2,948 matches
-
-i rece și umedă fu străbătută de un tremur. Domnitorul i-o înlănțui într-o strângere sinceră continuând: — Hai, neică Mihai, să ne ctitorim în Valahia Bizanțul nostru, să aducem înapoi ce au furat italienii din cetatea bazileilor, meșteri și podoabe. Și să ne clădim aci sfintele noastre clopotnițe din care să se audă dangăt de argint în veac. Nimeni niciodată să nu proptească aici în schele de bârne bătaia clopotelor! Hai, neică Mihai... Spătarului i se părea că s-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vieții fraților noștri ce se odihnesc în Domnul, ce se veselesc în slava cerească, ce locuiesc în lăcașurile celor vii? Adevărat, moartea, ca o nemilostivă ce este, au secerat fără de vreme pre această floare aleasă și au răpit prea timpuriu podoaba, frumusețea neamului femeiesc. Dar pentru aceasta nici lacrimile sunt cu cale, nici întristarea cu dreptate. Că precum este mai norocit corăbierul acela, pe care vântul cel tare îl aduce cu grabă la liniște, decât acela ce cu mare liniște, făr-de-vânt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care au fost lăsate de Înaintași și să contribuie totodată la sporirea lor. În lecția Strămoși noștri (clasa a II-a) elevii află că dacii " scoteau din adâncul Pământului fier, aur și argint din care-și făceau unelte, arme și podoabe." Ei, dacii, n-au mai plecat, ci au rămas și Împreună cu romanii au format poporul român. Elevii află prin intermediul acestor lecții ca frumusețea țării este dată de varietatea reliefului țării noastre. Am solicitat elevilor: 1. Să precizeze care sunt formele
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
și pentru toate întrebuințările; în veselă, vase de lut ars; în obiecte de răchită lucrate solid și, adesea, cu gust; se mai vede aici o bogată colecție de bijuterii grosolane din sticlă mată; femeile din popor nu se ruinează pentru podoabe: există brățări care costă trei parale (ceva mai mult de două centime). Ne oprim cu interes în fața barăcilor acestor negustori improvizați; pe lângă obiecte dintre cele mai vulgare, găsim amfore elegante, adevărate vase etrusce făcute după modelele transportate în siguranță din
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ea cu un organ vocal dintre cele mai sonore; ne-a dovedit-o la botezul său. Copiii de casă bună își au privilegiile lor la naștere. Arhiepiscopul vine să îi boteze în casa părintească; e înzestrat, ca la biserică, cu podoabe splendide, înconjurat de un alai numeros, cu mitra pe cap și cârja episcopală în mână. Ritul bisericii din Orient nu cere decât o nașă; ea ține copilul în timpul ceremoniei și îl dă gol oficiantului, care îl cufundă în trei rânduri
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ta!”. „Măria ta!”, dar nu cu umilință, Ci dăruindu-ți dragostea lor toată, Ți-au dat cei mulți întreaga lor ființă, În frunte cu bătrânul Ion Roată. Nu-i an să nu sărbătorim Unirea Ce ne-a umplut poporul de podoabe. Poporul tot îți cântă pomenirea, Mărite, prea cinstite pârcălabe! CINSTE ȘI OMENIE după Petru Demetru Popescu Domnitorul Alexandru Ioan Cuza îi prețuia pe oameni, nu după ceea ce erau: boieri, târgoveți sau țărani, ci după omenia lor. Așa stând lucrurile, se
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
craiul Molimă grea răspîndise și oastea-i pornise să piară, Pentru ce Atrid cutezase pe ... Hrises să-nfrunte, Cînd cuviosul veni la corăbii, în tabăr-ahee, Ca să-și răscumpere fata cu-o mare mulțime de daruri, Cîrja de aur ținînd cu podoaba de sfinte cordele, De-nchinat lui Apolon, de-ahei se ruga deopotrivă, Dar mai cu seamă de-Atrizi, cele două mai mari căpetenii: "Voi căpetenii Atrizi, ahei cu frumoase polpare, Fie ca zeii-ntronați în Olimp la război să vă ajute
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
la câteva sute de metri depărtare de ultimele cocioabe, era mare, goală, relativ confortabilă, cu pereții tencuiți pe dinăuntru. Pe jos avea pământ, acoperișul, de stuf și trestie se sprijinea pe un stâlp central, iar zidurile erau lipsite de orice podoabă. În fund, pe un mic altar, acoperit cu ramuri de palmier și încărcat cu lumânări ce nu izbuteau să împrăștie pe de-a-ntregul întunericul încăperii, se zărea o superbă cromolitografie înfățișând un Sfânt Gheorghe nespus de chipeș care străpungea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
treizeci de perechi de cai în șir nocturn, bogat împodobiți, cu stăpânii costumați potrivit subiectului ales, urmați de șase sau opt valeți fiecare, învestmântați în livrea, purtând sute de făclii, în urma cărora venea, în sfârșit, carul de triumf încărcat de podoabe și costume neobișnuite. Ascultând cu o încordare excesivă, săptămâni de-a rândul, în lungi după-amiezi care deveneau nopți și treceau în albul rece al zorilor, vocea îmbătrânită, venind din celălalt capăt al atelierului lung și dezordonat, delicata ucenică fusese surprinsă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
crescut, se pare, abia după ce devenise celebru în organizarea carnavalului ; alegerea subiectelor și realizarea orna mentației perfecționaseră triumfuri sarcastice și întunecate. Muzică, scenete, alaiuri de călăreți provocau iritarea și plăcerea poporului. Caii înaintau, împodobiți, luminați, noaptea, de costumele strălucitoare de podoabe ale călăreților purtând, în mâini, deasupra capetelor, făclii puternice. Nevoia de-a submina, folosind orice prilej, tot ceea ce domina prin oficializare și leneșă consimțire, nevoia de-a se opune, fie și prin folosirea acestui soi de alaiuri festive, Dogmei, demagogilor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
multă lumină, născută într-o familie bogată, obișnuită să fie cochetă, cu cerceluși de aur la urechi, iar acum, deși comandase rậnd pe rậnd fel și fel de toalete pentru ora aceea misterioasă, parcă nimic nu-i venea bine fără podoabe, fără pomeni, fără lumậnări arzậnd la creștet și, mai ales, fără rugăciunea cea din urmă a preotului. Cum să pleci oare fără stậlpi, fără cruce și fără de lumină ? Înțelesese prea tậrziu tainele divine ale religiei străbune, se străduise din răsputeri
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de-un deșert atârnă în lume a ta soartă Și nu știi cum deșerții prin lingușiri se poartă Sau nu poți ști... Atuncea de ce folos e ție C-ai avut tot ce firea ți-a dat cu dărnicie, Că ești podoabă scumpă în lume orișicui, Podoabă ce nu-i trebue în lume nimănui? Virtutea e-o poveste... când gândul ți-l ascuți Tu vezi că slăbiciuni sunt vestitele virtuți: Noblețea-i slăbiciunea acelor ce nu pot Pe sine să se pue
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lume a ta soartă Și nu știi cum deșerții prin lingușiri se poartă Sau nu poți ști... Atuncea de ce folos e ție C-ai avut tot ce firea ți-a dat cu dărnicie, Că ești podoabă scumpă în lume orișicui, Podoabă ce nu-i trebue în lume nimănui? Virtutea e-o poveste... când gândul ți-l ascuți Tu vezi că slăbiciuni sunt vestitele virtuți: Noblețea-i slăbiciunea acelor ce nu pot Pe sine să se pue deasupra peste tot, Să aibă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bine! P-astă dramă și soarta ta cea mare, Din astă cumpănire de drept și datorie, Ce ți-a rămas la urmă? urât și sărăcie. Iubit-ai?... Ah! un caier de cânepă nu-i moale, Nu-i blond cum e podoaba cea dulce-a frunții sale! Cu gura ei subțire și mâni reci ca de ceară, Iar ochiu-i plin de raze străluce în afară, Răpindu-ți ție ochii cu a lor strălucire. Tu n-ai gustat din rodul acel de fericire
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
i-l cuprinde cu brațele-amîndouă Lăsând pe spate capul... - "Copile! n-o să mîntui? Căci fioros de dulce, pe buza ta cuvîntu-i... "Și cât de mult ridici tu, în gând pe-o biată roabă! "Comoara ta din suflet e singura-mi podoabă, Cu focul blând din glasu-ți, iubite, mă cutremuri, "De-mi pare o poveste de-amor din alte vremuri. "Și ochiul tău adânc e și-n adâncime tristu-i, Cu umeda-i privire tu sufletul îmi mistui! "O, dă-mi-i numai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n lanț să te cuprind, Și în senin de stele durerile să-mi ferec Pîn-nu s-o stinge umbra iar dulce-n întunerec? Și azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din ori și ce durere îți face o podoabă, Și când răsai nainte-mi ca marmura de clară Iar ochii tăi cei mândri scîntee în afară, Încât de-ale lor raze nu pot pătrunde încă Ce-adînc trecut de gânduri e-n noaptea lor adâncă; Azi - când a mea iubire e-atîta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cu câte daruri lui i-au fost menite. I-aduc comori, viață lungă, glorii, Deasupra lui revarsă raze slabe, Din ochii lor, adînc-adormitorii. Pe părul lor - mărgăritare-n boabe - Bălaiu și moale ca și auru-n spice Scînteie-n umbră ale lor podoabe. Copilul doarme, ele fac să pice De-asupra-i flori, se pleacă să-l menească, Înconjor leagănul și-ntîia zice: "Să fii frumos și fața ta lucească, "Precum în cer e numai unul soare, "Un soare fii în lumea pămîntească". "Puternic fi i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a ta privire fină Umbra tu abia le măsuri. Oh, cum este de ciudată, Lingușită, desmierdată. Nici prea mare, nici prea mică, Dar crescută subțirică, Nimeni n-ar putea să zică Că nu-i coz de frumușică. Are haine-alesățele Și podoabe de inele, Multe fie, puțintele, Tot îi stă bine cu ele. {EminescuOpIV 524} Dulce mîngîiere-mi fuse Dar la rău mă mai aduse. Blestemat să fie locul Unde mi s-au aprins focul. Căci un cântec cât de mândru Ce cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cască permanent în preajmă inefabilul abis al poeziei. Nici o lectură nu trebuie să fie inocentă. Precocitatea în artă poate fi nocivă. Florile care devansează calendarul sunt pedepsite de brumă. Epitetul e ca o bijuterie. Dar femeile elegante strălucesc fără ajutorul podoabelor. Unii scriitori vor să fie „ cei mai ”, alții nu - și doresc decât să fie unici. În literatură, nu mai sunt ucenici ori discipoli. Acum toți se nasc „ mari scriitori”. Când nu ne vom mai îndoi de cărți, nu vom avea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe lîngă împărăție. Și s-au tinsu cîteva bucăți de atlazuri și de tăfți de îmbe părțile de uliță, pe unde merge împărăția. Iară dac-au discălecat împăratul supt saivan, Duca-vodă i-au închinat multe daruri: cîțiva cai turcești cu podoabe scumpe și leghian cu ibric de argint, și alte lucruri scumpe... Dzic atunce să fie strigat și hogea în clopotniță la Sfete Neculaiu, ș-au stat beserica pecetluită pîn-la vinirea cu domnia lui Antonie-vodă (Ruset, 1675). Atunci turcii porniseră împotriva
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
acoperit pe dinlăuntru cu aur curat. 5. A îmbrăcat cu lemn de chiparos casa cea mare, a acoperit-o cu aur curat, și a săpat pe ea finici și împletituri de lănțișoare. 6. A acoperit casa cu pietre scumpe ca podoabă; și aurul era aur din Parvaim. 7. A acoperit cu aur casa, bîrnele, pragurile, pereții și ușile, și a pus să sape heruvimi pe pereți. 8. A făcut casa Locului preasfînt. Ea era lungă de douăzeci de coți, cît lărgimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
și a zis: "Ascultați-mă, Iuda și locuitorii Ierusalimului! Încredeți-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, și veți fi întăriți, încredeți-vă în proorocii Lui, și veți izbuti." 21. Apoi, în învoire cu poporul, a numit niște cîntăreți care, îmbrăcați cu podoabe sfinte, și mergînd înaintea oștirii, lăudau pe Domnul și ziceau: "Lăudați pe Domnul, căci îndurarea Lui ține în veac!" 22. În clipa cînd au început cîntările și laudele, Domnul a pus o pîndă împotriva fiilor lui Amon și ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
gurile căscate, nu mai întâlniseră așa profesor, în istoria acestui liceu probabil a fost caz unic. El care se considera bun la matematică, Kemi, Magi și Ion care țineau la frizura lor, nici nu s-au gândit să își atingă podoaba capilară... au crezut că glumește și ora următoare le va spune, - Ha, ha, ha v-ați speriat... ia uite, unii chiar s-au ras în cap ! Ce înseamnă frica! Însă a doua oră pe toți patru îi dă din nou
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Rene Magritte Sânt foarte departe de a-l înțelege pe Gellu Naum. Pentru mine, el este ca un artefact al unei civilizații atât de străine, încît nu știu nici măcar dacă obiectul pe care-l țin în mâini a fost o podoabă, o unealtă sau un instrument muzical. Ce este această lamă tăioasă, ce sânt aceste ornamente? Dar lentilele acestea din capăt? Dar acele ca de seringă din excrescența aceasta? Ca să pot înțelege, ar trebui să știu cu ce semăna umanitatea care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
acele fisuri neliniștitoare și de neexplicat survenite în zidul iluzoriu al cunoașterii. în istoriografia noastră academică și rațională nu pot încăpea nici deșertul Nazca, acoperit de desene care se văd doar din aer, nici craniile de cristal din Peru, nici podoabele de platină turnate pe vremea când nu se puteau obține cele 4 000° la care platina se topește. Astfel este poezia lui Gellu Naum: sloiuri inexplicabile de cuvinte, pietre căzute din cer și integrate apoi în Kaaba derizorie a istoriei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]