2,516 matches
-
între surori, al căror limbaj și filosofie existențială stupefiază prin vulgaritate. Ne mirăm cum poate fi Clara statornica muză a poetului, iar acțiunea, grabnic precipitată, confirmă sumbrele premoniții. Trimis de soție după niște cumpărături la un butic din apropiere, profesorul poet (foarte atent, altminteri, la statutul său social, la formulele de respect prin care este abordat) devine prizonierul unui mediu mărunt, care-i speculează uimitoarea lipsă de experiență și de fler. Unul din noii săi amici îi deschide ochii asupra legăturii
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]
-
și de la chipul luciferic al personajelor sale, pentru a servi drept model geniului eminescian ca genius loci, instanță tutelară a neamului, cu valențe atât etice, patriotice, cât și estetice. În același timp, Eminescu joacă rolul tipic romantic al geniului incomprehensibil, poete maudit, critic impenitent al moravurilor unei societăți corupte și a politicianismului cosmopolit, din perspectiva reactivării unor solidarități ancestrale, tradiționale etc. Etapele spre universalizarea figurii eminescine au fost parcurse destul de repede, elocvent în acest sens fiind un desen al lui Marcel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Loghi n-ar fi capabil să prelucreze, să stilizeze elementele de natură pentru a reda stări afective. De aici ar decurge și "romantismul" lui Loghi, privit ca o încercare de transcriere inadecvată a încărcăturii sentimentale proprii "romanticiștilor romanțioși". "Fantezist și poet pe deasupra nu implicit e și d-l Kimon Loghi; i-au spus-o toți admiratorii d-sale și d-sa îi crede, căci în subiectele alese, vrea să ne povestească ceva, iar nicidecum să ne reprezinte ceva. Și ar trebui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
el, în mod cert, expune de câteva ori în România. Una dintre expoziții, cea din 1922, este remarcată de Lucrezzia Karnabatt, care rezonează cu subiectul și tratarea lui, și-i face o cronică în Seara, "Expoziția Emilian Lăzărescu. Un pictor poet", la rubrica "Impresii de artă". Printre tablourile expuse se află și câteva având ca temă celebrul personaj biblic, Salomeea. Aceste trei tablouri intitulate invariabil Salomé (16, 56, 61) fuseseră expuse și la expoziția din 1911, în sala Exarcu a palatului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de a transforma nu numai casa, ci și pe el însuși într-o piesă de muzeu. În general, casele esteților decadenți se transformă în pinacoteci sau biblioteci,cum se întâmplă cu casa unui important patron al artelor, la rândul său poet, Alexandru Bogdan-Pitești -, în cazul în care nu există un spațiu special amenajat pentru cele două puncte de articulație ale habitatului decadent. "Itinerariul estetului prin casă trece inevitabil prin bibliotecă și cabinetul de stampe [...]"575. În cazul lui Alexandru Bogdan-Pitești, casa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
2001, p. 69. 402 Gottfried Fliedl, Gustav Klimt (1862-1918). The World in Female Form, Taschen, 1997, p. 48. 403 Veac nou, Anul I, nr. 31-32, duminică, 8 iulie 1945, p. 3. 404 Ibidem, p. 3. 405 D. Karnabatt, "Un pictor poet", în Observatorul, Organ național-liberal, An. II, nr. 416, vineri 16 aprilie 1904, p. 1. 406 S 15/DCCCLXXXIX, Fondul D.A, Sturdza, Kimon Loghi către D.A. Sturdza, data 1900 decembrie 29, Paris, Plic nr. 75647. 407 S54(2)/D1, 9
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
2. 424 Ibidem, p. 1. 425 Vezi eseul lui Erwin Panofsky, ""Et in Arcadia ego": Poussin și tradiția elegiacă", în Artă și semnificație, Editura Meridiane, traducere de Ștefan Stoenescu, Cuvânt înainte de Mihai Gramatopol, București, 1980. 426 D. Karnabatt, Un pictor poet, p. 1. 427 Ibidem, p. 2. 428 Miroslav, "Cronica artistica. O privire asupra expozițiunei "Tinerimei Artistice"", în Vremea, An. II, nr. 256, joi 25 martie 1904, p. 1. 429 Spiridon Antonescu, "Expozițiunile de la Ateneu", în Viața românească, aprilie 1908, p.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și Paul Scorțescu", în Adevărul literar și artistic, seria III, anul III, nr. 77, duminică, 14 mai 1922, p. 3. 549 Catalog Expoziția de pictură Emilian Lăzărescu, Sala Exarcu, Palatul Ateneului, 1911. 550 Lucrezzia Kara, "Expoziția Emilian Lăzărescu. Un pictor poet", la rubrica "Impresii de artă", în Seara, An. I, nr. 358, luni 10 ianuarie 1911, p. 1. 551 Constantin Prodan, op.cit., p. 44. 552 T.A Teodoru, "Cronica artistică, A XII-a expozițiune a Societăței "Tinerimea Artistică"", în Ilustrațiunea Română
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
face cu această întrebare: cum vă raportați la generația douămiistă, la modul în care exponenții ei scriu și gândesc, la trendul pe care îl agrează? Date fiind condițiile de la noi, este minunat că scriu. În condițiile în care un tânăr poet trebuie să se ducă la editură nu doar cu manuscrisul, ci și cu un sponsor, și, cu toate acestea, continuă să scrie, este clar un câștig și o dovadă că în România se va scrie mereu poezie. Artistic vorbind, eu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
lucruri delicate". Ego-ul și-l surprinde printr-o înșiruire de negații contrazise flagrant în final: "Eu nu sunt un erou, eu sunt un burghez; eu sunt [...] meschino comediante; eu am apucat școlile din vechime; eu nu sunt nici retor, nici poet; eu nu sunt democrat; sunt un om cu tabieturi și belaliu la drum; nu sunt liber-cugetător; sunt un diletant în istorie; un grec păcătos ca mine; sunt ambițios, n-am ce face!" Pe marginea altei succinte autocaracterizări ("Fost sufler, fost
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
care a semnat cu pseudonimul Bucura Dumbravă romanele Haiducul și Pandurul. Prenumele plebeian Gore (Gorică) pare a viza chiar postura în care Mateiu își proiecta tatăl atît de antipatizat, antipatie pe care o revarsă și asupra descendenților familiei de boieri poeți Văcărescu în roman Arnotenii, adevărații Arnoteni... Aritmosofia orientează interpretarea și spre simbolismul cifrei șapte (Pașadia, Pantazi) ca indicator al unei perfecțiuni deturnate în eonul întunecat (Kaly Yuga) spre un aspect caricatural a cărei esență o recunoaște doar Povestitorul, chiar dacă cei
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
temporalitatea, având acces, în consecință, la bucuria divină a creației eterne 29. Trebuie, de asemenea, menționat că Bardul blakean, așa cum se gaseste el în Introduction la Songs of Experience, seamănă îndeaproape cu splendidul profet-poet descris de Emerson în compoziția The Poet ca fiind înzestrat atât cu darul profeției, cât și cu cel al tămăduirii: "The sign and credentials of the poet are, that he announces that which no mân foretold. He is the true and only doctor; he knows and tells
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Payot, 1976. Guttenplan, Samuel, ed. A Companion to the Philosophy of Mind. 1994. Oxford, Cambridge, MĂ: Blackwell, 1995. Hagstrum, Jean H. The Romantic Body: Love and Sexuality în Keats, Wordsworth, and Blake. Knoxville: U of Tennessee P, 1985. ---. William Blake: Poet and Painter: An Introduction to the Illuminated Verse. 1964. Chicago, London: The U of Chicago P, 1978. Hamlyn, Robert și Michael Phillips. William Blake. London: Țațe, 2000. Hanke, Amala M. Spatiotemporal Consciousness în English and German Romanticism: A Comparative Study
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
neînsemnate ținute de bulgari și câteva cafenele umile.”. (p. 103) Ambianța acvatică îi produce personajului narator efuziuni poetice menite să-i tempereze pentru câteva clipe angoasa existențială: „Fețele mării. Vocile ei. N-am cunoscut obsesie mai constantă. Dacă aș fi poet, aș face o epopee în care n-ar apare nici un om. Numai valurile [...]. Aș înșira o mie de emoții, și aici sunt emoții suprapuse. Orchestră gigantică cu nenumărate instrumente.” (p. 104) Alegerea decorului nu a fost deloc una întâmplătoare, scriitorul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
este întotdeauna un gest mut a cărui interpretare rămîne la latitudinea cititorului" (1987, p. 145). Prima funcție este una de comentariu, nu al textului, ci al titlului operei. Astfel Léon l'Africain de Amin Maalouf își găsește ecoul în versurile poetului irlandez W.B. Yeats: Totuși să nu te îndoiești că Léon Africanul, Léon călătorul, eram tot eu. Folosirea epigrafului este o anexă justificativă a titlului. Este cazul epigrafului care deschide cartea lui Peter Handke, Essai sur la fatigue: Și, ridicîndu-Se
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
tăcut cum cea mai dragă ființă-a mea se zvârcolește-n unduiri lugubre, gata-a se scufunda în vârtejurile smolitului Styx, iar sora mea nu poate, Doamne-a mă ajuta! Doar lamentații de sorginte-elegiacă. și-i dau dreptate! E doar Poet. și-atât. Nu-i oncolog. Nici terapeut. Nici homeopat. Nu-și aude nici șoapta în sinea îndumnezeită: „s-a trezit ca-n vis c-o poartă / cineva pe marea moartă...” (Sora mea dusă de ape) Ca o deschidere spre-o
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
dulci și vechi... și antice rostiri”, dar și cu inflexiuni ale baladescului sau al parodicului, firește, demonstrând că poartă-n sine toată încărcătura esteticului (și nonesteticului), ca pe o retrăire a marilor valori, temelie creatoare, „fântână” a „nenașterii”. Pentru vizionarul poet, nașterea este percepută ca o moarte: „se-arată semnele morții pe trupul meu / Ca niște pete pe-o baltă de minereu...”, dar și ca o renaștere, devenind: „înviatul Dumnezeului Meu...”, prin binecuvântare ( Am trăi o vreme numai cu pâine, apă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cer și pământ”, între concretul pulsației ritmice a ființei și extazierea în fața misterelor lumii, spre care orice artist aspiră: „Vânez / între două lacrimi și-un zâmbet / între o iubire și două doruri / între infinit și viață...” Ceea ce fascinează la tânărul poet este vigoarea frazării, subtilitatea încrengăturilor contextuale, ritmul dansant al versului liber, neîncorsetat de rigorile prozodiei tradiționale, însă cu o fastuozitate descriptivă și muzicală distinsăși distinctă. Dacă la Arghezi, decizionalul dobândește sonorizări sarcastice: „Să-mi fie verbul limbă / de flăcări ce
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
anumită vină, error 79. Mai mult, poetul admite că vina sa80 nu este lipsită de o anumită gravitate: Est mea culpa gravis...81 și într-adevăr acel gravis postpus substantivului în loc să fie antepus ca în mod normal, indică la un poet orator așa cum, fără îndoială, este Ovidiu obișnuit cu nuanțele stilistice, o conștientizare mărturisită a gravității actului său. Dar, din moment ce poetul își recunoaște vina, se simte nevoia de a-i diminua proporțiile. În primul rând, el crede că poate găsi anumite
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Știința nouă a lui Giambatistta Vico. Încă se credea că primii istorici au fost poeții. Ei au cîntat fapte eroice și divine, începînd cu vremurile mitice. Saga lor s-a imprimat în memoria colectivă, timpul a deteriorat-o, așa că tot poeților le revine nobila misiune să-i dea glas în modernitate, restaurînd-o sub semnul inspirației. Istoria devine cîntec și știință ezoterică. În asemenea manieră începe și Alecu Russo articolul Poezia poporală: „Datinile, poveștile, muzica și poezia sunt arhivele popoarelor. Cu ele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
opt seara. O doamnă mi-a spus că nu e acasă, dar că îl pot găsi la redacția ziarului Timpul, unde fusese angajat. Într-adevăr, era acolo. M-a întrebat ce-am făcut. Când a auzit felul cum mă primise poetul statistician a surâs. Dar s-a abținut să facă vreun comentariu. Tot e bine, a adăugat, că l-am cunoscut pe acel Pavel. Înseamnă că o să se aranjeze. Stăteam deoparte în încăperea redacției, în picioare, când se apropie de noi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sesizați conținutul subversiv al unei astfel de lucrări? O notă se scrie? Și încă și aia așa, la f... mă-sa? Citisem și eu cartea. În ce consta acel conținut subversiv care trebuia să ne cutremure conștiințele? În faptul că poeții trubaduri francezi din secolul al XVI-lea trăiau în mizerie, în timp ce seniorii chefuiau și benchetuiau. Țipa la ei cu vocea lui subțire, îi beștelea, îi întreba de ce țineau un condei în mână dacă despre astfel de cărți demascatoare ei scriau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o zi i-am făcut o vizită lui Sergiu Filerot, la Tiparul universitar. Nu aveam încă un volum, dar vroiam să-l sondez: când voi avea (și asta putea fi curând, chiar prin toamnă), o să-l tipărească? Așa, cât al poetului statistician de pildă. L-am găsit însă într-o stare de spirit schimbată. Nu i-am spus nimic. Stătea cu capul în hârtii și tăcea. Pe urmă a chemat pe cineva, a cerut doua cafele și la cafea a luat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
restaurantul devine curând o altă sală de spectacol. Balaurul tace și fierbe, nu se atinge de pahar. Neagu mânuiește cu viteză și dexteritate sticlele, paharele. Îmi furnizează informații despre politehnicianul bubos, cu veleități de scenarist și despre frageda lui însoțitoare, poetă, se spune... Dacă vrei să știi, scoteam totuși mai mult din gluma asta nonconformistă, continuă regizorul cu barba sprijinită în pumni. Repede sosesc și fripturile. Suntem cam înghesuiți. Neagu își retrage scaunul : el nu mănâncă, bineînțeles. Pentru băutorii adevărați mâncarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Fata a tras-o de mâneca jachetei groase, de lână cafenie. Doamna Hariga n-o recunoștea parcă, se lăsa dusă oriunde ; privirea rămăsese în alt timp. Spasm, hipnoză, retrăiește, poate, pentru scurte răstimpuri, vârstele, iubirea, prietenii, fiul fantomă, pe muribundul Poet și pe pictorul florentin și casa care adăpostea atâtea întâmplări de cutezanță și bucurie, îl reîntâlnește uneori și pe bătrânul de 500 de ani, Piero di Lorenzo, ucenicul lui Cosimo, nopțile de trudă și tortură, pecetea pe zidurile umede ale
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]