3,087 matches
-
-i peste obraji; și în acel moment nu-i trecu prin cap ce să spună, despre muzică sau orice altceva. În schimb, îi aruncă o privire aproape complet zăpăcită. Se aplecă la urechea ei. Și hainele, șopti el. Din reflex, pipăi cu palmele buzunarele, căutând un microfon mic. Zâmbi ca și cum ar fi vrut să-i spună „Nu are sens, n-o să-l găsești niciodată“. Se îndreptau spre ceea ce părea a fi un imobil cu apartamente, nu spre cabinetul de avocatură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
simți imediat un spasm de durere. Abia atunci își aminti ce se întâmplase. Ieșise din lift, gata să-i spună lui Uri ce descoperise; deschisese ușa și apoi, într-o secundă, fusese lovită. Unde se afla acum? Întinsă pe spate, pipăi cu mâinile moliciunea de lână a așternuturilor. Se uită scrutător, abia întrezărind contururile perdelelor din fața ei. Se afla încă în cameră. Ce naiba se întâmplase? Deodată se auzi o voce, îngrijorător de aproape de urechea ei. Îmi pare foarte, foarte rău. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
avea loc un fel de discuție mută. Poate că își dăduseră seama că nu avea nimic și dezbăteau eliberarea ei. Poate că tot acest coșmar avea să... Dar o clipă mai târziu mâinile reveniră. Totuși de data asta nu mai pipăiau. În schimb, erau repezi și hotărâte, mergând direct la țintă. Începură cu pantofii, scoțându-i repede. Apoi simți mâini pe catarama curelei, desfăcând-o, descheindu-i nasturele de sus al blugilor, trăgând fermoarul în jos și scoțându-i de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
este vorba. Îi tot spun să nu mai umble așa, da’ nu m-ascultă. Doamna Reilly privi spatele cămășii de flanelă a fiului ei și părul care i se încrețea la ceafă. Ce haină frumoasă ai! — O, asta? spuse tânărul, pipăindu-și catifeaua de pe o mânecă. Nu-ți ascund că a costat o avere. Am găsit-o într-un butic cochet din Village. — Nu s-ar zice că ești de la țară. — Vai de mine! Tânărul suspină și își aprinse alt Salem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
era niciodată perfect verticală; ea și podeaua se întâlneau întotdeauna într-un unghi mai mic de nouăzeci de grade. Domnul Gonzalez profită de dispariția ei ca să-și recupereze tușiera din pungă și constată că era acoperită cu ceva care la pipăit și miros aducea a grăsime de porc. Pe când își curăța tușiera, se întreba câți dintre ceilalți angajați urmau să mai apară. Într-o zi, în urmă cu un an, nu se prezentaseră la lucru decât el și domnișoara Trixie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o rochie ca pe plantații, cu crinolină și danteluri. O pălărie mare. O umbreluță. Foarte rafinat. Părul ți-atârnă pe umeri în bucle. Tocma’ te-ntorci de la un bal, unde o grămadă de juni din sud au încercat să te pipăie pe deasupra puilor și-a porcilor fripți. Da’ tu le-ai tăiat nasu’. De ce? Pentru că ești o doamnă, fir-ar să fie. Vii pe scenă. Balu’ s-a sfârșit, da’ ți-ai păstrat onoarea. Ai cu tine pe iubitu’ tău papagal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de rușine, sau măcar mai mult gust la îmbrăcăminte. — Creatură oribilă ce ești! Namilă uriașă! — Va trebui cu siguranță să-mi petrec câțiva ani în spitalul de nas, gât și urechi, ca să mă vindec după mi-ai făcut, spuse Ignatius pipăindu-și urechea. Să te aștepți să primești note de plată exorbitante de la medici, în fiecare lună, pentru asta. Corpul meu de avocați va lua legătura cu tine mâine dimineață, oriunde îți desfășori activitățile tale dubioase. Am să-i previn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ai legii în apartamentul tău ca o plasă de paianjen, voi consimți să ajungem acum la o înțelegere. Dacă ești de acord, cinci sau șase dolari îmi vor fi de ajuns. — Sveterul meu a costat patruzeci de dolari, spuse tânărul, pipăind părțile care fuseseră destrămate de sabie. Ești pregătit să mi-l plătești? — Bineînțeles că nu. Să nu te mai angajezi niciodată într-o altercație cu un sărac. — Te-aș putea da ușor în judecată. — Poate că ar trebui să abandonăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să-mi asiguri îngrijirile unui specialist. Și un preot. Trimite să vină unul. Hotărăsc eu apoi dacă este acceptabil. De enervare, lui Ignatius îi curse puțină salivă pe cearșaful care acoperea, ca un strat de zăpadă, stomacul său proeminent. Își pipăi capul și simți un bandaj aplicat deasupra durerii lui de cap. O, Doamne! Nu-ți fie teamă să-mi spui, mamă. Simt după cum mă doare că trebuie să fie ceva fatal. — Taci din gură și uită-te la asta, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
doar puțin la cap. N-ai nimic. Ți-au făcut raze X. — Oamenii ăștia s-au distrat cu trupul meu cât timp am fost inconștient! Ai fi putut avea atâta bun-simț să-i oprești. Dumnezeu știe pe unde m-au pipăit libidinoșii de medici. Ignatius constată că, de când se trezise, în afară de cap și ureche, îl deranja și o erecție. Îi solicita atenția. Nu te superi dacă te rog să pleci o clipă din cabina mea cât îmi cercetez trupul ca să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Papagalul ăla a fost fără îndoială dresat de o bandă de fasciști. Ei se pretează la așa ceva. — Claude îmi face curte, spuse sfidător doamna Reilly. — Cum? tună Ignatius. Vrei să-mi spui că ai îngăduit unei javre bătrâne să te pipăie peste tot? — Claude e un bărbat delicat. N-a făcut decât să mă țină de mână de câteva ori. Ochii și albaștri și galbeni începură să privească cruciș de furie. Își duse mâinile la urechi ca să nu mai audă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
elefant. Cum fiecare se străduia să descrie experiențele trăite, a devenit clar că fiecare văzuse doar o parte din uriașul animal. Unul dintre ei, care ținea mâinile pe corpul elefantului spune: „animalul acesta este lung ca un șarpe.” Altul, care pipăia un picior de-al elefantului crede că este un copac. Iar ultimul, care pipăia urechile, îi contrazice, spunându-le că amândoi se înșelau. După părerea lui, animalul este asemenea unui evantai. Este dificil să experimentezi sau să îți imaginezi toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
văzuse doar o parte din uriașul animal. Unul dintre ei, care ținea mâinile pe corpul elefantului spune: „animalul acesta este lung ca un șarpe.” Altul, care pipăia un picior de-al elefantului crede că este un copac. Iar ultimul, care pipăia urechile, îi contrazice, spunându-le că amândoi se înșelau. După părerea lui, animalul este asemenea unui evantai. Este dificil să experimentezi sau să îți imaginezi toate impacturile pe care le va avea globalizarea în același timp, astfel că mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
i-piețe de mecanica desfacere cuantică ----------------------------------------------------------------------------2005 2010 2015 2020 2025 Sony proiectează megaversul: 2006 Imaginați-vă pentru o clipă emisiunile de televiziune, filmele și jocurile pe computer în care ați avea posibilitatea să mirosiți, să simțiți gustul și să pipăiți lucrurile. Sony deține un nou patent al inovației - un dispozitiv de transmitere senzorială a datelor direct în creierul uman. Acesta este un patent absolut nou, pentru care Sony a luptat să obțină acceptul, care să-i dea dreptul unic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
carabina. — Ba da. Dacă tragi din nou ... Gorevici trase. Un șuierat de gaz lângă urechea lui, apoi liniște. Gorevici coborî pușca și reîncepu să o încarce, ținându-și privirea îndreptată spre bolta de deasupra. Se ghemui, deschise cutia metalică și pipăi după alte cartușe. Se uita tot timpul în sus. Liniște. — L-ai nimerit, spuse Hagar. — Poate. — Știu sigur că l-ai nimerit. — Nu, nu știi. Gorevici introduse alte trei cartușe în carabină. — Nu știi asta. — Nu se mișcă. L-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
rimeluri, fotografii de la balul de anul trecut, chibrituri, un calculator, șosete murdare, numere vechi din Teen Vogue și People. Și un pachet de țigări, ceea ce nu o bucură prea tare. Apoi, trecu la rafturile somierei, căutând prin ele rapid și pipăind până în fundul lor. Urmă dulapul, care îi luă ceva mai mult. O harababură de pantofi și adidași la bază. Dulăpiorul de sub chiuveta din baie și chiar și coșul de haine murdare. Nu găsi nimic care să explice vânătăile. Bineînțeles, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
putea intra în pod. Pe trapă se vedeau urme de degete murdare. Georgia se duse să aducă scărița. Împinse trapa într-o parte și mai multe ace și seringi căzură pe podea. Dumnezeule, își spuse. Întinse mâna în spațiul podului, pipăind împrejur. Atinse o grămadă de tuburi de carton, ca de pastă de dinți. Le scoase. Toate aveau etichete medicale: lupron, gonal-f, follestim. Medicamente de fertilitate. Ce făcea oare fata ei? Decise să nu-și sune soțul. S-ar fi enervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cortexului motor, măsura în care a fost păstrată materia cenușie. — Vă așteptați să găsiți schimbări umane în creier? — Sincer, nu, spuse Erickson. Își întoarse atenția spre partea superioară a craniului, trecându-și mâinile în mânuși peste părul rar al urangutanului, pipăind oasele de dedesubt. — Vedeți, la acest animal oasele parietale se înclină spre interior, spre partea superioară a craniului. Acest lucru se întâlnește în mod clasic la urangutani sau cimpanzei. În schimb, oamenii au oase parietale umflate. La oameni, partea superioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lăsat să dormi. Și ai dormit nu glumă! — Vrei să spui că nu mi s-a făcut nici un... Cuvântul pe care Îl rostise cu atâta Îndrăzneală În fața unor stăini chiar În după-amiaza aceea Îi părea acum de nepronunțat. Zeliha Își pipăi pântecul În timp ce ochii ei cerșeau mângâiere, Însă recepționera era ultima persoană din lume care i-ar fi putut-o da. — Că e Încă aici... Păi, nu știi Încă dacă e o ea! spuse recepționera pe un ton indiferent. Însă Zeliha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Unul lîngă celălalt, dar nu unul cu celălalt, totuși“, scria Gide. Și eu la fel! În pofida impreciziei artistice cu care Își Înconjoară dezvăluirea, cred astăzi, după ce i-am recitit textul, că Gide și celălalt prichindel (nu-i precizează vîrsta) Își pipăiau fiecare cocoșelul personal, În timp ce eu și puștiul cu care mă găseam n-am făcut altceva decît să ne arătăm unul altuia posteriorul. Trebuie să fi avut cam șapte-opt ani. Nostim e că tata Îmi ceruse cu ceva timp În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Între tata și șofer, care șofer era tatăl unei fete de vîrsta mea așezată pe bancheta din spate, Între mama ei și mama mea. Mi-am lăsat În mod neglijent brațul să atîrne de partea cealaltă, În speranța că voi pipăi, voi atinge, voi mîngîia poate genunchii acelei fetișcane pe care o iubeam În tăcere. Fără să scoată o vorbă, mama mi-a luat mîna și mi-a reașezat brațul pe scaunul din față! Era noapte, credeam că nimeni nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
disputau plăcerea de a dansa cu mine de Îndată ce Îmi făceam apariția. Am văzut mereu locul acela aproape pustiu. Presupun că noaptea era plin ochi. Dansam cu una, cu alta, cu o a treia, ele se lipeau de mine și-mi pipăiau zona intimă pînă ce mă hotăram s-o aleg pe una din ele și să mă las dus Într-un ungher Întunecat unde mi se dădeau la repezeală pantalonii jos. Visam să torn un film În decorul acela. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de hârtie ce fusese ascunsă printe cărți. Zoia o lăsă să cadă. Cărțile erau vechi și foarte uzate, dar ea nu se îndoia că ar putea să i le vândă unui păcălici. Le ascunse bine sub haine. Cu vârful degetelor pipăi căptușeala fiecărui buzunar însă nu găsi nimic. Nu își mai conștientiza frica. Ceva mai urgent decât frica puse stăpânire pe ea. Se repezi către celălalt. Fugea împotriva ninsorii. și se temea să nu o descopere cineva. Mai era însă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o cheie. Singură nu avea nici o valoare. Dar cine putea ști ce comori ar putea să deschidă? O puse alături de pachetul de cărți în buzunarul ascuns între faldurile rochiei. Mâna îi săpa acum în buzunarul interior al mantalei și îi pipăia conținutul. Sunt două lucruri, judecă ea, cam de aceeași mărime, unul moale și din hârtie, celălalt tare. Îl scoase afară pe primul, un plic îndesat. Era mov deschis, fără adresă și nesigilat. În plic se afla un teanc de bancnote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tu, să nu spui nimic despre șalul nou al fiicei tale? Lilia se uită la fața surâzătoare a Verei și se încruntă văzând neobișnuitul șal drap-de-dames din jurul umerilor copilei. Abia acum înțelegea de ce fetița i se păru schimbată și îi pipăi hăinuța albă ca și cum ar chestiona-o cu degetele. ă și uite aici! Pentru tine! continuă Zoia arătându-i o icoană și veche reprezentându-i pe Fecioara Maria și pe pruncul Hristos. Temându-se de o farsă, intimidată de strălucirea foițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]