4,933 matches
-
footnote Nicolae Fer, „Cunoașterea lui Dumnezeu și ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nisa”, Ortodoxia, Anul XXIII (1971), Nr. 1, p. 88. footnote>. La reconsiderarea teologiei mistice a Sfântului Grigorie de Nyssa, marea masă a învățaților îl prezintă ca partizan al unei mistici a întunericului și, ca urmare, îl preamăresc ca fiind unul dintre marii mistici ai întunericului. Deși se poate subscrie liniilor generale ale acestei poziții, doresc să argumentez că gândirea Sfântului Grigorie de Nyssa relevă în nu mai
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
prefere democrația și instituțiile sale politice oricărei alternative nedemocratice și să-i susțină pe acei lideri politici adepți ai sistemelor democratice, este puțin probabil că democrația va supraviețui pe parcursul inevitabilelor sale crize. Într-adevăr, pînă și o minoritate importantă de partizani violenți și militanți antidemocratici ar fi de ajuns să distrugă capacitatea unei țări de a-și menține instituțiile democratice. Cum ajung cetățenii unei țări să creadă în ideologia și practicile democratice? Cum devin acestea părți intrinseci ale culturii unei țări
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
nici o ezitare originea grecească a acestui preparat culinar, a mielului à la armatoli kai kleftes: „Așa se frigea mielul în Balcani, în timpul rebeliunilor împotriva stăpânirii turcești. În păduri, în munți, armatoli (ostași) și kleftes (haiduci) - în sensul de „patrioți“ sau „partizani“ - se ospătau cu miei fripți în blana lor. Această practică a trecut și-n țările noastre, cunoscută sub numele de «miel fript hoțește».“ Dacă există o dimensiune sacră în această rețetă, ea este foarte originală, din moment ce nu respectă unul dintre
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Dar scolastica, printre alții l-a dat și pe Bruno de Longoburgo autor a unei Chirurgia Magna (sec. XIII). și tot produs al scolasticii și al aceluiași secol este Sf. Albert cel Mare, „doctor universal“, teolog, filosof renovator de idei, partizan al deontologiei hippocratice și autor al marii enciclopedii a plantelor medicinale, intitulată Summa naturalium, parcă în echilibru cu Summa teologicae a Sf. Toma d’Aquino. Marile spirite, prin preocupările lor multiple și prin rezultate, sunt renascentiste și intervin în sfera
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
planșele pictorului Jan Stefano Calcar, elev al lui Tizian. Următoarele vor înregistra și alte nume de pictori. Tratatul se distinge prin concepție, observații directe, cercetare analitico-rațională și respingerea incorectitudinilor preluate de medici din tratate anterioare, din comoditate sau prin obișnuință. Partizanii lui Galen îl contrazic pe acest tânăr anatomist, dar Vesal are de partea sa adevărul și concepția că organismul uman e un sistem de sisteme, în care fiecare detaliu își are funcția sa și trebuie să poarte o denumire distinctivă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
viață provine din viață) și care constituie începutul embriologiei. Pentru Harvey, numai cunoașterea anatomiei normale poate înlesni cunoașterea anatomiei patologice precum și adevărul că de la fiziologie se ajunge la fiziopatologie. Cu tot numărul impresionant al detractorilor, răspândiți pe continent, cel al partizanilor lui Harvey crește de la o zi la alta, între ei afirmându-se și Descartes și naturalistul danez Arnisoeus, autor al: Experimenta nova anatomica (1654). La orizont, viitorul era deja de partea sa. Circulația limfatică o descoperă, în 1651, Jean Pecquet
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
face credibilă punerea în scenă a unei ficțiuni, nu a încetat să obsedeze Marele Secol. Două curente se înfruntă, dovedind existența a două sisteme de reprezentare foarte diferite. Corneille, pentru care teatrul este o metaforă a lumii, se opune docților, partizani ai unui iluzionism mimetic, și merge uneori până acolo încât proslăvește, la fel cu susținătorii barocului, dreptul la neverosimil. Dornici să creeze la spectatori o iluzie de realitate maximă, docții consideră în schimb că acțiunea jucată trebuie să apară ca
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu le permit Spectatorilor să creadă că acțiunea Teatrului a încetat." În 1630, principiul unității de acțiune, total nou, îi deranjează pe autorii dramatici obișnuiți cu pastorala și tragicomedia care multiplică episoadele și peripețiile. Este o constrângere chiar și pentru partizanii regulilor, după cum o dovedește, încă din 1641, punctul de vedere al lui Scudéry în Aviz cititorului (Avis au lecteur) cu care își precede piesa Andromire, pe când tocmai se declarase de partea regulilor. "Este foarte greu ca o acțiune complet nudă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca să reprezinte furia lui Hemon și pedeapsirea lui Creon după moartea acestei prințese câte am folosit eu la imprecațiile Agripinei, la plecarea Juniei, la pedepsirea lui Narcis și la disperarea lui Nero după moartea lui Britannicus." Dacă Racine se arată partizan al simplității acțiunii, spre deosebire de Corneille care preferă tragedia cu acțiune complexă, o face pentru a se conforma modelului antic, deosebit de apt să genereze pateticul. Din acest punct de vedere, Racine se arată deplin satisfăcut de Bérénice, piesă care, de altfel
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care teatrul naturalist se va grăbi să-l reinstaleze. 1. Lope de Vega și precursorii dramei La începutul secolului al XVII-lea, în Europa, în epoca barocă, cu câteva decenii înainte ca în Franța să se fi impus clasicismul, unii partizani ai neregularității concep un teatru în libertate. Guarini, în Italia, își publică Compendiul poeziei tragi-comice în 1601, Lope de Vega, în Spania, Noua artă de a face comedii, în 1609, Ogier, în Franța, Prefața la A doua ediție a lui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Lope de Vega, care a produs deja patru sute douăzeci și patru de piese de teatru 2, își apără arta împotriva detractorilor care îi reproșează că se îndepărtează de Aristotel și îl somează să se justifice, condamnându-i fără drept de apel pe partizanii "artei noi". Această lucrare polemică, scrisă în strofe de endecasilabe, departe de a îmbrăca forma unui tratat, ia ca model "sermo"-ul horațian. Refuzând în mod deliberat să facă operă academică, din dispreț față de reguli, Lope îi trimite la modul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dacă sunt asemănătoare cu cele ale persoanei prezentate. De aceea poezia ne descrie în mod egal acțiunile bune sau rele, fără a ni le propune pe acestea din urmă drept exemplu." Ceea ce-l interesează este coerența personajelor, nu moralitatea lor. Partizan al Modernilor, nepotul său, Fontenelle (1657-1757) care, în Reflecții despre poetică (Réflexions sur la poétique, 1691), ar vrea să reformeze tragedia atribuindu-i un scop moral, nu-și dă seama, fără îndoială, că astfel o golește de sens. Considerând perimată
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
anumit număr de contradicții, mai ales în materie de unități, în sânul teoriei lui Lessing, pentru faptul că el erijează în postura de modele trei autori care sunt la originea unor teorii estetice scenice foarte diferite, Sofocle, Shakespeare și Diderot. Partizan al simplității acțiunii, el le reproșează francezilor, lui Corneille în special, pe care nu-l apreciază deloc, intrigile complicate. Teatrul spaniol, care a introdus pe scena europeană numeroase procedee favorizând reluarea în salturi a intrigii, a exercitat, după părerea lui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unul pentru că îngroașă trăsăturile pentru a le reduce la o caricatură, celălalt, pentru că le stilizează în scopul de a le înnobila. Spectatorul nu-și poate citi portretul nici în unul, nici în celălalt. Asta nu înseamnă că Lessing ar fi partizanul tragi-comediei pe care o critică, după exemplul lui Diderot, căci ea reunește în mod artificial două genuri prea diferite. El citează, în Dramaturgia de la Hamburg, sfaturile oferite de Lope de Vega în Noua artă de a face comedii pentru a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui decât în 1822, când o trupă engleză, condusă de Penley, este invitată la Paris, la teatrul de la Porte Saint-Martin74. La premiera lui Othello, în engleză, scandalul este atât de mare, din partea tradiționaliștilor, încât provoacă manifestații intempestive și altercații între partizanii Clasicismului și partizanii Romantismului, reprimate cu severitate de o intervenție în forță a poliției 75. Actorii englezi, constrânși să anuleze spectacolele programate, dau atunci câteva reprezentații, într-o mică sală din strada Chantereine, în cadru cvasi privat, pentru un public
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1822, când o trupă engleză, condusă de Penley, este invitată la Paris, la teatrul de la Porte Saint-Martin74. La premiera lui Othello, în engleză, scandalul este atât de mare, din partea tradiționaliștilor, încât provoacă manifestații intempestive și altercații între partizanii Clasicismului și partizanii Romantismului, reprimate cu severitate de o intervenție în forță a poliției 75. Actorii englezi, constrânși să anuleze spectacolele programate, dau atunci câteva reprezentații, într-o mică sală din strada Chantereine, în cadru cvasi privat, pentru un public specializat, constituit din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cele date de Vigny pentru Romeo și Julieta, Maurul din Veneția, și Neguțătorul din Veneția. El reușește să reprezinte la Teatrul-Francez, bastion al conservatorismului, Maurul din Veneția, în octombrie 1829. Unele pasaje au fost foarte prost primite, uneori huiduite, de partizanii Clasicismului, înspăimântați de scena cu beția lui Cassio, considerată grosolană, de apariția, în mai multe rânduri, a termenului "batistă"77, considerat de o vulgaritate nelalocul ei. Uciderea Desdemonei, strangulată sub ochii spectatorului, a șocat o mare parte a publicului. Iată
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
au făcut ei înșiși, și că libertatea literară este fiica libertății politice." În numele acestei libertăți a artei refuză romanticii, la fel ca Diderot și Louis-Sébastien Mercier, regulile clasice, subliniind incoerența pe care o generează ele. În mod cert provocator, în fața partizanilor Clasicismului, Stendhal definește "tragedia romantică"83 astfel: "Este tragedia în proză care durează mai multe luni și se petrece în locuri diverse." El atrage atenția că regulile unității de loc și unității de timp, strict franceze, nu contribuie cu nimic
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ludic un fenomen de transexualitate, metamorfoza lui Thérèse în bărbat. Apollinaire definește, în Prolog, o dramaturgie nouă, caracterizată prin abandonarea unității de acțiune, singura unitate păstrată în teatru până atunci, atât de romantici, cât și de naturaliști sau de simboliști. Partizan al unei drame eterogene, după imaginea vieții care nu se desfășoară niciodată după o ordine logică, el refuză ca înlănțuirea diferitelor părți ale acțiunii să fie condusă de principiul cauzalității moștenit de la Aristotel. "Verosimilul", de acum înainte, nu mai are
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe lângă mișcările de fund, atât de caracteristice foștilor activiști, se remarcă totdeauna prin aerul hâtru, ușor dansant al spuselor sale. Socotește că nu a fost într-o zi prea bună dacă nu stârnește măcar câteva aplauze și chicoteli în băncile partizanilor politici. Miaună și-și dă ochii peste cap pe la festivități și aniversări, cu soboruri de preoți și coloane, întrebând, în stânga și-n dreapta: "Da' Televiziunea de ce nu mai vine?".90 Prezența masivă a modelului în realitate poate justifica frecvența ipostazelor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
paralele în eroii basmelor, iar înlocuirea magiei cu "știința" reprezintă doar exprimarea acelorași idei în termeni contemporani.643 Mai mult, contextul non-religios în care activează super-eroii este perfect pentru societatea multireligioasă contemporană (a face din personalitățile religioase super-eroi ar fi partizan, iar acolo unde totuși se realizează această translație, ea are scopuri de prozelitism); creatorii creștini au preluat zei din panteonurile grec, roman, german (Thor, Hercule etc.), însă plasați în context secular, aceștia par mai degrabă extratereștri decât zei, pe o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
originare, considerate ca feți ai minții creatoare, sunt miturile.", mai spune Blaga, în același stil liric, drastic blamat de către cei care încearcă să impună o metodologie severă, aproape pozitivistă în studiul mitului, orientare care în ciuda eșecurilor succesive, încă își găsește partizani. 126 Ibid., p. 21. 127 Id., Biserica în involuție, p. 37. 128 Ibid., p. 32. "O arie clarificată naște printr-un soi de partenogeneză alte arii tangente care devin noile arii de ignoranță, din nou susceptibile de a fi mitizate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
schimbă și terminologia, problemele punându-se în termeni diferiți, uneori de o cu totul altă natură, același cuvânt putând desemna obiecte diferite. Dar în cazul marxismului, cu cât este mai mare ignoranța în privința textelor "evanghelice", cu atât crește și entuziasmul partizanilor. Mecanismul manipulării este simplul și eficient: se selectează citate ambigue (aceleași!) și se transpun în orice domeniu, pentru a valida întreaga doctrină. Ibid, p. 122. 284 Ibid., pp. 135-138. Partidul stabilește doctrina, tot așa cum biserica stabilește ortodoxia, nu invers. Marxismul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
soviétique. Étude sur les représentations collectives de l'histoire, pp. 966-976. 864 Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească, pp. 67-68. 865 Ibidem, p. 108. S-au "descoperit" chiar răscoale conjugate cu atacurile dacilor liberi, în reale "lupte de partizani" purtate de latrones, "haiduci" ai vremii, în instituția tipic dacică latricinia, adaugă istoricul român. 866 Ibid., p. 261. 867 Ibid., p. 265. 868 Ibid., p. 264. 869 Mădălina Nițelea, Sub semnul cravatei roșii: copilăria omului nou, în Lucian Boia (ed
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lumea din afară, de război, până când prin ’47 mănăstirea a fost atacată de o bandă de răufăcători care au luat prin surprindere locașul și au omorât aproape toți călugării, doar unul a reușit să scape, aceste păduri erau pline de partizani care încă mai sperau într-o întorsătură favorabilă a lucrurilor, dat tot prin păduri se formaseră și bande de tâlhari care, cu acordul tacit al autorităților, acționau prin zonă, lăsând impresia că și ei ar fi partizani, falsificând în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]