2,234 matches
-
petrecere? Și aș putea să-i dau înapoi și cutiuța, mi-am zis. Asta va fi o chestie la fel de grea ca și cerutul scuzelor. E atât de frumoasă, mă atașasem teribil de ea. Ar fi fost mult mai drăguț dacă pastilele mele de Tylenol ar fi stat în ea decât în ambalajul lor de carton. — Mda, ar trebui să-ți ceri. Apoi ne vom putea bucura cu toții de petrecere și, poate, o să te și culci cu el. —Julie, încetează! Ai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
el. —Julie, încetează! Ai un Ambien? am întrebat-o. N-o să reușesc să adorm fără un supliment chimic. — Sigur, răspunse Julie cotrobăind într-una din gențile de pe jos. Găsi un recipient micuț din plastic, îl deschise și-mi dădu o pastilă portocalie. Am strecurat-o în gură și am înghițit-o cu o dușcă de apă. Curată binecuvântare, mi-am zis în timp ce mă întindeam la loc în așternuturile irlandeze apretate ale mamei. De-aș putea lua încă o pastilă de Ambien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dădu o pastilă portocalie. Am strecurat-o în gură și am înghițit-o cu o dușcă de apă. Curată binecuvântare, mi-am zis în timp ce mă întindeam la loc în așternuturile irlandeze apretate ale mamei. De-aș putea lua încă o pastilă de Ambien mâine dimineață, când mă scol. Ν —Poartă asta, mi-a ordonat Julie a doua zi, înmânându-mi o rochie de mătase roz-deschis, cu bordură de dantelă. Avea un șliț adânc, sexy, într-o parte. Era total nepotrivită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
înamorată până peste poate și, iată, el pleca spre LA mâine! Poate trebuie să risc și să-i mărturisesc, fie ce-o fi, sincer, ce simt. Serios, trebuie s-o fac. Vreau să spun, dacă-i vorbesc despre cutiuța de pastile, iar apoi, imediat, îmi răscumpăr greșeala cu o după-amiază foarte romantică și regretabilă, oare va mai fi atât de supărat pe mine? Așa cum spunea și Julia Roberts în Pretty Woman, voiam să trăiesc basmul. I-a mărturisit lui Richard Gere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Mă conduce într-o bucătărie luxoasă în culoarea arțarului și deschide câteva sertare la întâmplare înainte să exclame „Aha!” și să scoată o cutie de plastic. O deschide și scoate din ea vreo cincizeci de sticle asortate și folii de pastile și începe să scormonească prin ele cu unghiile date cu lac. — Am aspirină... paracetamol... ibuprofen... valium foarte slab... Îmi arată o pastilă roșu stins. Asta-i din America, spune veselă. Aici e ilegală. — Îhm... drăguț. Aveți... o groază de analgezice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o cutie de plastic. O deschide și scoate din ea vreo cincizeci de sticle asortate și folii de pastile și începe să scormonească prin ele cu unghiile date cu lac. — Am aspirină... paracetamol... ibuprofen... valium foarte slab... Îmi arată o pastilă roșu stins. Asta-i din America, spune veselă. Aici e ilegală. — Îhm... drăguț. Aveți... o groază de analgezice. A, suntem mari fani ai medicamentelor, spune, fixându-mă cu o intensitate ciudată. Ne plac la nebunie. Eddie! Îmi întinde trei pastile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pastilă roșu stins. Asta-i din America, spune veselă. Aici e ilegală. — Îhm... drăguț. Aveți... o groază de analgezice. A, suntem mari fani ai medicamentelor, spune, fixându-mă cu o intensitate ciudată. Ne plac la nebunie. Eddie! Îmi întinde trei pastile verzi și, după câteva încercări, dă peste un bufet plin cu pahare. Poftim. O să-ți ia durerea cu mâna. Îmi toarnă niște apă rece de la frigider. Bea asta. — Mersi, spun, înghițind pastilele cu o grimasă. Vă sunt foarte recunoscătoare. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ne plac la nebunie. Eddie! Îmi întinde trei pastile verzi și, după câteva încercări, dă peste un bufet plin cu pahare. Poftim. O să-ți ia durerea cu mâna. Îmi toarnă niște apă rece de la frigider. Bea asta. — Mersi, spun, înghițind pastilele cu o grimasă. Vă sunt foarte recunoscătoare. Mă doare capul de mor. Abia dacă pot gândi. — Engleza ta e foarte bună. Mă cântărește atent din priviri. Chiar foarte foarte bună ! — A, spun, nedumerită. Păi. Sunt englezoaică. Așa că... probabil de-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scuze pentru deranj, dar am avut cea mai cumplită durere de cap... I-am dat câteva analgezice din farmacia noastră, intervine Trish. — Foarte bine. Eddie desface dopul unei sticle de scotch și-și toarnă în pahar. Ar trebui să încerci pastilele roșii. Sunt mortale ! — Ăă... da. — Nu la propriu, firește ! Începe brusc să râdă. Doar nu vrem să te otrăvim ! Eddie ! Trish îi dă o palmă ușoară, făcându-și brățările să zăngănească. Nu speria fata ! Se întorc amândoi să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care fac turul caselor proprii ar trebui aboliți. Gândul de a porni cu viteză de melc prin casă, încercând să găsești diverse lucruri de spus despre fiecare cameră, e insuportabil. Nu vreau decât să stau aici și să aștept ca pastilele să își facă efectul. — Nu e nevoie, credeți-mă, încep. Sunt sigură că e absolut superbă... — Ba sigur că e nevoie ! Trish își stinge țigara. Haide. În clipa în care mă ridic simt că am un văl pe creier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scurt. Ăsta e dormitorul principal... cel de-al doilea dormitor... În timp ce mergem pe hol, deschide și închide uși și-mi arată paturi cu baldachin și draperii cusute manual, până când capul începe să-mi vâjâie de-a dreptul. Nu știu ce era în pastilele alea, dar mă simt tot mai straniu cu fiecare clipă care trece. — Dormitorul verde... După cum vezi, nu avem nici copii, nici animale... Fumezi ? mă întreabă brusc, trăgând fumul în piept. — Îhm... nu. Mulțumesc. — Nu ne deranjează, să știi. Coborâm niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
intră în bucătărie cocârjată de cele trei sacoșe mari cu cumpărături, cu saboții ei cu toc. Samantha ! Ești bine ? Ce-i, ți-a revenit durerea de cap ? — Sunt... bine. Vocea îmi tremură ușor. Mersi. — Arăți îngrozitor ! Dumnezeule ! Mai ia niște pastile ! — Ei... — Haide ! Am să iau și eu, de ce nu ? adaugă veselă. Hai, stai jos, acum am să-ți fac eu ție un ceai. Trântește sacoșele jos și aprinde ceainicul, după care începe să scotocească după analgezicele verzi. — Au fost bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
brațele scurte pe burta proeminentă, se lăsă pe spate. Mâinile erau moi, umerii moi, dar scurtele picioare deveniseră de plumb. O dulce amețeală îi învălui relaxarea. Asistenta aduse o ceașcă de ceai rece și un cornet de hârtie plin cu pastile. Doctorul își trecu din nou palma peste barba neagră, își puse ochelarii fumurii. Înghiți pumnul de pastile. Sorbi lent din ceai. — Sunteți obosit. Nu prea vă menajați... — Ei, menajare! Facem față, cum se zice. — Fumați prea mult. Și mâncați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deveniseră de plumb. O dulce amețeală îi învălui relaxarea. Asistenta aduse o ceașcă de ceai rece și un cornet de hârtie plin cu pastile. Doctorul își trecu din nou palma peste barba neagră, își puse ochelarii fumurii. Înghiți pumnul de pastile. Sorbi lent din ceai. — Sunteți obosit. Nu prea vă menajați... — Ei, menajare! Facem față, cum se zice. — Fumați prea mult. Și mâncați pe apucate și dormiți puțin. Doar știți că inima... n-aveți voie. Faceți tot ce nu-i permis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum ar trebui... Devenise furioasă, îi privea pe cei doi ascultători indiferenți, de parcă ar fi fost amestecați, vinovați, îi îngloba, de fapt, într-o mai vastă nemulțumire. Se aplecă, strânse de pe bancă farfurioara, ceașca de ceai, punga în care fuseseră pastilele. Rămase cu ele în poală, nu se mișcă. Se așezase, destinsa, privea norii ușori, violeți și zâmbea. Amurgul, norii gonind pe cerul primăvăratec... dar doctorul părea să nu observe, atent doar la nou-venită. Marga privea doar spre musafiră. Irina înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lungit până începe, ca de obicei, balamucul. Tolea sare în picioare, urlând, Rock Rock Rock again, rotiri zăpăceală chiote, până o aruncă pe pacientă în bucătărie: gata, să văd musacaua! Gata, să văd musacaua... ăsta nu-i piper, astea-s pastilele verzi pentru somn și astealalte sunt pentru tremurătură și alelalte sunt pentru vise și alelalte pentru morți, lasă că știu eu, Rock Rock Rock again, se zguduie farfuriile și furculițele și cratița și borcanele și masa cu leacuri mirodenii siropuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ne servesc pacienții travestiți în chelneri, că doar ăsta-i rolul pacienților, să procure ceea ce n-au, Courvoisier și Playboy și brânza cea de toate zilele. Să facă rost de orice, să fie Bombonel în toane bune, să le dea pastile și certificate și pensii, știu că ai pensie de boală, coane Basil, nu nega, știu totul, știu că îți lipsește un șurubel și un releu, altfel ești perfect, altminteri ești perfect, mă închin, vino să-ți strâng laba. Se ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
există“... tot așa, caramele somnifere fumigații, numai răbdare să ai. — Bineînțeles, doamnă, nu, nici un deranj. Da, am vorbit încă ieri, l-am întrebat. Peste o lună, peste o lună la control. O iritație, atât, nu e decât o alergie. Luați pastilele, sigur. Seara, da, puteți suna seara. Oricând, seara. Bărbosul Marga își flutură halatul roșu, se întoarce spre turmentatul Tolea, dar telefonul sună din nou. — Eu sunt, lasă copilăriile, doar așteptam telefonul dumitale. Alternate, cum am scris pe rețetă, alternate. Garantez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la rândul lor activizau amintirile acum, când toate se inversaseră și se pociseră, răsturnând criteriile și brutalizând simțirea. Să ți se ofere, filantropic, dintr-un buzunar jegos, o țigară mototolită de care, culmea, chiar să ai nevoie sau o biată pastilă, învelită ca bomboanele pentru prunci, în țiplă colorată, fără de care să nu-ți poți, de fapt, duce zilele! Se deprinsese să fie politicoasă cu vânzătoarele arogante din magazinele în care nu se găsea nimic, îngăduitoare cu dactilografa leneșă și mojică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de răutate, bătrânul. „Nici cu doi ochi tineri nu ai putere pentru așa minune“. Tolea nu cedase, insista că Marga este o șansă reală, dacă nu drept cumpărător, măcar pentru a găsi unul. Bătrânul își amintise, însă, dintr-odată, de pastilele pe care trebuie să le ia în fiecare seară și se repezi la bucătărie, să facă ceai. „Îți fac și dumitale. Un ceai special. Am un ceai indian, formidabil. Cu totul, cu totul special. Face minuni. Minuni inconfortabile, uneori, crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici poftă de mâncare. Doar așa, hăpăială. N-avem stare, asta-i. — Ce a lucrat soțul? — Lăcătuș. — Și ce vârstă are? — 46. — Dar dumneata cu ce te ocupi? — Lenjereasă. — Bine... poți pleca. Primiți decizia acasă. Să stea liniștit, să ia pastilele și să înceteze înfometarea. Ai grijă să-l alimentezi, fie și forțat. Primiți decizia acasă. Să stea liniștit, primește decizia într-o săptămână. — Mulțumesc, dom’ doctor. Să fiți sănătos, să vă ajute Dumnezeu, dom’ doctor... Aplecată, dintr-odată, peste masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ăsta-i secretul, nesimțirea. Tolea părea dezgustat de ceea ce spunea, scuipa cuvintele, bucuros că sunt doar câteva, că nu are de spus mai mult. A rămas cu privirea spre dulap, dar mâna înmănușată scotocea în buzunarele elegantului pardesiu, să găsească pastilele. Apoi și-a pipăit cu mănușa barba crescută. De câteva zile, nu se mai bărbierise și nici nu ieșise din cameră. Se tot pregătise pentru momentul decisiv. În sfârșit, să tot privești... dar nu se putea desprinde. Aștepta ca musafirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clipească, în fața imaginii care se surpa. Tovarășe Orest, Șperaclu mi-a dat detalii în legătură cu internarea Limbutului. Mare lucru nu se înțelege. Nici măcar doctorul n-a reușit încă un dialog cu el. Deocamdată, i se bagă pe gât un pumn de pastile la fiecare patru ore. Nu se așteaptă ameliorări rapide, așa spune Șperaclu. N-a fost violent, dar nici n-a scos vreo vorbă până acum. Mut, surd. Nu-și va mai aminti de investigațiile lui caraghioase, nici de echipa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Iași. Multiple profesii, dar o mare parte din viață s‐ a ocupat cu gazetăria și literatura. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și are publicate până în prezent următoarele cărți: „Pe fluviu la deal” - roman, „Vitrina cu fantasme” - roman,1998, „Pastile contra morții” - povestiri, 2001, „Erotica” - 2 romane: „Clubul Megasexe” și „Prețul vieții ca de câine”, 2002, „Ademenirea” - roman, 1996; „Jurnal tardiv început și fără sfârșit 2000 - 2006”, vol I., Editura PIM Iași 2006. În rândurile de față redăm un succint
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
este relatată, În jurnal, pregătirea pentru turneul la Moscova, cu trei spectacole. Spectacolele erau mai puțin importante : o deplasare acolo Însemna, de fapt, o aprovizionare nesperată :”... Aici valuta forte e votca. Și Kent-ul. Tata mi-a comandat tocilă, mama pastile Împotriva fumatului, unchiul B - pompă Kama, Mondo muștar, Mara aspirator, Ion aparat de fotografiat, Turturică - șapcă”...Să-ți tot stea gîndul la spectacole, În asemenea condiții! Altă relatare cutremurătoare: Într-o zi, actorul nostru se-ntîlnește cu peruchera de la Teatrul Mic
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]