral antisemitismul. Peter Weiss (1916-1982), evreu german exilat în Suedia, scrie Instrucția (1965), piesă despre lagărele de concentrare. Friedrich Dürrenmatt (1921-1990), care s-a explicat într-un mod strălucit asupra concepțiilor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mimetismul reiterării obiceiurilor mondene: acumulări de Luchieni, fixarea unei zile de primire, afișarea unui comportament libertin în cuplu, achiziționarea cățeilor de buzunar, căutarea stării de spleen etc. În același mod se poate constata reconversia satirică a formulei "absurdului" presupuse de parabola utopiei din piesa Paradisul de Horia Lovinescu. Cu excepția acestora însă, chiar dacă reprezentările literare ale modului satiric sunt numeroase mai cu seamă în anii postbelici, mimetismul la limita epigonismului în cazul unora sau conținutul ideologic în cazul celor mai multe, le compromite valoarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Stănescu, de sfărâmarea perfecțiunii cubului prin lovitura finală care obligă la o reconfigurare mentală a frumosului. Dimpotrivă, este picătura oftalmoftologului 91 care limpezește vederea, facilitând perceperea obiectului la adevărata sa dimensiune. Sugestia e similară cu cea produsă de lectura basmului parabolă Ion. Posibila asimilare a îndărătnicului personaj cu autorul însuși înlesnește decriptarea unei atitudini existențiale manifestate în plan artistic prin reversul exercițiilor admirative. Actul parodic îi reiterează astfel gestul rebel, de afirmare răspicată a poziției contrare, demistificatoare, pentru că, parodiind, artistul pare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un aspect care reliefează lipsa de competență stilistică din lumea reprezentată în opera lui Caragiale. Urmărind și în privința tropilor aceeași departajare între universul stilistic al lui Caragiale și cel al personajelor sale, observăm preferința autorului Momentelor pentru "metalogisme" antifraza, ironia, parabola, paradoxul în timp ce "eroii" săi fac uz involuntar de acele figuri de sunet, de construcție și semantice care implică devieri de la uzul lingvistic normal, de fapt greșeli cu mare potențial comic. Astfel, dintre "metaplasme" sunt frecvente metatezele ("levorverul", "Galibardi" etc.), dintre
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
autori în plan artistic. Dar, așa cum precizam la începutul capitolului, dacă la Caragiale, în ciuda grotescului și a caricaturii, realitatea rămâne recognoscibilă, la Eugen Ionescu și la toți scriitorii absurdului, substituirea artei ca mimesis prin arta ca fantezie, face ca, prin parabolă și alegorie, stilizarea personajului sau a situației cu valoare de arhetip să fie extremă, justificând unicitatea viziunii și impresia că realul este invadat de ireal. Așadar, pe când Caragiale are intuiția absurdului, deține acel simț al detectării sale în formele ridicolului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de acută dezumanizare agravată într-un secol al științei înrobitoare, al bombei atomice și al seismelor din edificiile credinței în religie sau în rațiune, ci sunt impuse prin mecanismele terorii. Primejdia deportării, magistral redată în piesă prin amara ironie din parabola "gunoierilor", înfometarea, esențializată în cruntul paradox aparent dintr-o replică de tipul "Poate ar trebui nici să nu mâncăm în timpul mesei"88, încarcerarea în propriile case, sugerată prin străvezia aluzie la gratiile vizibile noaptea de la fereastră, supravegherea permanentă etc. minimalizează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
timpul cu lucruri care nu le folosesc după moarte?94 La fel, prezența cheilor de interpretare în textul propriu-zis, departe de a constitui un "ajutor", echivalează, de fapt, cu o deposedare a receptorului de plăcerea decodării și atrage impresia ca parabola propusă este destul de străvezie. Pe de altă parte, anxietatea transferată asupra spectatorului prin farsele tragice beckettiene sau ionesciene este înlocuită în piesa lui Sorescu de sentimentul de compasiune mai întâi pentru protagonistul văzut ca exponent al întregii umanități, înregistrându-se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialiene constă, așadar, în raportarea la realitate prin îmbinarea strategiei maximei stilizări cu cea a deformării caricaturale în măsură să surprindă esențialul. Sugestivă pentru acest ideal estetic ilustrativ pentru atitudinea lui Caragiale față de realitatea devenită obiect al meșteșugului artistic, este parabola din Câteva păreri: D. profesor este un om foarte rău și are un nas foarte comic. Copiii râd de nasul lui domnul; dar dânsul mai are și o riglă în mână, și astfel, îndată ce d-sa își arată nasul pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ironizează aviditatea pentru pseudocultura de tip gazetăresc, foiletonistic. Balastul, alterarea și saturarea, excrescența, efemeritatea, nonvaloarea sunt mărcile acestei invazii grafologice, sancționată memorabil și definitiv de Caragiale prin frecvent utilizatul termen denigrator de "spanac" și chiar mai drastic de către Urmuz, prin intermediul parabolei ce se întrevede în episodul luptei "uriașe"101 dintre cei doi eroi literaturofagi, Algazy și Grummer. În epopeea celor doi, ideea colapsului prin revărsare hemoragică de scriitură parazitară, transpare din ironia care se poate identifica în imaginea literaturii agonice, pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]