5,484 matches
-
rămân gardurile pe ele se joacă scena tragediei umane se fluieră tare cu un deget ținut tot timpul în gură e simplă formalitate a umorului secund al păpușarului chior situl universului se cutremură în prag de tropot ecvestru râs sau plâns, oamenii de știință nu au descoperit codul genetic al lacrimilor dacă vor avea timp le vor număra privindu-le cu pleoapele întredeschide în cutia trapezoidală din lemn de stejar așa sperăm să fie toate cutiile oricum, în fața Domnului gropile sunt
SITUL UNIVERSULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362779_a_364108]
-
poezia:"Isaia 34/14" Autorul primește aplauzele colegilor. Domnul Ioan Romeo Roșiianu spune că se deosebesc etapele în care a fost scrisă și totodată ar trebui acționat la dialogurile fetelor, care odată cu vârsta se modifică. Epilogul este excelent. Poate tema plânsului, a regretelor ar trebui exploatată, la vârstele tinere ale fetelor. La aceste teme, unele probleme sunt și altfel decât realitatea fizică. Poetul Dragomir Ignat vorbește de prezentarea pleonastică a apartamentului. Mediul despre care este predispus la autoflagelare, dar sunt întâmplări
POETUL IOAN ROMEO ROȘIIANU ȘI ROMANCIERUL MIHAI GANEA, PREZENȚI LA ȘEDINȚA LIGII SCRIITORILOR I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370111_a_371440]
-
ceruse un păhărel de rachiu. Îl dăduse de dușcă cu repeziciune, ca și când o zorea cineva, își făcuse o cruce largă și, în timp ce-și dădea sufletul, două lacrimi izvorâseră din ochii larg deschiși, parcă ar fi zis că atâta plâns e de-ajuns pentru ea... Fusese înmormântată cu pompă de Artemie, care-i ridică și o cruce din marmură neagră, cum n-avea la căpătâi nici un răposat în cimitirul din dealul satului! Dar ce folos ?! Ultimii ani îi trăise însingurată
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1539 din 19 martie 2015 Toate Articolele Autorului Te-ai rătăcit cumva în lutul Iubirilor protocolare Și ți s-a înăsprit surâsul Căci ochii tăi frământă-n sare Picuri de rouă ascunzând plânsul Ce-ți face nopțile amare... * Tu ești Titanul ... ești neînfrânt Privirea ta scurmă zenitul Chiar de genunchiu-i la pământ În pumnul strâns ții infinitul. Și-ncătușat cu un cuvânt În așteptare-ai oprit timpul. * O mare ai de dor în tine
REUNIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370185_a_371514]
-
nimfele ajunse-n constelații pentru că Hera-n suflet avea crunte vibrații știind ce zeu se-ascunde-n băiețel. Îndrăgostit de vița de vie-a devenit zeul licorii boabelor divine făcând un cult din vinul în care-a pus din sine râsul și plânsul ce l-au însoțit. Cortegii de bacchante, sileni, satiri, râzând cântau și dănțuiau în sărbătoarea în care Dionysos turna în minți uitarea ce preschimba în pulbere-orice gând. Până când?!... Tăcerea mea-i o torță în care ard intens cuvintele ce nu
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370190_a_371519]
-
intens cuvintele ce nu-și mai află rostul de când domnesc trufașe prostia și anostul și prea puțin din toate are sens. M-apucă disperarea când văd atâta vid. E doar un râs stupid ce-mi face greață și mă apucă plânsul când văd că intră-n viață nu omul, ci un jalnic individ. Lumina, cât mai este, se-ndreaptă în exod spre zări în care sorii ard feeric, pentru că-aici, de-o vreme, e tot mai întuneric și orice drum e
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370190_a_371519]
-
belșug Și-n miere și blândețe renăscut. E vis de viață și de dor De sacramente și de ajutor. E vinul revărsat într-un potir Și glasul Mamei din pustiu. E leagănul de soare plin Pentru Copilul din străini. E plânsul omenirii din străbuni Și alinare pentru oameni buni. E dorul de iubire înălțat Spre izbăvirea omenirii din păcat. Să-i fie luna-n ajutor Și-al Tatălui de dragoste izvor Să-l miluiască din senin Spre-a vremii izbăvire pe
UN INGER de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370201_a_371530]
-
NICICÂND..., de Andreea Văduva , publicat în Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017. Să nu uităm nicicând să mai fim copii, Deși îmbătrânim cu fiecare zi, Să ne trăim viața .... în hohote de râs, Că la sfârșit, lăsăm, în urma noastră, plâns... Să nu uităm nicicând să mai fim fericiți, Deși necazul, știm, are dinți ascuțiți, Și mușcă din noi, ca o fiară flămândă, Să nu pierdem speranța! Tăcută, stă la pândă. Să nu uităm nicicând să mai fim pioși, Deși suntem
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
ascultă, și-o să ne răspundă, Doar așteaptă clipa, căința să ne pătrundă. Citește mai mult Să nu uităm nicicândsă mai fim copii, Deși îmbătrânimcu fiecare zi,Să ne trăim viața....în hohote de râs,Că la sfârșit, lăsăm,în urma noastră, plâns...Să nu uităm nicicândsă mai fim fericiți, Deși necazul, știm,are dinți ascuțiți,Și mușcă din noi,ca o fiară flămândă,Să nu pierdem speranța!Tăcută, stă la pândă.Să nu uităm nicicândsă mai fim pioși,Deși suntem cu toții....niște
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
aici! De pe crucile bătrâne Ne-au șters numele păgânii, Dar dreptatea-n veci rămâne, N-au murit de tot românii! În pământ și în văzduh Încă sunt dovezi de-ajuns, Țară de-adevăr și duh, Nu te-ai săturat de plâns? Crapă piatra de rușine! Tot ispite înduri în viață, Pruncii nu mai știu de tine, Astăzi nu te mai învață... Tot mai des mă-ntreb de-o vreme, Vremea asta nu-i de-acum, Cine oare se tot teme Și
TOT MAI DES... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370272_a_371601]
-
pruncia-mi cânt/ și nu am altă mângâiere (pag.20), dorul creând lumini și mistere, dorul de țară, cel mai pregnant, devenind o oază a sufletului, ca în „Poem de țară”: Noaptea mocnind, suspină-n drum și luna/ Îi șterge plânsul, tace-ntotdeauna,/ Deși în ea sunt stoluri de cuvinte..... Iubito, ce-amirosești a primăvară,/ Noi suntem condamnați să fim o țară! (pag. 29). Dorul de țară, pulsul adânc al trăirii devine „acum strămoș îmi sunt și turlă. În „grinda Universului” poetul
SFESNIC IN RUGACIUNE AUTOR TRAIAN VASILCAU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370276_a_371605]
-
Să mai joace cum vreau eu. Ceasul, îl rog s-odihnească Trecătorul Timp... al meu. Nu mai vreau s-aud de rele, de tristețe și de greu! Soarele, îl vreau în casă și în suflețelul meu... De ajuns acum cu plânsul despre viață, c-ar fi grea! La ce bun să pierdem clipa. Timpul fuge, doar, cu ea! Să ne bucurăm de zile, și de ceasul următor... Căci de pleacă nu mai vine, timpul vieții, trecător... Chiar de gândul nu mă
NU MAI VREAU! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353297_a_354626]
-
întâmpla, că nu mi-am pus casca, că dacă o mierleam îl băgam în pușcărie și că el are un copil de crescut. Știu că are dreptate și de la bal ajung la spital, adică din râs idiot o dau în plâns. Odată trecut șocul, încep durerile și mai mari. Mă trag spre mașină și mă gândesc să anunț cele mai importante două persoane din viața mea. Uneia îi trimit mesaj, fiindcă știu că nu poate răspunde, și minimalizez oarecum starea mea
SUNT EGOISTĂ! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353283_a_354612]
-
întocmai ne-am ales cu, Ne-am ales cu Domnul Eminescu, Domnul cel de pasăre măiastră, Domnul cel de nemurirea noastră, Eminescu, Eminescu, Mi-L furară Doamne adineauri, Pe înaltul domn cu tot cu lauri, Mă uscam de dor în piept cu plânsul, Nu știam că dor mi-era de Dânsul, Nu știam că doina mi-o furară, Cu stravechea și frumoasa țară, Eminescu, Eminescu”, Pe cine nu a emoționat acest Cântec? Toți care l-au ascultat au fost ”atinși”, fie pozitiv, fie
EMINESCU POET NAȚIONAL ȘI UNIVERSAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353365_a_354694]
-
se-nghesuie grimase Pe malul plin de faguri și temătoare vise Se-apleacă sălcii blânde, cu priviri nestinse Săgeți de întâmplare-și croiesc drum înțepat Cu vârfuri pișcătoare de-un ultim, trist, păcat Iubirea e poveste, iubirea nu există În plânsul meu de cântec sunt singura solistă E marginea din viață, e buza spre-al meu hău În ochii minții mele e scris numele tău Cu raze de-ntuneric îmi amuțește frigul Pe limba lunii moarte se înfiripă timpul Mitologii ciudate
IUBIREA NU EXISTĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353440_a_354769]
-
și deportare. A fost jale mare în neamul nostru în acea zi. Mircea a ajuns cal la șareta primarului Cotorișcă, așa îl poreclise satul, care stătea lângă noi și ori de câte ori trecea calul cu șareta pe la poarta noastră, mama izbucnea în plâns și îl blestema pe primar. Cezar, mai tânăr cu un an decât Mircea, a ajuns calul președintelui de G.A.C. Erau doi cai tineri, grași și frumoși, mândria părinților mei. De aceste animale mă legau multe amintiri și pățanii din
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
Toscanini și care astăzi este comparat cu Pavarotti. Ei mi-au intermediat o primire acasă la tenor. Am plâns când l-am întâlnit prima oară. Eram foarte emoționată, când mi-a deschis ușa m-am pierdut și am izbucnit în plâns. Era de față și soția lui, Donna Italia. Amândoi au fost foarte mirați, dar deopotrivă înțelegători. După această întâlnire plină de emoții, m-a chemat și a doua zi, solicitându-i și pianistului său să vină. I-am cântat Boema
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
Articolele Autorului Trupuri rătăcite de soartă înveninate pe dinăuntru, de când naivitatea a ușchit-o speriată, atunci când s-a împiedicat de adevăr, se plimbă prin lumea largă să revadă steluța care a apus într-o zi. Locuri umplute de văi ale plânsului cu sughițuri și agățate la uscat pe sfoara suferinței, ar vrea să strălucească în calea soarelui. Și se zbat în lumina celestă care strălucește, pentru că așa trebuie, chiar dacă e plin de nori și praf peste tot și în toate. La
STELUŢA ŞI TABLA DE ŞAH de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353482_a_354811]
-
ce credeti, s-a ars...calculatorul... Atunci, am început să am probleme de sănătate ale căror repercusiuni le resimt și azi...’’ Nu mai plângeți...!’’ a încercat să mă consoleze procurorul de ședință, când,după ședința de judecată am izbucnit în plâns. Intro ședința de judecată, aveam senzația că-mi explodează creierii ,cănd vedeam în ce se transformă ședința mea ...eu, care țineam la solemnitatetea ședinței, care respectăm autoritatea pe care o reprezentăm... A trebuit să deschid gură, că altfel simțeam că
CUM TE TREZESTI CU... BUBE-N CAP ...IN STATUL NOSTRU DE DREPT de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1178 din 23 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353500_a_354829]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > PLÂNSUL SALCIILOR DESPLETITE Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1166 din 11 martie 2014 Toate Articolele Autorului Singura Singură pe cale urc crește Spre pajiști curate, celeste. Gleznele-mi zgârie spinii, Verdele vieții-mi împrumuta pinii. Îngeri diafani că o părere
PLANSUL SALCIILOR DESPLETITE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353516_a_354845]
-
Ruga ne-ncetată, sperata, biruința. Se clatină adesea pasul, Trist, apăsător popasul. Și iar pornesc la drum pribeaga, Cu zbucium mare în desaga. Un semn mi se face din ceruri, Lumina blândă și leruri. Îngerii cântând bucurie, Sufletul trist îmi învie. Plânsul salciilor Plânsul salciilor despletite mă doare, Mă apasă nori negri, nu-i soare. Mi-e dor de flori în roua scăldate, De o privire caldă, de bunătate. Mă-mbrățișeze un înger ca-n vise, Înalțe-mă spre bolti neatinse. Pe
PLANSUL SALCIILOR DESPLETITE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353516_a_354845]
-
sperata, biruința. Se clatină adesea pasul, Trist, apăsător popasul. Și iar pornesc la drum pribeaga, Cu zbucium mare în desaga. Un semn mi se face din ceruri, Lumina blândă și leruri. Îngerii cântând bucurie, Sufletul trist îmi învie. Plânsul salciilor Plânsul salciilor despletite mă doare, Mă apasă nori negri, nu-i soare. Mi-e dor de flori în roua scăldate, De o privire caldă, de bunătate. Mă-mbrățișeze un înger ca-n vise, Înalțe-mă spre bolti neatinse. Pe umărul cerului
PLANSUL SALCIILOR DESPLETITE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353516_a_354845]
-
fugar, Lumina să primesc în dar. O șoaptă tainica mă-mbete, Apa vie vreau, mi-e sete. Celeste crește îmi fac drumuri, Se risipesc pe cale fumuri, Florii de colț i-aș da binețe, Sufletul să mi-l dezghețe. Referință Bibliografica: Plânsul salciilor despletite / Adriana Tomoni : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1166, Anul IV, 11 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Adriana Tomoni : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PLANSUL SALCIILOR DESPLETITE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353516_a_354845]
-
Paul Goma, plus celebrele „Voci” de la Europa Liberă: Monica Lovinescu, Virgil Ierunca și mulți alții ... In toate celelalte capitole se fac referiri la umilințele suportate de români, sunt povești în care râsul nu mai are loc, rămâne doar zâmbetul amar, plânsul. Dacă ar fi trebuit să suporte măcar o cincime din ele în țara lor de origine, poate azi am fi fost țara cu câte o revoluție pe zi. Când te gândesti că nici unul dintre ei nu este Părintele Gheorghe Calciu
CONSTANTIN T. CIUBOTARU: AMERICA DIN SUFLETUL MEU de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352765_a_354094]
-
Articolele Autorului Neșterse așchii de speranță apoi un rând fiert la focul mic al zilei apoi, apoi, reversul medaliei iubire credință, așa ca dictatorii care vin și se duc ei la fel ca și bufonii mă fac să râd. Râsul plânsul, râsul plânsul Nichita vorbea de dânsul. Proștii încă râd... de ce am părul meu cărunt? Izvoare pecetluite febra părului, murmurul unui acord, surd...! De dragul amăgirii noastre nu rachetele ne rănesc noi ne spargem capetele, între noi. Referință Bibliografică: Limită / Petru Jipa
LIMITĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352813_a_354142]