3,697 matches
-
văd eu, tu îmi ții predici în loc să mă poftești colea la crâșmă, unde să văd și eu dinainte un țoi cu rachiu și o măslină-două acolo. Hrana rece s-o lăsăm pentru drum, fiindcă avem oleacă de cale... ― Da’ de când poftești tu la măsline? Că eu acum aud de așa ceva la un țoi de rachiu. ― Eee... Asta-i treabă boierească, măi Todiriță. N-ai de unde să știi tu așa ceva... ― Uite la el! I s-o urcat boieria la cap de când îi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pumn de ovăz. Pe urmă om gusta și noi din rachiu și din cine știe ce bunătăți ne-a mai da jupânul... Între timp, crâșmarul a adus niște pastramă, potrivit tăiată pe un fund de lemn și câte o cinzeacă cu rachiu: ― Poftiți și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului, cei doi au luat câte o așchie de pastramă. Întâi au adulmecat-o, precum copoiul urma vânatului, ca să-i simtă aroma. Apoi au rupt cu dinții câte o firimitură, mestecând
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cele ale asasinului. Foarte bine, descrie-mi asasinul și eu voi încerca să-mi amintesc dacă George Wiltsie ieșea cu un astfel de individ. Dacă e așa, voi pune informația la dispoziția locotenentului Matthews, iar el poate să facă ce poftește cu ea. Mulțumit? Danny dădu licoarea peste cap - treizeci de dolari de băutură de calitate. Coniacul îi arse traiectul digestiv în timp ce aluneca în jos, iar căldura lui îi înăspri vocea. — În cazul ăsta îi am de partea mea pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mintea lui Mal se înfierbântă. — Și ce? Spune-mi! Eisler își încleștă din nou mâinile. Mal insistă: — Spune-mi! Să exploateze și mai ce? — Să seducă! Claire a crescut în preajma celor din industria filmului și cunoștea actori și tehnicieni care pofteau la ea încă de când era fetiță! I-a sedus, făcându-i să devină membri fondatori, ca după aceea să recruteze în locul ei! Spunea că asta era penitența ei pentru faptul că nu fusese citată să apară în fața celor de la CCAA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
laboratorul Joredco Dental? — Sigur. E un pic mai la vale. Cred că fac dinți de animale. O imagine clară. Danny se gândi la imaginile clare din filmul lui Claire De Haven și și-l imagină pe EL vizionându-l și poftind mai mult. — Aș dori să văd și eu wolverinele dumneavoastră. Cormier zise: — Credeam că n-o să mă rogi niciodată. Și o luă înainte lui Danny, spre cuștile refrigerate. Din cald, aerul deveni congelat, schelălăiturile deveniră mârâituri și niște forme întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
al Ioa nei care făcea ca deplasarea mea, târând geamantanul, să semene cu mișcarea unui dulap pe rotile. Prietena mea ne urma intimidată. La capătul culoarului, gazda s-a oprit, a potrivit cheile în broască și ne-a deschis ușa, poftindu-ne înăuntru. Am intrat într-o încăpere ușor prăfuită, înțesată cu tablouri de diverse mărimi, în culori de o armonie ciudată, topindu-se unele într-altele ca în vis: păreau ceruri cu stele căzătoare sau poieni cu sclipiri de râuri
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
închipuia că vine o curcă bă trână, plictisitoare, când colo a dat de această... minune! — Cum ți s-a părut Felix Klee? — Era un munte de om, avea 84 de ani, vesel, amu zant, de o vioiciune deosebită. M-a poftit la masă cu prie tenii care mă aduseseră la el. — Ți-a plăcut colecția? — Erau 300 de tablouri ale lui Paul Klee pe care nu le văzusem nicăieri în altă parte. Colecția cuprindea și o serie de desene extraordinare făcute
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pe tine însuți." 15. Dar dacă vă mușcați și vă mîncați unii pe alții, luați seama să nu fiți nimiciți unii de alții. 16. Zic dar: umblați cîrmuiți de Duhul, și nu împliniți poftele firii pămîntești. 17. Căci firea pămîntească poftește împotriva Duhului, și Duhul împotriva firii pămîntești: sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți. 18. Dacă sunteți călăuziți de Duhul, nu sunteți sub Lege. 19. Și faptele firii pămîntești sunt cunoscute, și sunt acestea: preacurvia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
răutate. Toți elevii se ridică automat în picioare, trântind pupitrele surd și tropăind pe scândurile proaspăt spălate și date cu bradolină. ― Bună dimineața, băieți! Unii mormăie timid ceva, în semn de răspuns; iar alții se așează jos, fără să fie poftiți de cel care intrase cu o hârtie în mână. Când a spus "stați jos", a făcut băieților o recomandare aproape inutilă, fiindcă toți, maimuțe prin definiție, imitaseră pe cei câțiva mai obosiți și se așezaseră în bănci. ― Fiecare să scoată
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
decât în catalog; atât profesorii, cât și colegii, îmi spuneau scurt: Băjenaru. Totuși, mai târziu, asta nu m-a scăpat de o faimoasă ascultare la Matematici, când profesorul, plictisit de atâtea omonime, a strigat în cele din urmă: ― Ia să poftească toți Popeștii la lecție! Și atunci, din diferite părți ale clasei începură să se ridice o sumedenie de băieți, toți deodată, de n-ai fi zis că ies la lecție, ci că a sunat și vor să iasă în recreație
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
notați elevii așa-ziși turbulenți sau recalcitranți. Făcea morală și pedepsea: fie scăzând nota respectivului la purtare, fie dîndu-i arest duminica, după toane și împrejurări. Nu știu ce poznă făcuse Marinescu Gheorghe ― mi se pare că venise fără număr ― și Crăcăneî o poftise pe maică-sa la ora de dirigenție, ca să stea de vorba cu ea, așa după cum era obiceiul. De-abia terminase de făcut apelul și-și mângâia gușa, când se deschise ușa și intră o cuconiță tare nostimă, elegantă și parfumată
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de frunze foarte mari, care-i dădeau un aspect plăcut și elegant''. Erau niște cocotieri. Și, ca să nu lungesc prea mult povestirea, călătorul poposește în această colibă singuratică, fiind găzduit de stăpânul ei, un indian, cu toată ospitalitatea. Indianul îl poftește pe drumețul rătăcit la masă și-i oferă pe lângă mâncare tot soiul de bunătăți ca: o băutură tare și acrișoară (care, ne-am explicat noi, ținea loc de țuică), un vin nemaipomenit de bun, niște prăjituri grozave și un lichior
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
atât de liniștit, atât de ușurat, de parcă mi se luase o piatră de moară de pe suflet! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ora a treia aveam Botanica. După ce a notat absenții, Crăcănel și-a îndreptat întrebător spre mine ochii-i bulbucați de cameleon: ― Ei, Bă-je-na-ru-le! Bi-le-tul! ― Poftiți, don' profesor! și i-l întinsei. M-a întrebat inutil: ― L-ai adus! ― Da, don' profesor l ― Ce a zis tată-tău? I-a plăcut anecdota? ― N-a avut timp să-mi spună. ― De ce? ― Pentru că era ocupat cu bătaia! Crăcănel
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Apoi și-a îndreptat din nou privirea spre mine: ― Nă-dăj-du-iesc că te-ai vindecat de a-nec-do-te... hm, cum să le spun eu... pli-ne de mă-gă-rii! ― Da, don' profesor! făcui eu, pocăit. ― Și acum, să ne vedem de oră... Mda! Să poftească la lecție: Ionescu Vasile, Manolescu Constantin, Niculescu Gheorghe, și, ă, și... Popescu-Băjenaru Grigore! CAPITOLUL V LA "TINERIMEA ROMÎNĂ" În clasa a II-a, la Limba română, l-am avut profesor pe Toma Dicescu, un dascăl tare bun, de modă veche
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dintre pungași rămaseră lângă ușă. ― Bună ziua, domnule negustor! spuse cu toată bună-cuviința! Aș dori să cumpăr un rând de haine croite din postavul cel mai bun... o cămașă... în sfârșit... și-om mai vedea ce. Mai întîi, hainele! ― Da, da, poftiți, vă rog, să vă arăt tot ce am mai bun! zise negustorul, plecîndu-se până la pământ. Și îndată începu să scoată tot felul de costume, care de care mai frumoase. După ce se uită la fiecare în parte, cu multă băgare de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cât de bine este îmbrăcat mușteriul, nici nu se gândi să se împotrivească. ― Cum doriți dumneavoastră, boierule! Măi Ilie, ia crapul și du-te cu boierul până la dumnealui acasă! Are să-ți dea 150 de lei. Să trăiți, boierule, și mai poftiți pe la noi! ― Vânzare bună! spuse pungașul și porni cu băiatul după el. Ajungând la biserica, intrară în curte și hoțomanul nostru se duse cu băiatul la casa popii. Se opri in fața ușii, îi luă pachetul din mână și-i
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mine! ― Ah, zevzecule, mă apostrofă tata din nou, d-aia n-ai să faci nici o ispravă la "Tinerime", că-ți umblă prin cap numai blestemății. Masă e asta, ori foc? ― Ce sânt eu de vină, dacă tu ai nervi?... ― Te poftesc să fii cuviincios. Și dacă mai îndrăznești să ai atitudinea asta impertinentă față de tat'tu, pe viitor te trimit să mănânci la bucătărie! ― Cel puțin acolo am să mănânc liniștit! ― Ieși afară, măgarule! ― Bine, tată! spusei eu, accentuând pe ultimul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
eu, nu te dibăcește nici Barosanul! Da' acu' hai la bufet, ca să ne mai inspirăm! * Ora de Franceză cu Aurel Dinu, cel mai milos dintre toți profesorii. Al naibii Simulescu a avut noroc să-nceapă seria tocmai cu el. ― Să poftească domnii: Negulescu Petre, Nițescu Va-sile, Oprea Gheorghe și Simulescu Valeriu. Trei dintre cei chemați vin la catedră cu caietele în mână și se aliniază, prefăcîndu-se că-l așteaptă pe al patrulea, ca să-nceapă examinarea. Profesorul Dinu își ridică ochii
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dumneata pe niznaiul? Pentru că n-a plătit taxa! ― Mă iertați că vă contrazic, dar a plătit-o! ― Cum așa, că eu nu știu nimic.... doar adineauri... ― Adineauri, mă scuzați, nu e acum! Pîrvule, arată-i, te rog, domnului subdirector chitanța... Poftiți... rata de 500 de lei achitată astăzi! ― Cum așa? făcu subdirectorul cu adâncă mirare, ridicîndu-și sprîncenele-i stufoase în chip de accent circumflex, ― Așa!... răspunse Ciurea sec și își văzu de treabă, în râsetele noastre pline de o nemaipomenită satisfacție. * La
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
șapte ani, nu pătrunsesem în "Cancelaria Profesorilor", decât cu cu prilejul premierii la "Tinerimea Romînă". Intrarăm întîi la Secretariat și așteptarăm foarte puțin, când ușa la "Cancelaria Mare" se deschise și în prag apăru Avram Todor, care ne făcu semn: ― Poftiți, domnilor... elevi! ― Cum, în "Cancelaria Mare"?!! întrebarăm toți odată, uimiți la culme. ― Da, da! ― Pfiu! Hai, mă! ― Intră tu întîi! ― Las' că eu trec după tine, că tu ești mai gras! ― Hai, hai, grăbiți-vă că nu e timp! Sîntem
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
profesor tânăr și foarte bine pregătit, care venise la liceul Lazăr chiar în acel an. Cum a intrat în clasă, după ce a pus absenții, m-a întrebat: ― Dumneata te numești Băjenaru, nu? ― Da, domnule profesor! ― Fii bun, te rog, și poftim la lecție! Am ieșit fără pic de emoție. Eram sigur pe mine, pentru că reținusem numai cu câteva minute mai înainte atenția severilor profesori ai Lazărului. Și-apoi știam lecția: în ajun își bătuse capul cu mine o oră și ceva
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mai... ― Original... și unde mai pui că nu te costă decât plicul și hârtia, nu? ― Exact, mă, tocmai gândul meu... Extraordinar! ― Mie-mi spui? Și, ca să nu lungim vorba, că trebuie să-mi fac rezumatul la Franceză, cam ce-ai pofti? ― Mă, n-auzi, nu cine știe ce, acolo, câteva versuri, o poezioară bine adusă din condei, cum știi tu, ceva "extra" care s-o facă praf "pă persoana", mă-nțelegi? ― Să-ncerc! Când îți trebuie? ― Păi poimâine e ziua ei, așa că... ― Bine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cea mai mare la istorie, dintre scandalagii... ― Poate!... După catalog, în nici un caz nu e, că tu ești trecut la P... La Popescu-Băjenaru! ― Acu', oi vedea eu de ce! și am pornit cu inima zvâcnind de emoție către Cancelarie. Am fost poftit în biroul lui Jujucă. ― Băiețaș, începu el tacticos, am cetit declarația dumitale... În primul rând aș vrea să-mi spui cine a tras semnalul de alarmă? Țiu să știi că această mărturisire îți ușurează foarte mult situația! Hm...! Auzi, șmecherie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
liceul și să intrăm pe poarta principală clin bulevard, că porțile, care dădeau odinioară în grădina ce făcea una cu Lazărul, erau acum închise. Ne-a întîmpinat tot nea Constantin, intendentul liceului. Neschimbat, ca acum douăzeci de ani! ― Să trăiți! Poftiți sus, în aripa dreaptă dinspre Cișmigiu! ― Mai ții minte, nea Constantine, când ne închideai poarta și nu puteam să chiulim din pricina dumitale? ― Țiu, da' ce era să fac, dacă așa era ordinul onor-direcțiunii?! Am dat mâna cu el, nu fără
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Cetatea Albă. Dar să mai așteptăm. Acum abia Încep ninsorile. - Știam și acum o lună că Încep ninsorile, căpitane Oană! Dar am pregătit această plecare pentru pricinile de judecată care așteaptă de mult. Și pentru misiunea de la Dunăre. Așa cum ai poftit domnia ta. - Da, Doamne, dar acum... ceva nu e bine cu plecarea asta. Să mai așteptăm. - Ceva nu e bine? Dar când a fost bine totul, căpitane? Când am plecat noi fără primejdie dinăuntru sau dinafară? Spuneai că oamenii tăi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]