2,409 matches
-
Kalîla wa Dimna" (Kalila și Dimna), va fi apoi tradusă în ebraică, apoi în latină, purtând titlul "Directorium humanae vitae" (1280). Moș Poussines o va traduce la rândul său în 1666 sub titlul de "Specimen sapientiae Indorum veterum". O versiune persană va fi tradusă în franceză la 1644, purtând titlul de "Cărțile luminilor sau Purtarea regilor", alcătuită de înțeleptul Pilpay Indien, tradusă în franceză de David Sahid, din Ispahan, capitala Persiei (numele traducătorului este de fapt un pseudonim al lui Gilbert
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
Cipru a fost colonizat de către micenienii greci în două valuri, în mileniul al II-lea î.e.n.. Situat într-o locație strategică în Orientul Mijlociu, acesta a fost ulterior ocupat de mai multe puteri majore, precum Imperiul Asirian, Egiptul Antic și Imperiul Persan, după care a fost capturat în anul 333 î.e.n. de către Alexandru cel Mare. Ulterior a fost sub ocupație a Egiptului Ptolemaic, Imperiului Roman și Bizantin, califatele arabe (pentru o perioadă scurtă), dinastia franceză Lusignan și Veneției, după care a fost
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
fondator al Mișcării Țărilor Nealiniate, până când a aderat la Uniunea Europeană la data de 1 mai 2004. La data de 1 ianuarie 2008, Republica Cipru a aderat la zona euro. Insula Cipru a cunoscut numeroase stăpâniri în decursul istoriei: asiriană, egipteană, persană, romană, bizantină. În secolul al XII-lea a fost ocupată de cruciați până în 1489, când a trecut sub stăpânirea Veneției. În 1571 a fost ocupată de Imperiul Otoman, iar în 1878 de Imperiul Britanic. La 16 august 1960 Ciprul a
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
sunt substanțial mai ridicate în Sofia, al 12-lea oraș ca mărime din Uniunea Europeană, cu o populație de peste 1.200.000 de locuitori. Cultura tradițională bulgară constă în principal din tradiții slave, tracice și bulgare, împreună cu influențe grecești, latine, otomane, persane și celtice. Urme de cultură gotică au apărut în antichitate, așa cum arată Biblia Wulfila—prima carte scrisă într-o limbă germanică, scrisă la Nicopolis ad Istrum în secolul al IV-lea.. Bulgaria cuprinde un mare număr de situri arheologice ; numărul
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
compatibilă cu relatările din , potrivit cărora, secuii se aflau în Câmpia Panonică la venirea ungurilor, ca etnie diferită de a lor, "szék/elő" fiind în acest caz un exonim dat de unguri populației sedentare găsite acolo. Dintre cronicarii arabi și persani care au lăsat informații despre protoungurii de dinainte de strămutarea din spațiul nord-pontic în Pannonia, Ibn Rusta a transmis un detaliu poate semnificativ: printre vecinii "majgharilor" se afla și tribul "asghil" zis și "așkil" ori "eskil". Această populație era un trib
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
km, pe care se află o autostradă. Bahrainul a fost un antrepozit pentru comerțul între India și Arabia din secolul al V-lea î.H. Portughezii au fortificat Bahrainul în secolul al XVI-lea, dar au fost izgoniți de către șahul persan Abbas I la începutul secolului al XVII-lea. La sfârșitul secolului al XVIII-lea a devenit parte a Imperiului Otoman, condus de un șeic. În 1820, Bahrainul a început tratative cu Marea Britanie și a devenit protectorat al Marii Britanii în 1861
Bahrain () [Corola-website/Science/298074_a_299403]
-
Imperiului Sasanid, regiunile estgeorgiene au fost cedate de romani prin pacea de la Nisibis din 298 Persiei, în schimbul unor ținuturi din nordul Mesopotamiei. În decursul secolului al IV-lea, linia dinastică partică-arșachidă a fost înlocuită în Iberia de chorosvizii de origine persană. Creștinismul a pătruns în Georgia de vest mai ales prin misionarea apostolului Andrei. Iberia s-a numărat printre primele țări din lume care au adoptat creștinismul ca religie de stat, în anul 337, sub domnia lui Mirian al III-lea
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
sfintei Nino. Colhida de sudvest a ajuns creștină la 17 ianuarie 395, când a devenit provincie a Imperiului Roman de Est. Răspândirea creștinismului a fost favorizată de domnitori și de aristocrația georgiană, deoarece noua religie constituia o barieră împotriva influenței persane, care tindea să impună zoroastrismul. Iberia devenise încă din secolul al III-lea vasală a Imperiului Sasanid și adoptase de timpuriu, datorită acestui raport de dependență, structurile tipice feudalismului. Regatul își va schimba des apartenența politică în decursul evului mediu
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
în Lazica, Gorgasali a încheiat pacea cu persanii și a fost reîntronat în 485. După refuzul temerarului principe de a participa la o incursiune împotriva Bizanțului, Iberia a fost din nou atacată de sasanizi, sub comanda șahului Kavad. Deși armatele persane erau de trei ori mai numeroase decât cele iberice, georgienii au reușit să-și apere timp de patru zile cu eroism granița, într-o bătălie care l-a costat pe Gorgasali viața. Iberia a devenit astfel în secolul al VI
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
trei ori mai numeroase decât cele iberice, georgienii au reușit să-și apere timp de patru zile cu eroism granița, într-o bătălie care l-a costat pe Gorgasali viața. Iberia a devenit astfel în secolul al VI-lea provincie persană, în timp ce Lazica căzuse sub stăpânirea Imperiului Bizantin. Deoarece persanii erau angajați în conflictul cu Imperiul Bizantin, iberienii au reușit să creeze mici principate independente, care se aflau într-o stare permanentă de război. În secolul al VII-lea, georgienii au
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
atabeylikul Samzche (actualmente pe teritoriul nordestic al Turciei, zona fiind între timp turcizată și islamizată). În decursul secolului al XVI-lea Georgia este împârțită în regatele Imereția, Kaheția și Kartli, precum și în cinci principate care stau sub influența osmană și persană. Luptele permanente cu turcii în vest și cu persanii în est l-au determinat pe regele Kartliei-Kaheției, Heraclius al II-lea (1744-1798) să încheie în anul 1783 und acord cu Ecaterina a II-a a Rusiei, prin care regatul est-georgian
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
cât și flora și fauna, aspectul geografic și sistemul climatic sunt printre cele mai diversificate din întreaga lume. De asemenea India este țara de origine a piperului. Numele "India" derivă de la cuvântul "Ind", care la rândul lui derivă de la cuvântul persan "Indù", din cel sanscrit "Sindhu", sau de la numele istoric local pentru râul Ind. Grecii antici se refereau la indieni cu termenul "Indoi" (Ινδοί), poporul Indului. În constituția indiană, precum și în uzul limbilor indiene, pentru India se utilizează cuvântul "Bharat". "Industan
India () [Corola-website/Science/298108_a_299437]
-
î.Hr.), una din cele mai strălucite personalități ale antichității, transformă în numai 3 decenii Persia, dintr-o putere locală în cel mai vast și puternic imperiu al Orientului. Prin înfrângerea lui Astiage (cca. 550 î.Hr.), Media devine provincie a statului persan. Cucerind apoi Lidia lui Cresus (546 î.Hr.), Persia include în hotarele sale Asia Mică până la Marea Egee, cu toate coloniile grecești ale Ioniei. În anii 545 î.Hr.-539 î.Hr. sunt ocupate vaste regiuni din Asia Centrală (Dragniana, Arachosia, Gedrosia, Bactriana, Sogdiana, etc.
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
din Asia Centrală (Dragniana, Arachosia, Gedrosia, Bactriana, Sogdiana, etc.) Profitând de slăbirea Regatului Noului Babilon (în urma unor conflicte interne), Cyrus ocupă, în 539 î.Hr., Babilonul, anexând, apoi, toate posesiunile Regatului Caldeu din Siria, Fenicia, Țara Israel, până la granițele Egiptului Faraonic. Imperiul Persan (condus de dinastia Ahemenizilor) se întinde de la Indus până în Egipt, Asia Mică și Tracia, eșuând, însă, în tentativa de îngenunchere a Greciei. Cucerit de Alexandru cel Mare (Alexandru Macedon) (334 î.Hr.-330 î.Hr.), Imperiul Persan dă naștere lumii elenistice, apoi
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
până la granițele Egiptului Faraonic. Imperiul Persan (condus de dinastia Ahemenizilor) se întinde de la Indus până în Egipt, Asia Mică și Tracia, eșuând, însă, în tentativa de îngenunchere a Greciei. Cucerit de Alexandru cel Mare (Alexandru Macedon) (334 î.Hr.-330 î.Hr.), Imperiul Persan dă naștere lumii elenistice, apoi devine nucleul regatelor Part (250 î.Hr.-226 și Sasanid (226-651 d.Hr), 2 puternice state în permanentă rivalitate cu Imperiul Roman. Cucerit de arabi (635-651), Iranul adoptă islamismul, dar se desprinde, treptat, în secolele IX-X
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
Azerbaidjan Khavari. Alte concentrări mai importante de populație se întâlnesc în sectorul nordic al țărmului Golfului Persic, în jurul orașului Mashhad. Circa 1/3 din suprafața Iranului (cele 3 deșerturi) este aproape nelocuită. Limba oficială a Iranului este persana (farsi). Limba persană are aproximativ 71.000.000 de vorbitori ca limbă maternă și alte circa 31.000.000 ca limbă secundară. Este limba oficială în Iran, Afganistan (alături de afgana) și Tadjikistan (dialectul tadjic, ). Minorități persanofone se găsesc în Uzbekistan și în diasporă
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
ca o economie cu venituri ridicate și a 59-a cea mai pașnică țară din lume. Din sec. VI î.Hr., până la sosirea islamului în sec al VII-lea d.Hr. Oman a fost controlat și/sau influențat de trei dinastii persane: Ahemenida, Parta și Sassanida. Dinastia Ahemenida, a controlat, în sec. VI - IV î.Hr., peninsula Oman. Controlul a fost cel mai probabil exercitat din zona centrală de coastă, asemenea Sohar. În apropierea anului 250 d.Hr. dinastia Parta aduce Golful Persic
Oman () [Corola-website/Science/298133_a_299462]
-
estimată la aproximativ 2.845.000 locuitori, și o densitate de 9,2 loc/km². Capitala Muscat înregistra o populație de 630.000 locuitori în 2003. Alte orașe: Nizwă, Sūr, Sodh, Marrnul, Suhăr, Salalah, Mahdah ș.a. Compoziția etnică: arabi 88%, persani 3%, indieni, pakistanezi, negri. Culte: Islamism 86%, animism. Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 4 obiective din această țară.
Oman () [Corola-website/Science/298133_a_299462]
-
, sau Türkmenistan în turkmena, iar în rusă "Туркмения" sau "Туркмениста́н" (cunoscută și ca Turkmenia, iar oficial: Republică ) este o țară turcica în Asia Centrală. Numele țării derivă din persana, însemnând „"țara poporului turkmen"”. Capitala este orașul Ashgabat, toponim persan, traducându-se aproximativ că „"orașul dragostei"”. Se poate spune că istoria Turkmenistanului se întinde pe mai multe milenii, întrucât au fost descoperite pe teritoriul țării vestigii arheologice vechi de 5.000 de ani. "Republică Sovietică Socialistă Turkmena", prescurtat: "RSS Turkmena
Turkmenistan () [Corola-website/Science/298151_a_299480]
-
de acesta prin coridorul Wakhan. Capitala țării este Dușanbe. Teritoriul actual al Tadjikistanului este locuit încă din anul 4000 î.e.n.. De-a lungul timpului a fost sub dominația diferitelor imperii, dar cea mai lungă dominație a fost cea a Imperiului Persan, când era cunoscut sub numele de "Neb" pentru o scurtă perioadă de timp. De la finele secolului 4 î.e.n. până la începutul secolului 2 î.e.n. a făcut parte din Imperiul Bactrian. Odată parte a Imperiului Samanid, Tadjikistanul a devenit republică a U
Tadjikistan () [Corola-website/Science/298149_a_299478]
-
bază, cum ar fi bumbacul și aluminiul, a contribuit în mare măsură la creșterea bunăstării generale. În Tadjikistan aproximativ 20% din populație trăiește cu mai puțin de 1,25 $ pe zi. "Tadjikistan" înseamnă "Patria tadjicilor". Sufixul "-stan" provine din limba persană și înseamnă "teritoriu", "țară", iar "tadjic" reprezintă denumirea unui trib preislamic. Tadjikistanul este o țară situată în Asia Centrală, fiind una dintre cele mai mici țări din această zonă, ca suprafață și neavând acces la mare. Acestă țară se întinde în
Tadjikistan () [Corola-website/Science/298149_a_299478]
-
însă nu depășesc 10 km. 2% din suprafața țării este ocupată de lacuri, cele mai importante fiind: Kayrakum, Iskanderkul, Kulikalon, Nurek, Karakul, Sarez, Shadau și Zorkul. Majoritatea locuitorilor Tadjikistanului aparțin grupului tadjic, înrudit cu afganii și vorbitori ai unei limbi persane. Tadjikistanul este format din 4 diviziuni administrative: 2 provincii "(viloiat)" (Sughd și Khatlon), o republică autonomă "(Republica Autonomă Gorno-Badahșan)" și o regiune cu statut special "Regiunea de Subordonare Republicană" fosta provinicie Karotegin. <br> Fiecare din cele patru diviziuni administrative tadjice
Tadjikistan () [Corola-website/Science/298149_a_299478]
-
și informale, inclusiv OMC, APEC, BRICS, Organizația pentru Cooperare de la Shanghai, BCIM și G-20. China este o putere regională în Asia și a fost caracterizată ca o potențială superputere de către un număr de analiști. Cuvântul „China” este derivat din cuvântul persan Cin (چین), care provine de la cuvântul sanscrit Cina (चीन). Este consemnat pentru prima dată în 1516, în jurnalul exploratorului portughez Duarte Barbosa. Jurnalul a fost tradus și publicat în Anglia în 1555. Teoria tradițională, propusă în secolul al
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
primele două sunt considerate . La sfârșitul secolului al VI-lea î.e.n., perșii ahemenizi în frunte cu Darius cel Mare i-au cucerit pe paeoni, incluzând teritoriul actual al Republicii Macedonia în vastul lor imperiu. După înfrângerea în a doua invazie persană a Greciei, la 479 î.e.n., perșii s-au retras în cele din urmă din teritoriile europene, inclusiv din Macedonia actuală. În 356 î.e.n., Filip al II-lea Macedon a absorbit regiunile (Lynkestis și Pelagonia) și partea de sud a Paeoniei
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
zonele înalte, pe coastele sau pe vârfurile munților. Majoritatea acestor așezări, situate pe teritoriile biblice ale triburilor lui Iuda, Beniamin, Efraim și Manase, au fost locuite neîntrerupt până în perioada Regatului Israel, atunci când locuitorii săi erau și se considerau israeliți. Imperiul Persan a căzut în fața trupelor elene ce aparțineau generalului macedonean Alexandru cel Mare. După moartea sa, în absența moștenitorilor, cuceririle sale au fost impărțite între generali, iar regiunea evreilor (Iudea, cum a devenit cunoscută) a fost prima parte a dinastiei Ptolemaice
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]