KorAP: Find »[drukola/base=polemică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...171 >

4,267 matches

Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399

zilelor din urmă este prea important pentru a fi trecut cu vederea. În plus, unele din concepțiile lor vor fi, într‑o formă sau alta, reluate și revalorizate de episcopul Hipponei, după cum vom vedea. Tertulian Începem cu Tertulian, care, în polemicile sale cu păgânii, cu iudeii și cu ereticii, menționează de nenumărate ori numele de Anticrist, la singular sau plural. Polemica antipăgână Tertulian este întâi de toate un pamfletist și, ca atare, consideră firesc să‑și strivească adversarii prin epitete de

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
într‑o formă sau alta, reluate și revalorizate de episcopul Hipponei, după cum vom vedea. Tertulian Începem cu Tertulian, care, în polemicile sale cu păgânii, cu iudeii și cu ereticii, menționează de nenumărate ori numele de Anticrist, la singular sau plural. Polemica antipăgână Tertulian este întâi de toate un pamfletist și, ca atare, consideră firesc să‑și strivească adversarii prin epitete de o violență care, venind din partea unui autor creștin, pare șocantă. Acuzațiile sale împotriva moravurilor și instituțiilor păgâne sunt foarte frecvente

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
înmulțirea și violența extremă a persecuțiilor din vremea autorului. În ultima perioadă a vieții sale, atunci când va îmbrățișa pe deplin doctrina montanistă, această atitudine antipolitică se radicalizează, dată fiind incompatibilitatea dintre domnia lui Cristos și cea a cezarului acestei lumi. Polemica antieretică și antiiudaică Dacă existența Imperiului, în ciuda persecuțiilor, este considerată mai degrabă un semn reconfortant, prezența masivă a ereticilor, proveniți din sânul aceleiași Biserici, confirmă apropierea sfârșitului și justifică cu prisosință evocarea numelui Anticristului. Prezența ereticilor este un element al

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
antieretică și antiiudaică Dacă existența Imperiului, în ciuda persecuțiilor, este considerată mai degrabă un semn reconfortant, prezența masivă a ereticilor, proveniți din sânul aceleiași Biserici, confirmă apropierea sfârșitului și justifică cu prisosință evocarea numelui Anticristului. Prezența ereticilor este un element al polemicii prezent în toate perioadele activității lui Tertulian, atât înainte, cât și după „convertirea” sa la montanism (în anul 207). În De praescriptione (4, 2‑5), el scrie: Se vor arăta doi lupi răpitori, ne spune Domnul, ascunși sub haine de

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
speranța Bisericii persecutate, ai cărei episcopi ies din nou la iveală. Odată cu conferința de la Cartagina (411), Biserica universală va avea câștig de cauză, iar adversarii săi vor fi supuși la represalii și mai puternice. Două personalități ocupă primul loc în polemica antidonatistă: Augustin, redutabil în materie de teologie, și Aurelius, episcopul catolic al Cartaginei, înzestrat cu un talent administrativ neobișnuit. Confruntarea cu donatiștii îl determină pe Augustin să‑și elaboreze ecleziologia, să‑și precizeze învățătura despre Taine și să edifice o

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
Confruntarea cu donatiștii îl determină pe Augustin să‑și elaboreze ecleziologia, să‑și precizeze învățătura despre Taine și să edifice o filozofie politică „permisivă”, care admite ideea intervenției Statului în problemele Bisericii. Din perspectiva temei noastre, putem afirma că îndelungata polemică antidonatistă îi oferă lui Augustin prilejul unui discurs anticristologic unic în istoria teologiei creștine. Tractatus 3 Planul omiliei este următorul: cap. 1-3: despre progresul spiritual; cap. 4-10: cine sunt anticriștii; cap. 11-12: despre puterea de discernământ; cap. 13: despre Învățătorul

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
sinodul din Efes (431), soldat, pe teren dogmatic, cu victoria lui Chiril al Alexandriei și condamnarea tezelor nestoriene. Deși se află de partea învinșilor, Theodoret nu abandonează lupta, ci se hotărăște să o continue cu alte mijloace decât cele ale polemicii filozofice (în care, adesea, dictează prejudecățile) aplecându‑se astfel asupra Sfintelor Scripturi, pe care le consideră unicul izvor al adevărului. Nu este deci o întâmplare faptul că primele sale comentarii, In Canticum și In Danielem, datează din anul 433, doi

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
diofizismului antiohian. Iată de ce Theodoret are mare grijă să noteze în comentariile sale ceea ce se referă la natura umană și ceea ce revine naturii divine: neamestecarea naturilor este astfel fără încetare amintită și pare înscrisă în chiar în litera textului. [...] Fără polemică și fără patimă, ci cu o aplicare metodică, Theodoret se dovedește încă o dată, prin comentariile sale exegetice, apărătorul tezelor antiohiene în materie de cristologie”. Dacă este adevărat că în spatele acestui mare proiect se ascunde ca motiv principal justificarea cristologiei antiohiene

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
Cristos/Mesia de către iudei. El va apărea după destrămarea Imperiului Roman, simbolizat, în profeția lui Daniel, prin „cornul cel mic”, crescut între „celelalte zece coarne de dinaintea lui”. Am spus că unul dintre punctele inedite ale comentariului lui Theodoret constă în polemica sa împotriva interpretării iudaizanților. Există o tradiție potrivit căreia cea de‑a patra fiară de care vorbește Daniel ar închipui nu Imperiul Roman, ci Imperiul Macedonean, „cornul cel mic” desemnându‑l pe regele Antiochos al IV‑lea Epiphanes, și nu

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
Concluzie PAGEREF Toc125451317 \h 281 HYPERLINK \l " Toc125451318" Capitolul IX. HYPERLINK \l " Toc125451319" „Antichristus africanus”: Augustin și cei doi predecesori ai săi, Tertulian și Ciprian PAGEREF Toc125451319 \h 283 HYPERLINK \l " Toc125451320" Tertulian PAGEREF Toc125451320 \h 283 HYPERLINK \l " Toc125451321" Polemica antipăgână PAGEREF Toc125451321 \h 283 HYPERLINK \l " Toc125451322" Polemica antieretică și antiiudaică PAGEREF Toc125451322 \h 284 HYPERLINK \l " Toc125451323" Ciprian al Cartaginei PAGEREF Toc125451323 \h 287 HYPERLINK \l " Toc125451324" Anticristul lăuntric la Augustin PAGEREF Toc125451324 \h 289 HYPERLINK \l " Toc125451325

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
IX. HYPERLINK \l " Toc125451319" „Antichristus africanus”: Augustin și cei doi predecesori ai săi, Tertulian și Ciprian PAGEREF Toc125451319 \h 283 HYPERLINK \l " Toc125451320" Tertulian PAGEREF Toc125451320 \h 283 HYPERLINK \l " Toc125451321" Polemica antipăgână PAGEREF Toc125451321 \h 283 HYPERLINK \l " Toc125451322" Polemica antieretică și antiiudaică PAGEREF Toc125451322 \h 284 HYPERLINK \l " Toc125451323" Ciprian al Cartaginei PAGEREF Toc125451323 \h 287 HYPERLINK \l " Toc125451324" Anticristul lăuntric la Augustin PAGEREF Toc125451324 \h 289 HYPERLINK \l " Toc125451325" I. Epistolele 197 și 199 PAGEREF Toc125451325 \h 289

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
G.T. Zervos, în J.H. Charlesworth (ed.), The Old Testament Pseudepigrapha, vol. I, pp. 755‑770. . Cf., de asemenea, Apocalipsa târzie a lui Daniel, cap. 14. . Se știe că Evanghelia după Ioan, ca și Apocalipsa, a fost obiectul discuțiilor și al polemicilor de‑a lungul întregii jumătăți a secolului al II‑lea. Într‑adevăr, Evanghelia după Ioan, prin caracterul său ezoteric și în același timp intelectual, legat de doctrina Logosului, era deliciul mediilor gnostice ale epocii, primul său comentariu se datorează, de

[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
Corola-publishinghouse/Science/289755_a_291084

Vasile Bogrea, Mihail Straje, Izabela Sadoveanu, Ion Pas, Mircea Florian, Iosif E. Naghiu, Gavril Todică. În numărul 2/1940 este comentată primirea lui Liviu Rebreanu în Academia Română, fiind reprodus discursul său de recepție, în câteva numere din 1924 este inserată polemica dintre G. Bogdan-Duică și Vasile Bogrea, iar în numărul 1/1941 Cuvântul lui Nae Ionescu despre S. de m. Mai colaborează cu publicistică Gala Galaction, Ion Minulescu, C. Daicoviciu, Ștefan Voicu, Grigore Bugarin. Se acordă spațiu și unor traduceri din

SOCIETATEA DE MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289755_a_291084]
Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595

și faptul că expresia e comentată de doctorul Gomoiu, căruia un „Ionnesco din categoria Teodor”, chirurgul, profesorul și fratele lui Take Ionescu, Îi fură o descoperire medicală importantă și apoi Îl obstrucționează Într-un mod atât de cunoscut, de la Începerea polemicii (1916) până la moarte (1926). Dr. Gomoiu Își promisese să meargă până la capăt cu dezvăluirea acestei imposturi, trecând peste avertismentele din adagiul „despre morți numai de bine”, prezente de altfel și În lipsa de reacție a prestigioasei Presse médicale care, autorul fraudei

[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
L’histoire de la sympathectonie cervico-thoracique dans l’angine de poitrine)”, pp. 671-685. 143. Moscul (Moschus moschiferus) face parte dintre Mammalia, clasa Pecora, cunoscut În literatura europeană a Evului Mediu și ulterior. Athanasius Kircher reproduce o gravură delicată a personajului În polemica sa cu Francesco Redi. Cunoscut În toate regiunile muntoase din centrul Asiei, cu extensii până În Siberia, China și zonele turcomane din Orientul Mijlociu, moscul animal a fost Înlocuit treptat - din pricina rarității și a dificultății obținerii, deci și a prețului exorbitant - cu

[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
combină În mărturisire poziția lui Eliade (e chiar reproșul acut și sugestiv pe care Îl va face Dubuisson Întregii opere a lui Eliade: un refuz al valorilor iluminismului) cu poziția proprie (problema recepției culturii iluministe În Sărindarul interbelic fiind o polemică proprie orientalistului care va vorbi și va scrie despre „India și originile structuralismului”3). Ultima dată Al-George va reveni asupra situării sale Într-un interviu despre Eliade, care amplifică contextul, fără a salva Însă impresia de gest neacoperit pe care

[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807

Liberă, printr-o atitudine critică vehementă, regimului politic din România. Publicația susține în mod fățiș și subversiv, într-un limbaj frecvent suburban, campanii violente împotriva persoanelor, organizațiilor sau publicațiilor care împărtășesc alte orientări ideologice. În climatul din epocă sunt semnificative polemicile cu Eugen Simion, Nicolae Manolescu și cu „România literară”, care promovau o literatură și o critică literară neaservite ideologiei dominante a vremii, după cum e relevantă lipsa de aderență la textele (puse, indirect, în valoare) ce ilustrau un model cultural opus

SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781

Maupassant, Pierre Loti (Pescar de Islanda, în versiunea lui C. Sandu-Aldea), Bj/ornstjerne Bj/ornson, teatru de Shakespeare (Iuliu Cezar). Odată cu instalarea lui Aurel C. Popovici ca redactor politic, ideologia sămănătoristă se radicalizează, publicația intrând într-un lung șir de polemici, cea dintâi cu „Viața românească”, dar și cu „Luceafărul” de la Sibiu (Idei anarhice. În chestia d-lui Tăslăoanu, Revista generală: Pentru d-l Stere de la Iași). Poeți ai noii etape, alături de un grup numeros preluat din anii anteriori, sunt C.

SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843

Spicuitorul moldo-român”, „Almanah pentru învățătură și petrecere”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Gazeta Transilvaniei”, unde îi apar fabule și alte poezii, articole de filologie, arheologie, istorie, psihologie, etică, informații statistice, traduceri ș.a. În 1839 susține, în „Albina românească”, o polemică dură cu Costache Negruzzi și cu Ion Heliade- Rădulescu în probleme de limbă și gramatică românească. În calitate de profesor al Academiei Mihăilene, a redactat o serie de manuale - netipărite - de retorică și poetică, de psihologie, mitologie, logică, statistică, de pedagogie și

SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
de domnii S. Fl. Marian, N. Ionescu, T. Maiorescu și Iacob Negruzzi), București, 1883; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 162-172; Densusianu, Opere, IV, 540-542; Călinescu, Ist. lit. (1941), 247, Ist. lit. (1982), 264-265; Popovici, Studii, II, 396-399; Petru E. Zugun, Polemica filologică dintre Gh. Săulescu și I. Eliade Rădulescu, AUI, filologie, t. XII, 1966, fasc. 2; Ist. lit., II, 377-378; Ivașcu, Ist. lit., I, 485-486; Geo Bogza, Săulescu, CNT, 1970, 9; N. C. Enescu, Gheorghe Săulescu, Dimitrie Pop, Anton Velini, București

SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800

tren, București, [1925]; Familia Lowton, București, [1926]; Noi probleme literare, politice, sociale, București, 1927; Studii critice, București, 1927; Civilizație, București, [1928]; La Montmorency. O casă de țară în Franța, București, [1928]; Literatură și știință, București, 1930; Alte orizonturi. Studii și polemici literare și științifice, București, [1932]; În slujba Satanei?!, I-II, București, 1935; Cercetări critice și filosofice, îngr. și pref. Z. Ornea, București, 1968. Traduceri: Honoré de Balzac, Nuvele, Craiova, [1895]; Mihai Eminescu, Der arme Dionis, București, 1904 (în colaborare cu

SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811

frecvent, nesemnate; aici, condeiul lui Camil Petrescu se recunoaște în comentariile teatrale sau în însemnările despre reviste. Cronica literară o inaugura Șerban Cioculescu, cu o întâmpinare pozitivă a volumului Critice, IX: Poezia nouă de E. Lovinescu, semnalând originea cărții în polemica dusă cu N. Davidescu și B. Fundoianu, pe tema aservirii literaturii române de către cea franceză, precum și meritul autorului de a nu mai ignora pe Tudor Arghezi și pe Adrian Maniu, dar combătând valorizarea excesivă a lui Camil Baltazar; Cioculescu se

SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857

seducătoare și rodnică, criticul reușind să grupeze în jurul său scriitori și intelectuali de primă mărime. Aceștia continuă să rămână în preajmă-i pentru că împărtășeau aceleași convingeri literare, menținute îndeobște mult după încetarea tipăririi revistei. În faza finală se consumă ultimele polemici cu „Viața românească” (Poporanismul anacronic, 2/1926), se afirmă intenția de a defini literatura de la S. printr-o nouă semantizare a conceptului de sincronism, raportat la ideea de diferențiere („Departe de a fi antinomică, diferențierea se înglobează ca un element

SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
Corola-publishinghouse/Science/289553_a_290882

volume, monografia C. Rădulescu-Motru. Viața și faptele sale (I, 2003) prezintă amănunțit cele două mari reviste conduse de filosoful culturii („Noua revistă română” și „Ideea europeană”), relațiile lui cu Junimea și în special cu Maiorescu, dar și cu I. L. Caragiale, polemicile cu Mihail Dragomirescu, A. C. Cuza, N. Iorga, Ilarie Chendi, E. Lovinescu, Nichifor Crainic, Lucian Blaga - inclusiv cele pe teme literare, relațiile cu G. Coșbuc, F. Aderca, Ovid Densusianu, N. Cartojan, Mihai Ralea, Tudor Vianu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Mircea Eliade

SCHIFIRNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289553_a_290882]
Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859

Mendoza. Tradiția publicării de transpuneri din marii scriitori latino-americani se va păstra, în anii 1987-1988 fiind dată, de pildă, versiunea românească a romanului Dragostea în vreme de ciumă de Gabriel García Márquez. Continuă însă campania pentru „poezia patriotică”. Sunt lansate polemici, atacuri, luări de poziție: Ion Lăncrănjan polemizează cu Mircea Iorgulescu, Ion Coja susține, sub titlul Poezie și impostură , un atac violent la adresa lui Dorin Tudoran, Gheorghe Grigurcu se pronunță cu extremă asprime la adresa lui Eugen Simion, Alex. Ștefănescu combate complicarea, considerată inutilă

SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]