2,526 matches
-
am dus la pod, l-am băgat cu zorul în toate colțurile, căci se domolise și nu știa cum să plece mai repede. Fără însă a-i da pas, l-am coborât la subsol, unde tot așteptau săracii, și în pivnița de vin, unde l-am dus de voie, de nevoie (dar nu la pivnița garajului, unde mai aveam lemne). Nu nimerea ușa să fugă și mi-a mărturisit că i se denunțase 30 000 kg lemne, nu 2 000, cum
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
domolise și nu știa cum să plece mai repede. Fără însă a-i da pas, l-am coborât la subsol, unde tot așteptau săracii, și în pivnița de vin, unde l-am dus de voie, de nevoie (dar nu la pivnița garajului, unde mai aveam lemne). Nu nimerea ușa să fugă și mi-a mărturisit că i se denunțase 30 000 kg lemne, nu 2 000, cum declarasem noi oficial. „Trebuia să cercetezi, domnule, cine suntem și să alegi între declarația
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de alții.“ De aceasta n-a voit să audă și i-am întors spatele, lăsându-l să se descurce singur prin coridoarele subsolului. Spre marea mea frică însă, m-am pomenit după-amiază tot cu el. Credeam că aflase de cealaltă pivniță nevizitată, dar și mai mare îmi fu mirarea când îmi înmână un Ausweiss de orice percheziție. După ce am primit hârtia, nu-mi venea să cred în autenticitatea ei, era însă valabilă și subsemnată de locot. Kohler, ajutorul lui Al brecht
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
biserică. Impresionați, le-au lăsat vitele. „Tot așa se întâmplă de câte ori este vreo vijelie mare sau vreo grindină, și potopul se potolește.“ Afară de ale mâncării și băuturii, nu le-au luat nimic; este însă adevărat că ascunseseră prin poduri și pivnițe saltelele, pernele, toate lucrurile mai prețioase, și de atunci casele erau dezbrăcate, cum ziceau ele. Vin însă nu a mai rămas și chiar din vite multe plecaseră când au tras clopotele. De atunci, mănăstirea avea un Ausweiss pentru rechiziții și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la munițiuni contra noastră. Bronzurile, statuile și lămpile fuseseră asemenea catalogate. Când a fost vorba de bustul tatii ce-mi încredințase Ionel la plecare, nu am șovăit și, pe furiș de băr batul meu, l-am îngropat sub zarzavatul din pivnița garajului. Aceste articole nu au fost luate. Alămurile, însă, îngrămădite în prăvăliile din colțul str. Academiei și Clemenței, erau apoi transportate la Pirotehnie, turtite cu un tăvălug puternic și ex pediate. Mii de cazane, tingiri, samovare, galerii de sobe, lămpi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
respectiv, tată, Miculescu Angelo-Romeo-Constantin, apartamentul duplex situat în București, str. Av. Jean Texier nr.4, sector 1, care se compune din subsol, parter și etaj, cuprinzând vestibul, două holuri, cinci camere, baie, bucătărie, debara, WC, oficiu, scara interioară, logie și pivniță, și din terenul existent în suprafață de 284 mp se transmite în folosință 100 mp. Subsemnatul Miculescu Angelo-Romeo-Constantin declar că primesc cu mulțumiri donația ce se face de către Nastase Adrian și Nastase Daniela și mă declar de acord cu conținutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
Slatina sub prezidenția lui Calinic Miclescu, unde combinam toate planurile de luptă, dresam procesele-verbale de rezultatele obținute, întrețineam corespondența cu celelalte comitete și unde din vreme în vreme făceam și câte un chef stropit cu vin de cel vechi din pivnițele monastirei. Îmi aduc aminte că la una din acele petreceri la care se cinstea pentru Unire cu paharele pline, un amic al nostru, Manolache Morțun, care se greșise, se vede, cu un pahar prea mult, zicea că "cele patru puncte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la un metru depărtare. El sta pe un scaun de lemn picior peste picior cu un aer neprietenos și pufăia și scuipa, și scuipa și pufăia. Ce vroești, îmi zise el cu un glas răstit și răgușit, ca dintr-o pivniță. Am venit să mă jăluiesc. Contra cui? Contra mea. No! ce-i asta? Am făcut o greșală, domnule, și vin să mă denunț eu singur, spre a-mi primi pedeapsa ce vei socoti că merit. I-am istorisit, deci, toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bună voie să desfacă un fapt politic la realizarea căruia el însuși conlucrase. La prima ciocnire însă a procesiunei cu forța publică, Mitropolitul a dispărut și n-a fost găsit decât sara târziu, ascuns în dosul unui butoi dintr-o pivniță a răposatului Dimitrie Anghel. Liniștea odată restabilită, s-a procedat imediat la arestarea autorilor provocători ai acestei culpabile mișcări și astfel țara a fost cruțată de un dezastru fără seamăn. Nu voi tăgădui însă că represiunea a fost din cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vistieria avea nevoie de mai mulți bani); o taxă pe vatră, strînsă de două ori pe an; o taxă pe vite, oi, porci și pe loturile cultivate cu viță de vie; o taxă pe fumărit (în funcție de hornurile caselor) și pe pivnițe; o taxă pe vînzarea vitelor; o taxă pe pășunat; o "taxă pe steag", la urcarea pe tron a unui nou domnitor și încă una, trei ani mai tîrziu, în caz că era pe tron același domnitor (probabil pentru achitarea datoriilor sub formă
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a alba nezilor În pădurea Bănesii, În ajunul zilei Sfinților Împărați Constantin și Elena, cu miei fripți, cu brânză nouă, ridichi și ceapă verde, amintind traiul lor păstoresc de acasă, al boboștarilor, și cu tot ce aveau mai de lauda pivnițelor lor. Numai la asemenea petreceri și prin familii mai vorbeau Încă limba lor de veche obârșie tracă. Tot În mahalaua noastră și În curtea copilăriei mele, erau câțiva copii de ovrei, a căror prietenie am păstrat-o până În plină maturitate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a știut să râdă niciodată, că această femeie fără feminitate și În rochii totdeauna mohorâte - cine putea bănui imensa prefăcătorie ce zăcea În adâncurile infernale ale acestei lăbărțate, care, după masa vegetariană a doctorului, plecat repede la treabă, scotea de la pivniță mieii fripți, plăcintele și vinațurile ca să chefuiască la aceeași masă cu amanții ei, vizi tiul de la caretă și olteanul de pe stradă? Cerul n-a lăsat-o să moară cu una, cu două! După ce a vân dut pe nimic casele cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lei În februarie, 7-6-5 lei În martie și aprilie ( În mai nu-l mai mânca nimeni); iar căpă țânele de miel se vindeau la căruță, prin mahalale, cu 5 parale căpățâna. Pepenii se vindeau cu căruță, aduși și puși la pivniță, 5 lei căruța cu 100-120 de pepeni, după mărime. Bună țară, ra tocmeală! Viața Românească de la Iași publicase prin 1920, În fruntea revistei, o minunată descriere a unei călătorii pe Valea Nilului, În maniera excesivă a literaturii cu subiect exotic
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și prietenoși ca toți uriașii bonvivanți. Palavragiu, cum mă știu uneori, am dat sfară prin lumea scriitorilor și a gaze tarilor, neam de oameni năimați, indiscreți și cabotini, care, aflând, au venit cu toții buluc, În bandă, să se fotografieze În pivniță, lângă butoaie, cu patronul și chelnerii, după cum Îi puteți admira la pagina 694 din Istoria literaturii române de G. Călinescu, răsfățându l pe Sotir până a i se urca la cap și a-i veni să se mute de aici
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Papadopol, are încredere în el, îl cunoaște și Victor, e la ei la școală, cu un an mai mic, iar el, Stan, este chiar prieten cu acest Gabi Papadopol, are încredere, grecul vrea bani pe pistol, îl păstrează ascuns în pivniță, un pistol dinainte de război, a fost al lui bunicu-său, vrea bani, dar poate îl convinge să-i ofere altceva în schimb, ceasul sau chiar radioul, el nu mai are nevoie de radio de acum încolo... Și Stan chiar a acționat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
firav, ca o boare și repede a crescut în el, a prins rădăcini și l-a subjugat - frica. Frica a început cu o întrebare: dacă prinde taică-său de veste că lipsește pistolul, că el a umblat la ascunzătoarea din pivniță și a luat pistolul; taică-său nu are habar că el știe de existența armei îngropate de bunicu-său în pivniță... Dacă îl prinde? Pe urmă și-a făcut curaj singur: n-are cum să descopere taică-său absența armei, de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
început cu o întrebare: dacă prinde taică-său de veste că lipsește pistolul, că el a umblat la ascunzătoarea din pivniță și a luat pistolul; taică-său nu are habar că el știe de existența armei îngropate de bunicu-său în pivniță... Dacă îl prinde? Pe urmă și-a făcut curaj singur: n-are cum să descopere taică-său absența armei, de unde și până unde să-i treacă prin cap s-o caute... Ajuns cu raționamentul în acest punct, Gabi Papadopol a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Cotele obligatorii” în produse cerealiere și animale ce ne-au fost impuse ca despăgubiri de război nu se mai terminau. Oamenii noului regim s-au văzut nevoiți să ridice tot ce ce se mai găsea prin gospodăriile oamenilor scotocind prin pivnițe și prin podurile caselor fără să se uite că în urma lor rămân plângând copii înfometați. Dacă ar fi fost părintele, poate l-ar mai fi ajutat cu ceva. În aceste condiții, băieții au fost nevoiți să plece care încotro pentru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
face bine în ea însăși... Neajungându-ne timpul până la închiderea institutului, am continuat „pe blat“, iar apoi, timp de o oră întreagă, între 11 și 12 noaptea, am căutat o ieșire oarecare din clădire. Până la urmă am găsit-o prin pivniță: un geamlâc care dădea în curtea Teatrului Municipal. Întoarcere pe zăpada proaspătă care cădea... 22 ianuarie 1955 Încep să revin la o existență mai normală. O bucurie: reușita la examenul de actorie! Azi și mâine mai am treabă, dar mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cocoțat pe un imens mal de cretă deasupra râului Sarine. Clădiri și străzi vechi, de Ev Mediu, care își poartă cu demnitate firescul existenței de sute de ani. Vizită la muzeul de artă și istorie, îngropat și el în niște pivnițe impresionante din orașul vechi. În fostul abator al orașului se găsesc acum relicvele adunate din mai multe biserici ale orașului. Sfinți importanți și sfinți minori, aruncați într-un subsol slab luminat de aripa mortală a secularizării catolicismului. Cea mai puternică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
toate mesele sunt ocupate de oameni cu chipuri fericite, care aspiră cu nesaț miresmele de tei din noapte. Cobor în subsol, să schimb butoiul (barrique, îmi place cuvântul acesta franțuzesc pentru butoi) de bere. Până aici nimic deosebit, numai că pivnița se găsește într-un subsol de Evul Mediu, clădirea este din secolul XV (m-am documentat!), umbrele sunt lungi pe pereți, iar ora târzie în noapte. Nu mi-e frică de întuneric, dar nu mă pot opri să nu mă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Humanitas 2006, a sporit înțelegerea faptelor, dar a adâncit și misterul lor.) Am vizionat filmul din 2003 al québécois-ului Denys Arcand, doctor în filosofie convertit la cinema, Les Invasions Barbares. Scenă: o tânără vânzătoare de artă face o vizită în pivnițele catedralei din Montréal, unde bănuia că ar exista comori de artă religioasă ce ar fi putut fi vândute și valorificate ca obiecte decorative. Dar la pomul lăudat să nu te duci cu sacul: în pivniță se găseau doar câteva prăfuite
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
artă face o vizită în pivnițele catedralei din Montréal, unde bănuia că ar exista comori de artă religioasă ce ar fi putut fi vândute și valorificate ca obiecte decorative. Dar la pomul lăudat să nu te duci cu sacul: în pivniță se găseau doar câteva prăfuite statui de gips ale unor Madone kitsch, câțiva sfinți roși de cari și alte asemenea materiale fără nici o valoare de "piață". Tânăra femeie de afaceri, cu ochelari design și pantaloni de firmă ce-i pun
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe jumătate dezamăgită, pe jumătate panicată: dar nu mai aveți nimic de secol XVII sau XVIII, artă franceză, nimic? Întrebare la care bătrânul preot catolic cu ochi lăcrămoși și nasul umed, ghid prin pântecele catedralei, răspunde: Nu mai avem nimic, pivnițele sunt goale. Totul a fost cumpărat de americani în anii 80". Apoi o chestionează pe tânăra "galeristă" dacă nu o interesează chiar nimic din lucrurile adunate acolo, măcar niște cărți de rugăciune, ceva... Teribilă, tristă imagine a secularizării devastatoare din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
asta era formula, nu? - , s-au dat la Roman, un orășel din apropierea graniței, lupte de stradă între garnizoana de nemți care ocupase orașul și rușii intrați să-l elibereze. Am petrecut întreaga zi - o zi de coșmar - ascunși într-o pivniță adâncă, în care se refugiaseră mai mulți vecini din cartier. Tot timpul se au zeau tunurile bubuind la marginea orașului și îm pușcăturile de pe stradă. Stăteam cu toții cu inima cât un purice, înspăi mântați că nemții o să ne descopere ascunzătoarea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]