47,342 matches
-
mare, Tristețea fagotului meu, o metaforă a zădărniciei vieții pe pământ, a vieții supuse vremurilor și propriilor ițe genetice, culturale, geografice, geopolitice, ajunsese la desăvârșire. Zilele în care proaspăta autoare de romane se înfuriase, se dăduse cu capul de toți pereții, se măcinase, făcuse să crească tensiunea din pasta pixului, acele zile în care degetele se încovoiaseră peste colile A4 într-o convulsie potrivnică actului scriitoricesc, în care se certase ca la ușa cortului cu fagotul și în care simțise că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
concediu... În ritmul ăsta, măi Gigi, o să ajungi să-ți smulgi firele din mustață singur printr un colț de plapumă și să îmbătrânești fără să-ți zică nimeni o vorbă bună. Trist peste măsură, Gigi Pătrunjel privi ceasul atârnat în perete. Trecut de miezul nopții. Își puse deșteptătorul să sune la șapte în ideea că nu se știe niciodată ce program are un om și poate o prindea înainte să plece la muncă. Ceasul se ținu de cuvânt, sună fix la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se încheia în mod bizar și oare cum inadecvat cu „Nici o masă fără pește“ și „Marian + Con s tanța = LOVE“. Cuvintele cu caracter personal ce fac de regulă trimiteri sexuale se înghesuiseră și ele pe aceeași pânză, văduvind gardurile și pereții liftului de noile achi ziții în limba română, extrase direct și cu tot cu rimă din ultimele manele la modă. Blocul 48A devenise un punct-cheie în cartier, o axă centrală, un fir roșu, răsfrânt în mentalitate și lățit acolo comod și, în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sticla își ia la revedere pas cu pas de la propriul conținut, cu părerea de rău că până la urmă capul pleșuv sabia nu-l taie. Din vălătucii de aer cald din stradă se naște o nouă statură care se lipește de pereți înaintând printre uși. E redactorul-șef de la Informația de București, Petru Co marnescu, omul care poate să taie și să spânzure în cerneală tipografică întregi cariere artistice. Actorul nu pare însă impresionat și continuă să-și admire balele din barbă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
neștiind nimic despre el? Vocea și parfumul nu erau suficiente pentru a găsi o persoană în aglomerația zilnică a orașului. Dacă erau din același oraș. Și apoi ea era o singuratică, închisă în cea mai mare parte a timpului între pereții apartamentului în care locuia. Poate... poate că și el își va dori să-l găsească și o va ajuta într-un fel sau altul să ajungă la el, să dezlege misterul străinului care dispăruse la fel de brusc cum apăruse. Începea să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
prieteni bărbați, deci nu putea fi cineva din anturajul ei. Vocea i se părea cunoscută, dar nu știa unde,când o mai auzise. Era ca un labirint întunecat prin care bâjbâia neîncetat căutând ieșirea, dar se lovea doar de noi pereți, mult prea rezistenți pentru a putea fi dărâmați. Trebuia să-i ocolească, să caute noi deschizături. Așteptase până se întorsese din pădure pentru a se convinge că ajunge acasă, apoi revenise a doua zi asigurându-se că e vie și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
îl răsuci distrată când pe o parte, când pe alta de câteva ori, apoi îl rupse cu grijă la un capăt. Scoase din interior o hârtie la fel de albă ca și plicul, pe care erau scrise câteva rânduri. Se sprijini de peretele din spatele ei după ce le citi. Mâna în care ținea hârtia căzu inertă pe lângă corp. Inima pulsa sângele în vene cu o viteză nebună. Pieptul părea mult prea mic pentru forța ei, de parcă ar fi vrut să evadeze din închisoarea aceea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pretutindeni, să nu o slăbească nici o secundă cu prezența ei. Rarele momente în care reușea să evadeze erau adevărate oaze de lumină, de bucurie și răsfăț. Și cât de scurte erau aceste momente... Îi venea să dea cu tristețea de pereți, să se sfărâme în mii de bucăți pe care să nu le mai poată aduna pentru a o întregi. Izbi ușa în urma ei, o încuie de două ori și coborî scările în grabă. Ajungând în fața blocului se opri câteva secunde
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
clădirii impozante. La recepție fu întâmpinată de o doamnă foarte drăguță și amabilă care o îndrumă spre etajul la care se dădeau interviurile pentru angajare. Etajul 7. Urcă în lift și o ușoară amețeală o făcu să se sprijine de perete. Din cauza emoțiilor și a pregătirilor, nu mâncase nimic de dimineață. Se simțea slăbită. Bău câteva guri de apă din nelipsita sticlă care o însoțea pretutindeni și-și mai reveni. Etajul 7. Coborî. O agitație bruscă la deschiderea ușilor liftului o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fără să-i pese că se stingea încet-încet cu fiecare nouă experiență. Scoase sticla de apă și bău jumătate din ea. Se simțea puțin mai bine. Apa o ajuta în astfel de momente, noroc că avea la ea. Ajungând între pereții protectori ai casei, se urcă în pat după ce renunță la papuci și rucsac. Era îmbrăcată cu hainele cu care ieșise, dar nu-i păsa. Avea nevoie să doarmă, doar să doarmă și să uite de toate. Să uite... Și adormi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
rău, Fulgencio. Răi suntem noi doi, Mira. Cum vrei, dar eu cred că suntem foarte buni... Din întâmplare ai dreptate, adaugă filosoful gânditor și apoi: Ei drăcie! Dar ce frumuseți îmi rezervi trecând peste ale tale... Șst! șst! Fulgencio, că pereții aud... și văd... * "Cazi, cazi și te vei întoarce să cazi de o sută de ori...", îi spune vocea interioară lui Carrascal, în timp ce se duce acasă; Acest om, Avito, acest om... acest om..." Dar la intrare în casă, văzând roata
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
care o întâlnește aproape în fiecare zi când merge la clasa de matematici, această fetiță care îl privește cu ochi de vis. Și-și amintește imediat când, copil fiind, a văzut pe alți copii prinzând un liliac, țintuindu-l de perete cu aripile și făcându-l să fumeze, și cum se distrau cu asta. Bine, ei ce? îl întreabă tatăl cu neliniște de cum ajunge acasă. Fiul tace și tatăl își zice: "acest băiat este un sfinx... va germina?". Ajunge să-l
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Legea conservării energiei... transformarea forțelor..., murmură Apolodoro. Nimic nu se pierde, nici materia, nici forța, nici mișcarea, nici forma. Câte impresii are creierul nostru rămase în el înregistrate și chiar dacă le uităm, ele dau socoteală, acolo rămase, cum în fiecare perete rămân urmele umbrelor tuturor trecătorilor care odată s-au proiectat pe el. Ceea ce lipsește este un reactiv puternic pentru a le activa. Tot ce ne intră prin simțuri rămâne în marele insondabil subconștient; acolo trăiește lumea toată, acolo întreg trecutul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ea, eu cred că trebuie să muncim toți pentru ca să vină ziua în care nimeni să nu trăiască pentru meserie, ci pentru el, și în care să înțeleagă toți că a face o masă, a scurta o haină, a ridica un perete sau a mătura o stradă, trebuie și poate să ajungă să fie o adevărată operă de artă pentru care nu se primește stipendiu, deși societatea întreține dulgherul, croitorul și măturătorul. Deja Ruskin a inițiat în Anglia o foarte nobilă campanie
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
la baza comunicării, informația pe care tu o oferi indiferent de ce suport de comunicare în masă ai ales (presă scrisă, audiovizuală sau suporturi publicitare). Ar trebui să îndeplinească câteva condiții: > să fie real... Nu încerca să vinzi cai verzi pe pereți sau să păcălești clientul. Nu e nici în conformitate cu bunele maniere și nici nu-ți va aduce un bun renume. Știm toți reclamele la mașini în care se spune că poți să-ți iei mașina mult visată cu doar 100 euro
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
EMMA: Nu cumva o fac pentru a se apropia de arenă? În care n-au voie să lupte... TOREADORUL: Nu cred că-și doresc să lupte. EMMA: Ce știți dumneavoastră? Poate femeia e un toreador mai bun. (Îndoaie spada la perete, o vîntură prin aer.) Dacă femeia, în arenă, ar vedea în taur principiul masculin? L-ar vedea pe opresorul ei? Ce credeți? Nu l-ar înjunghia mai bine? Așa, de la bărbat la bărbat, lupta e fără patimă... TOREADORUL: Mde, deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
iese mușcînd din inimă. Din tavan coboară Îngerașul hidos, care-l încoronează iar pe Prinț, în sunetul fanfarelor. În salon, de sub pînză, iese domnul Bovary și aplaudă, în picioare.) III (Scena reprezintă același salon. Mobilele au fost însă lipite de pereți pentru a face loc balerinilor care se vor produce. Momentul de balet va fi scurt și pe o muzică foarte accesibilă, dar nu prea recentă Regele-balerin și Regina vor dansa eliberați, senzuali, fericiți că sînt în sfîrșit singuri, după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
stau in același loc, au activități casnice. BUNICUL citește ziarul, BUNICA tricotează, GETA răsfoieste o revistă pentru doamne iar FANE, neras, cățărat pe un scaun bate cu greu un cui pentru a prinde un tablou abstract care e rezemat de perete. Casa e decorată și cu alte tablouri aberante, ca ale unui amator care s-a apucat de pictura modernă. De altfel se văd un șevalet și, peste tot pensule, culori. BUNICA (fără să se întoarcă): Ai grijă ce faci, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
GETA: Plastic e în capul tău. Ai umplut casa de mîzgăleli. Dacă ai chef de bătut cuie, mai bine ai repara cotețul cîinelui că vine iarna și-l plouă (mămoasă). Răcește săracul. BUNICUL: Și dacă mai bați multe cuie în pereți, o să răcim și noi, că intră curentul prin găuri. (se zgribulește) Bîrrr. Ai făcut pereții șvaițer. Păi stăm în casă ori în strecurătoare? FANE (coboară de pe scaun înflăcărat, ia o pensulă mare): Bine. Atunci o să pictez direct pe pereți. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
bătut cuie, mai bine ai repara cotețul cîinelui că vine iarna și-l plouă (mămoasă). Răcește săracul. BUNICUL: Și dacă mai bați multe cuie în pereți, o să răcim și noi, că intră curentul prin găuri. (se zgribulește) Bîrrr. Ai făcut pereții șvaițer. Păi stăm în casă ori în strecurătoare? FANE (coboară de pe scaun înflăcărat, ia o pensulă mare): Bine. Atunci o să pictez direct pe pereți. Ca Michelangelo! Ca oamenii din grote. (pare gata să înceapă) BUNICA (se pune în fața lui): Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
în pereți, o să răcim și noi, că intră curentul prin găuri. (se zgribulește) Bîrrr. Ai făcut pereții șvaițer. Păi stăm în casă ori în strecurătoare? FANE (coboară de pe scaun înflăcărat, ia o pensulă mare): Bine. Atunci o să pictez direct pe pereți. Ca Michelangelo! Ca oamenii din grote. (pare gata să înceapă) BUNICA (se pune în fața lui): Ba te rog foarte mult. Tu nu ești Michelangelo. Și casa mea nu e grotă! Du-te-n... GETA (speriată de ce-o să audă): Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de zece ani. FANE (face un gest că "dacă n-are bani, n-are ce face"): Eu aș vrea să pictez niște marine, dar de unde fonduri? GETA: Atunci măcar de-ai picta și tu, niște fructe. Să le avem pe perete cel puțin. FANE: Nu pot, că n-am bani de modele. Am luat și eu o dată un pepene și coana mare l-a mîncat înainte să apuc să-l pictez. BUNICUL (cu nasul în ziar): Cînd te hotărăști pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vreau să văd așa ceva. BUNICUL: Lasă, dragă, că nici n-ai să vezi. O pictăm cînd pleci tu la băi. (BUNICA îl săgetează cu privirea) GETA (mai mult amuzată): Și cu tabloul ce faceți, tată? BUNICUL (natural): Îl atîrnăm de perete (după o pauză). La baie. BUNICA (Tot mai indignată): Cum la baie, Ilie? Cum la baie?? Nud la baie, ai? BUNICUL (făcînd pe naivul): Păi nu-i acolo locul lui? Ce, tu faci baie îmbrăcată? Și fata din tablou... Nudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de Mamă): Bine este să rămîi la dungile și cuburile tale, nu să pictezi femei deșucheate! Ești om însurat, cu doi copii mari! Și tu, Ilie, dacă ai chef să vezi femei dezbrăcate, să nu mi le agăți mie de pereți. Să te duci la București. Pe strada Ștefan Furtună. BUNICUL: Pardon. Acum îi spune strada Mircea Vulcănescu. BUNICA: I-o fi spunînd strada Mircea Vulcănescu pentru oameni cumsecade. Dar pentru dezmățați ca voi, a rămas tot Ștefan Furtună. BUNICUL: Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și intru tiptil În <abbreviation>WC</abbreviation. Violeta mă aștepta plângând, iar eu o sărut ca să nu țipe și facem dragoste și plângem, dragoste alcoolică cu curul din vise pe faianța chinezească a disperării, a indecenței, dragoste pe tavan, pe perete, pe vine, Într-un picior, În două picioare, În nici un picior, dragoste de cactus cu o maimuță, dragoste de noapte absurdă, când singurătatea se lasă În doi peste lumea confuză a libidoului... — Să mergem, Îmi șoptește. Matei ne așteaptă. Așteaptă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]