7,468 matches
-
toate valențele sale, natura ca sursă de inspirație nemuritoare și fiecare dintre persoanele cu care interacționează în lucrarea sa de muritoare, formează, laolaltă, un material numai potrivit pentru construcția poemelor. Oniricul dublat de realitatea imediată sunt alte trepte pe care poeta urcă spre partea de sus a piramidei din sticlă casantă, dar atât de fascinantă a declamației; poemele Georgetei Resteman sunt ca un fagure de cântare, ele au un sens mai durabil atunci când sunt recitate, nu doar “șterse” cu privirea la
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
face cu o poezie clasică, dar dincolo de versificarea aburind de sintagme ce curg și ne trag după ele spre întorcerea paginilor, dincolo de cunoscutul cofraj clasic, stau întrebările unei femei moderne care iese cu îndrăzneală în lumea Poemului. Georgeta Resteman, o poetă care aleargă pe miriștea lumii cu picioarele goale, o creatoare în adevăratul sens al cuvântului, care îndrăznește și reușește să ne arate că dincolo de toate cele cunoscute unui Om pe Pământ, Cuvântul este Regele-regilor. *** Ilie CORNOIU: Fluidul versului croit cu
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
de multe ori, numai de ea știută. Fiecare vers, fiecare strofă și toate la un loc dau poeziei linia sentimentală în care educația și sensibilitatea se petrec cu puterea chemată să mângâie lacrima interioară, pe alocuri crudă și nemărginită. Gândurile poetei par descătușate din însăși maturitatea existenței peste care timpul a tot clădit în ireversibila-i trecere. Fără să abordez și fără să-i laud strădania, vreau, totuși, să-i critic bunătatea inimii în niște vremuri în care lumea pare rătăcită
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
Azima aburindă, pe care mama o împarte pruncilor, adună familia în jurul mesei și creează acea stare de cald și de împărtășire a dragostei peste care picură acea sfințenie a gestului ocrotitor. Ca și mama care rupe în tăcere azima caldă, poeta dăruiește, cu sfială, picături de iubire: „Adunată de vremuri, păstrată-n cămări ... În marea de astre presar fericire/ Născută din doruri pierdute în zări./” (Răvășire). În acest volum ne întâmpină un suflet-orchestră, de o gingășie aparte, după cum însăși autoarea mărturisește
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
și alte acte în care muzica te împresoară, când cu acea lină atingere, precum picurii de mir, când cu acorduri grave din care țâșnește fie revolta, fie durerea sau tristețea sau însingurarea lăsând apoi loc Iubirii, Luminii, Păcii pe care poeta le înscrie cu majuscule... Este concertul vieții pline de credință și iubire, atât față de Creatorul suprem, cât și față de părinți, de copilul născut în durerea ce încă persistă în lacrimile Georgetei Resteman, copil hrănit din sânul ei plin de dragoste
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
știi doar dumneata/ și-n noaptea Crăciunului lină/ sub bradu-mbrăcat cu beteală/ s-așternem dorințe și vise/ să ne cernem în suflet lumină/ și să fim mai curați și mai buni/ în speranța iubirii promise./” De Crăciun cu tine, mamă!). Poeta iubește locurile natale cu aceeași forță prin care se manifestă în iubirea de oameni, de frumos, de bine și de pace: „Sub streașina casei ce straniu rostește tăceri/ Ferită de vântul nebun, de ploi, de ninsori și furtuni/ Zăresc lâng-o
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
liniștit:/ Dumnezeu te iubește!/” (O altfel de iarnă). Pe de altă parte, cel puțin aparent, nu se folosește de toate mijloacele stilistice pe care poeți cu nume mari le-au așezat la temelia poeziei românești, dar nici nu le ignoră. Poeta își urmează propria-i cale în care simte că poate semăna cu credință rodul bogat al viitorului, fără să umbrească linia melodică a versului ieșit din măsura metrică statornicită de vremea marilor critici și, în același timp, fără să uite
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
articol semnat Demostene Șofron; ziarul „Adevărul de seară” (21 septembrie 2009): „Portret - Georgeta Resteman - Un inginer chimist îndrăgostit de poezie” - articol semnat Daniela Stoica; ziarul „Curentul Internațional”, SUA (31 martie - noiembrie 2011): „Trezirea la o viață nouă sub sensibilitatea unei poete - Georgeta Resteman”, articol semnat Gabriela Petcu; ziarul „Gândacul de Colorado”, SUA (iunie - noiembrie 2011); ziarul “Universul românesc” , Madrid, Spania (martie 2011); ziarul “Observatorul”, Toronto, Canada (iulie - octombrie 2011). Organizatoare de evenimente culturale: Mare iubitoare de literatură și artă, în luna
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
Primul volum personal, intitulat „Fereastra de la răsăritul cuvântului” a văzut lumina tiparului, în anul 2010, la Editura PIM, din Iași, lansarea făcând-o tot la Iași, la muzeul Mihail Sadoveanu, sub egida asociației „Universul Prieteniei”. Postfața a fost scrisă de poeta, scriitoarea, Cezarina Adamescu, membra în USR, un critic literar sever și un promotor de excepție al literaturii române. Apoi, în 2011 mi-a apărut proza „Răscrucea destinului”, o nuvelă de o întindere mai mare, însumând 150 de pagini. Postfața a
TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET de VASILICA ILIE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362467_a_363796]
-
Adamescu, membra în USR, un critic literar sever și un promotor de excepție al literaturii române. Apoi, în 2011 mi-a apărut proza „Răscrucea destinului”, o nuvelă de o întindere mai mare, însumând 150 de pagini. Postfața a scris-o poeta și prozatoarea, Maria- Cornelia Postescu, membră în Liga Scriitorilor de la Cluj iar rândurile de pe coperta a IV-a, scriitorul vrâncean Gheoghe Mocanu, membru în USR. Această carte a avut mare succes printre cititorii mei. Anul cel mai rodnic al meu
TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET de VASILICA ILIE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362467_a_363796]
-
la facultatea cu același profil din Iași. Nu profesează niciodată ca avocat, poate și din cauza sănătății șubrede, ocupând de-a lungul vieții funcții mărunte de funcționar, șef de birou, copist, referent sau bibliotecar. La 47 de ani se căsătorește cu poeta Agatha Grigorescu, cu care are un fiu, iar la 51 de ani se pensionează primind de la Societatea Scriitorilor o pensie de 1000 de lei, majorată succesiv pînă la 10.000 de lei de-a lungul unei vieți cu dimineți și
„ … DESCHIDE CLAVIRUL ŞI CÂNTĂ-MI … ” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362500_a_363829]
-
ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Georgeta Minodora Resteman, „Descătușări - Fărâme de azimă” (versuri vechi și noi), 272 pagini, Editura „Armonii culturale”, Adjud, 2011 Nu e puțin lucru să străbați odiseea sufletească a unui poet, cu atât mai puțin a unei poete, fiindcă acolo s-a strâns noian de simțăminte și trăiri înveșmântate în haină metaforică, trecute prin turnesolul iubirii care desparte albastrul de roșu, stările meditative de cele nevoit cotidiene în care se află natura umană pe parcursul existenței sale. Nu întâmplător
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
călimară, picurând în „calde, mirifice unde” (Renaștere). El are darul de a o face pe autoare să plutească „înspre nouri și-n eternitate/ Cuprind infinitul și-n taină-mi țin dorul...” (Renaștere). Răvășirea e ascunsă în tăceri ancestrale, după mărturisirea poetei, căutându-și sfios, „drum de Lumină-n destin”. (Răvășire). Sentimentul cosmic este omniprezent în lirica acestei autoare, împletit armonios cu cel terestru: „Universul mi-e leagăn de dor și visare”, dar, fără să uite de acesta, ea se întoarce cu
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
fântâna din ogradă și să luăm aminte că ne-a considerat demni de această cinste, de a-i descifra fiecare freamăt și fiecare geamăt al acelei plămade de inefabil care nu poate fi atinsă decât cu razele altei inimi aidoma. Poeta își socotește destinul înscris „într-un templu sacru/ Al viselor și-n al speranțelor altar” ( Trifoi cu patru foi), iar reprezentarea exterioară poate lua forma unei flori norocoase, așa cum e trifoiul cu patru foi aducător de noroc și fericire - reflex
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
acoperă goliciunea/ tristei primăveri/ desenate-n contur de șotron/ dă acum anotimpului/ nesfârșitul ecou/ al eternității scufundate/ în teluricul iubesc” (Un gând spre nicăieri, Oradea, 30 iunie 2009). Așadar, nesfârșitul ecou al eternității este dat de teluricul „iubesc”, în viziunea poetei. Și n-ar fi de mirare, de vreme ce Iubirea este de sorginte divină și tot către Divinitate se îndreaptă. Către o astfel de iubire jinduiește sufletul poetei, care s-o înalțe, s-o edifice spiritual. Iată și un îndemn către sine
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
iunie 2009). Așadar, nesfârșitul ecou al eternității este dat de teluricul „iubesc”, în viziunea poetei. Și n-ar fi de mirare, de vreme ce Iubirea este de sorginte divină și tot către Divinitate se îndreaptă. Către o astfel de iubire jinduiește sufletul poetei, care s-o înalțe, s-o edifice spiritual. Iată și un îndemn către sine însăși, pe care poeta și-l adresează, atunci când povara zilei o apasă: „Tu dăruiește dragostea-ți mereu/ Așterne pe cărări de vis iubirea/ Stăpânul tău e
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
fi de mirare, de vreme ce Iubirea este de sorginte divină și tot către Divinitate se îndreaptă. Către o astfel de iubire jinduiește sufletul poetei, care s-o înalțe, s-o edifice spiritual. Iată și un îndemn către sine însăși, pe care poeta și-l adresează, atunci când povara zilei o apasă: „Tu dăruiește dragostea-ți mereu/ Așterne pe cărări de vis iubirea/ Stăpânul tău e numai Dumnezeu/ Și-ți vei găsi în tine fericirea...” (Povață). De la epitetizările de început, cu iz de pastel
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
muguri de lumină, mirific decor, minunat dor, dimineți senine, soarele iubirii, floarea tainică-a iubirii, glasul tăcerii, mantii de culori, roua dimineții, mirajul fericirii, cristalul râurilor, raze de lună, punți de suflet, geana zorilor, a stelelor cunună, mirific cântec etc., poeta face un salt către esențializarea trăirilor, către adâncirea în propria cunoaștere și explorarea tainițelor necunoscute ale sufletului smerit în adorarea Supremului Cântec al Luminii Necreate. Astfel lirica sa devine: „Un câmp de flori de suflet nesfârșit” (Aș vrea ... Acest demers
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
Desfac legătura de chei, uși închise/ Deschid - lasănd loc cuvenit implinirii.// (...)// Sunt umbră și suflet născut din esența/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lava încinsă ascund chintesența/ Aceluiași gând ce mă-nvăluie-n cântec//”. (Sunt, Oradea, 7 octombrie 2009). Poeta nu se sfiește, cu acest prilej să-și manifeste dragostea de meleag, fără a fi suspectată de patriotism vetust, retrograd, fără acoperire. Ba, s-ar putea afirma că aceste valori perene ale sufletului românesc, cum sunt: dragostea de neam, de
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
valori perene ale sufletului românesc, cum sunt: dragostea de neam, de meleag, limba, religia, cultura, datinile, sunt reînviate, așezate într-o lumină favorabilă, împrospătate. Corespondența dintre ciclicitatea anotimpurilor și vârstele omului este evidentă în pastelurile elegiace de toamnă în care poeta își reflectă propriile stări sufletești. De pretutindeni răzbate o dorință vie de bine, de frumos și de pace, categorii pentru care omul trebuie să lupte fiecare întru fericirea comună. Până și natura îndeamnă omul la bine și la respect față de
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
un obiect de studiu, nu este doar un cuvânt uitat ori azvârlit fără noimă, ci carne și sânge din propriul trup arzând pe rugul dreptății și al libertății. Poezia de simțire religioasă este poate, cea mai reușită din creația acestei poete. Ea picură fiori mistici în suflet și trezește sufletele la smerenie și pietate. Ea e legată, de asemenea, de ținutul Ardelenesc, de credința străbună, de casă și de tradiție: „Îmi ninge și sufletu-și cerne dorința/ Iar fulgii de nea
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
scântei: „Mă arde-un tainic dor, mă viscolește/ Cu fulgi de foc și străluciri de stele” (Dorul). Și nu o dată, viscolul lăuntric răscolește scântei. De notat faptul că prozodia este perfectă, simțul ritmului și al măsurii fiind înscris în firea poetei, nu există asonanțe, versurile curg liber precum un șuvoi limpede de munte, în șopote și eufonii fără cusur. Există bogății neasemuite în sipetul sufletesc și poeta e gata să le dezvăluie, să le împartă, fără teama că va fi dezamăgită
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
faptul că prozodia este perfectă, simțul ritmului și al măsurii fiind înscris în firea poetei, nu există asonanțe, versurile curg liber precum un șuvoi limpede de munte, în șopote și eufonii fără cusur. Există bogății neasemuite în sipetul sufletesc și poeta e gata să le dezvăluie, să le împartă, fără teama că va fi dezamăgită și înșelată pentru că aceasta este menirea ei pe lume: să împartă daruri. Surprinzător de matură, această lirică, eminamente pozitivă, stenică și binecuvântată de har, este oglinda
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
viața, natura, lucrurile din jur. Nimic nu pare să împieteze peisajul natural și livresc al poemelor din care parcă izvorăsc lumini solare și stelare ce se revarsă din belșug asupra semenilor. Se pare că există și o explicație logică: sufletul poetei izvorăște nectar iar acest nectar nu este decât iubirea: „Din lacrimi cristaline durute sub zăpezi/ Un giuvaer de floare și-ascunde în petale/ Întreaga-i prospețime, iubirea din amiezi/ Și bucurie-ascunde, lumina din pocale.// Vestește primăvara minunea cea suavă/ Și
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
Și printre ramuri crude, privește-mi neputința/ Eu voi pătrunde tainic pământul ce mustește/ În juru-mi totu-nvie se-mbracă-n flori dorința/ Dar astă primăvară... Mălinul nu-nflorește... ” (Nectar din suflet, Oradea, 22 februarie 2010”. Deosebit de relevantă pentru creația poetei este dragostea față de satul natal, „satul cu dor”, unde „Miroase codru-a floare și absint”, sat pe care ne asigură că nu l-a uitat și unde se reîntoarce cu nostalgie să-i sărute glia: „Sub munte plin de doruri
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]