3,461 matches
-
singură în metafore, puterea imaginativă a ei favorizând-o. De cele deprinse lucrând asupra textului literar, se pare că Mira-Mică nu s-a folosit decât la orele de filologie - română, franceză, engleză... - căci, la terminarea liceului, s-a îndreptat spre Politehnică, nemaicitind decât cursurile tehnice și, poate, niscaiva romane de dragoste aflate la îndemână în camera Marietei, dar mult mai puține decât mamă-sa. A pus punct laturii umaniste a formării sale. Mira-Mică s-a dovedit, însă, motivată și fără ezitări
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
la regiune. Trebuie să treacă și pe la regiune ca să ne arate ce trebuie să facem, pentru că sunt o serie de nereguli. De asemenea din partea Ministerului Învățământului întâmpinăm o serie de greutăți. Noi am propus pe un tov. să fie rectorul Politehnicii. L-am instalat astăzi, iar peste două săptămâni a fost ridicat prim-locțiitor al Ministerului, fără ca să ni se comunice ceva. Noi ne-am străduit să-l găsim și ei ni l-au luat. Cred că este, pur și simplu
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
lui Dumitru și al Anghelinei Anghel, țărani. Absolvent al Liceului „Spiru Haret” din București (1958), a urmat apoi cursurile Facultății de Filologie ale Universității din București (1958-1963). A devenit, în 1963, cadru didactic la Catedra de limbi moderne a Universității Politehnica din București. Și-a luat doctoratul în științe filologice în 1984, cu o teză despre publicațiile conduse de G. Călinescu. A colaborat cu studii, articole, cronici și recenzii la „Revista de istorie și teorie literară”, „Forum”, „Limbă și literatură”, „Orizont
ANGHEL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285369_a_286698]
-
ANALELE UNIVERSITĂȚII BUCUREȘTI. Seria Limba și literatura română, publicație care apare la București din 1956, continuând „Revista Universității «C. I. Parhon» și a Politehnicii din București. Seria «Științe sociale»”, editată în intervalul 1952-1955. În afară de seria „Limba și literatura română”, A.U.B. mai cuprind serii dedicate studiilor filologice, ca de pildă: „Literatură universală și comparată”, „Limbi și literaturi străine”, „Limbi romanice”, „Limbi germanice” „Limbi
ANALELE UNIVERSITAŢII BUCURESTI. Seria Limba şi literatura română. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285341_a_286670]
-
prin intermediul unui limbaj nepretențios, ce permite cititorilor nefamiliarizați cu termenii științifici ai psihologiei să-l studieze cu ușurință; de fapt, autoarea menționează de la bun început că accesibilitatea manualului pentru studenții și specialiștii din cadrul altor domenii precum științe economice, drept, management, politehnică, a fost un obiectiv de importanță majoră al acestei lurări. Pornind de la cele afirmate anterior, se naște următoarea întrebare: cât de mult se adresează această lucrare în egală măsură specialiștilor-practicieni din domeniul vast al științelor sociale, dar și celorlalți cititori
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
S. (pseudonim al lui Moise Cahn; 16.VIII.1921, Galați - 28.IV.2000, Berlin), critic și istoric literar, prozator. Este fiul Estherei Cahn (n. Leibovici) și al lui Lazăr Cahn, funcționari. După absolvirea Liceului „Vasile Alecsandri” din Galați (1931-1939), urmează Politehnica din București, întrerupându-și studiile în timpul războiului. Obține diploma de inginer în 1947. Nu își va folosi niciodată această diplomă, dar va păstra toată viața rigoarea, precizia, aplicarea la obiect a gândirii inginerești. În 1970 obține titlul de doctor în
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
va fi mai degrabă de tip liberal. ELICEA GENETICĂ Cuvîntul socialism a fost inventat de genialul Pierre Leroux, născut în 1797. Cum foarte bine spune Jérôme Peignot, biograful său, "tipograful dă cuvintelor greutatea lor în plumb". După ce a absolvit Școala (Politehnică), acest francez dintr-o familie de limonagii a devenit maistru și a inventat pianotipul, un nou procedeu tipografic. A fost mai apoi administrator de ziar (Le Globe, 1824), după care acest prieten al lui George Sand și Sainte-Beuve s-a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
limitat drastic accesul la diplome universitare, chiar dacă a eliminat barierele de clasă specifice epocii staliniste 1. Mai mult, oferta de specializări favoriza facultățile tehnice în dauna celor universitare, astfel încât, în timp ce la facultățile universitare concurența era dramatică, la multe dintre secțiile politehnicii abia se acoperea numărul de locuri scoase la concurs. Astfel, în momentul revoluției, erau foarte multe persoane care rămăseseră în afara sistemului de învățământ superior în ciuda voinței lor. Acestea au reprezentat o parte a celor care au constituit boom-ul de
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
et. al., 1978, pp. 84-85). Elitismul republican În modelul nostru de elitism republican, veritabilele rezervoare din care provin cei mai înalți funcționari de stat, responsabilii politici cei mai reputați și conducătorii de întreprinderi cei mai importanți trebuie căutate în promoțiile Politehnicii și ale É.N.A. [...]. Doi dintre cei patru președinți ai celei de-a V-a Republici Franceze, majoritatea primilor-miniștri din ultimele două decenii, majoritatea covârșitoare a celor mai înalți funcționari ai țării și mai mult de o treime dintre conducătorii
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Paris în 1918, cu teza Leș Poètes latins-polonais (jusqu’ à 1589). Între cele două războaie se stabilește în Franța, informând presă poloneză despre viața culturală pariziana. Temporar stă și în România, unde se căsătorește cu profesorul Petre Sergescu, rector al Politehnicii din București. Publică numeroase articole, recenzii și traduceri, popularizând literaturile franceză și română în periodice din Polonia („Bluszez”, „Dzien Polski”, „Glos narodu”, „Kobieta Wspólczesna”, „Kurier Warszawski”, „Pamie˛tnik Literacki”, „Przegla˛d wspólczesny”, „Slowo Polskie”, „Șwiat”, „Tygodnik Ilustrowany”, „Tygodnik Powszechny”, „Z
KASTERSKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287705_a_289034]
-
Enciclopedie, Chișinău, 1997, p. 375). • Născut în 1896 în satul Bulboci (Soroca). A fost absolvent al Universității din Iași, unde a și activat ulterior (Sovetskaja Moldavija. Kratkaja enciklopedija, p. 120). • Născut în 1910 la Comrat. Și-a făcut studiile la Politehnica din Brno, iar în 1937 a absolvit Academia de Arhitectură din București. În anii 1959-1971 a fost președinte al Comitetului de Stat pentru construcții din RSSM (htpp://www.monument.md/autori/mednek). • Născut în 1893 la Cetatea-Albă. A absolvit Conservatorul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
clandestine legionare - compusă din Ștefan Florescu, Șerban Secu, Ștefan Teodorescu-Gandi, Ion Constantin și Gabriel Bălănescu - un rol important a revenit studentului Ion Jijie. Acesta era cunoscut de Securitate încă din vara anului 1948, datorită activității sale în cadrul organizației legionare de la Politehnica bucureșteană. În decembrie 1948 fusese unul dintre cei care asiguraseră legătura între curierii legionari veniți din străinătate, Damaschin Luca și Ion Popescu, și conducerea legionară din țară. Jijie era intens preocupat de problema retragerii în munți a legionarilor urmăriți. În
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din Târgoviște; Mircea Băncescu, din Suceava, student la Arhitectură în București; Ion Bănică, muncitor la Uzinele „23 August“ din București; Nicolae Angheluș, student, din comuna Roiești, județul Vâlcea; Gheorghe Huțanu, muncitor la Atelierele CFR din Pașcani; Ghiță Starovici, student la Politehnica din Timișoara, originar din Dorohoi; Ștefan Fufa, electrician la Uzina Grozăvești, originar din Ogrezeni, județul Ilfov; Ion Oniță, muncitor din București; Ion Dineață, funcționar la ITB; Adrian Bănescu, student, originar din Lita, Teleorman 49. Întrucât partizanii avuseseră persoane de sprijin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Tuzla, județul Constanța, unde F. face școala între 1932 și 1938. Își continuă studiile la Liceul Industrial, secția sculptură, din Constanța, iar între 1941 și 1945, la Liceul Industrial „Regele Mihai I” din București, secția electrotehnică. Urmează doi ani la Politehnică și doi ani la Conservatorul Astra, clasa de vioară, îndrumat de compozitorul Nelu Oancea. Între 1950 și 1955 este student la Facultatea de Litere și Filosofie, apoi profesor suplinitor la Tuzla și colaborator la ziarul „Dobrogea nouă” din Constanța. Încă
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
, Rajmund (27.IX.1922, Vilnius, Lituania), traducător polonez. Stabilit în Polonia din 1928, vine în 1939 în România, unde își termină liceul și se înscrie la Facultatea de Construcții a Politehnicii din București. Fără a-și lua examenul de diplomă, se repatriază în Polonia în 1947. În anii 1948-1949 lucrează ca redactor la Radio, iar din 1949, la secția de presă a Ambasadei Române din Varșovia. Traduce din literatura română începând
FLORANS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287025_a_288354]
-
Caraș-Severin - 14.X.1977, Greoni, j. Caraș-Severin), jurnalist, poet, prozator și traducător. Fiu de țărani, S.-U. face clasele primare la Greoni, liceul la Biserica Albă, Brașov și Lugoj, unde își dă bacalaureatul. Între 1920 și 1924 urmează studii la Politehnică, neterminate, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. În 1924 se află alături de Vasile Pârvan pe șantierul arheologic de la Caliacra, apoi este profesor la gimnaziul din Balcic. În 1924, o călătorie pe Mediterana îi prilejuiește întâlnirea cu
STOIA-UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289944_a_291273]
-
iar judecarea lor se va amâna până când survine o amnistiere a faptei. Episodul îl va marca pe S.P., care nu va mai publica nimic în anii următori, dedicându-se total studiilor universitare, începute cu o întârziere de un an, la Politehnica din capitală. În 1940 obține licența în minerit și metalurgie, dar în condițiile legislației rasiste din acel moment nu poate profesa, prestând în schimb munca obligatorie pe un șantier CFR. Va continua să lucreze în același domeniu și după 1945
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
Slătineanu, medic bacteriolog. Învață mai întâi acasă și își dă examenele în particular, pentru ca din 1908 să fie elev la Liceul „Gh.Lazăr” și la Liceul „Matei Basarab” din București. În 1914, la izbucnirea primului război mondial, era student la Politehnica din München. Revine în țară și intră la Școala de Ofițeri de Artilerie. Va participa, ca sublocotenent, la luptele de la Turtucaia, Valea Prahovei, Oituz și Mărășești, în 1919 făcând parte din armata care eliberează Budapesta. La întoarcerea de pe front se
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
Institutului Politehnic „Gh. Asachi” din Iași, promovează până la gradul de conferențiar. Își susține doctoratul în 1972, cu teza Elemente umaniste în gândirea filosofică românească de la Olahus la Bălcescu. Paralel cu activitatea didactică, este, vreme îndelungată, redactor-șef al revistei „Viața Politehnicii”. Debutează în 1968, cu volumul de schițe și nuvele Perturbații, urmat de alte două culegeri de proză scurtă, Iarba verde de acasă (1977) și Soarele (1979). A colaborat cu poezie, proză, teatru, aforisme, eseuri la „Iașul literar”, „Cronica”, „Convorbiri literare
TURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
parte, revista a stat sub conducerea lui Neculai Procopiu, C. Cosco (până în 1913) și a lui Victor Anestin (1913-1916) - gazetari detașați din redacția „Universului”, Dimitrie Dimiu - profesor secundar (1920-1924), Enric Otetelișanu - directorul Institutului Meteorologic Central și D. Rotman-Roman - profesor la Politehnică (1924-1926), Aurel Negulescu - comandor, unul din cei mai vechi colaboratori, Constantin A. Dissescu și I. J. Focșăneanu (din 1926); anul 1938 îl indică redactor responsabil pe același A. Negulescu, dar sub pseudonimul consacrat Moș Delamare, iar 1938 îl aduce în locul
ZIARUL CALATORIILOR SI AL INTAMPLARILOR PE MARE SI PE USCAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
apărut o dată cu primirea în facultăți a studenților străini, în special arabi, dar și greci. Aceștia, fiind foarte slab pregătiți, dar mulți din ei avuți, au înțeles să-și cumpere examenele. Practica aceasta s-a extins în special la Medicină și Politehnică. Ulterior, cadrele didactice au aplicat procedeul și la studenții români. S-a ajuns până acolo încât profesorul lăsa o listă la secretară cu obiectele de care are nevoie. Studenții se înghesuiau să se înscrie repede, fiindcă se solicitau și obiecte
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mic industriaș, apoi mecanic la Uzina Chimică „9 Mai” din București. Urmează cursurile primare în comuna natală, apoi Liceul „Mihai Viteazul” din București, absolvit în 1952. Studiază un an ziaristica, fiind și reporter la Agerpres, frecventează un timp cursuri la Politehnică, dar alege în cele din urmă Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care o termină în 1959. Lucrează ca pedagog (1959) și profesor suplinitor la două licee din București, iar în 1961-1962 este cercetător la Institutul de Istorie
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
defensive ale sociologilor și cercetătorilor sociali În timpul guvernării comuniste, amintesc doar Centrul de Cercetări pentru Problemele Tineretului (C.C.P.T.) cu filiale În toată țara. Ca președinte al filialei Timiș a C.C.P.T. (1983-1989), am realizat (proiectare, cercetare de teren cu studenții de la Politehnică, unde predam un curs de sociologie industrială - procesat datele, redactat Raportul de cercetare) teme precum: integrarea tineretului În domeniul tehnologiilor de vârf, abandonul școlar al țiganilor, etica vieții de cămin (nefamiliștii din industria Timișoarei), urbanizarea și sistematizarea satelor (Teremia Mare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
prozator. Se naște într-o familie de preoți; mama era soră cu scriitorul Ștefan Cacoveanu, iar tatăl era paroh în Hidiș. P. face școala primară la Aiud, iar liceul la Blaj, terminându-l în 1877. La Viena urmează mai întâi Politehnica, apoi, din 1879, Facultatea de Filosofie. Este unul din factorii coagulanți ai studenților români din capitala imperială, luând parte la activitatea societății România jună. Titlul de doctor în filosofie îl obține la Budapesta, în 1883, cu teza Direcțiunea nouă poporală
PAUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288719_a_290048]
-
Iancu Răchită, Ioan Maier Universitatea „Politehnica„ din București Cuvinte cheie: antrenament, forță, pliometrie, volei Rezumat În jocul de volei forța este reprezentată prin calitățile motrice combinate și complexe, coordonarea stănd în centrul acțiunilor musculare care reprezentănd modul în care lucrează mușchii. În lucrarea de față vom
DEZVOLTAREA EFICIENTĂ A FORȚEI SPECIFICE PRIN ANTRENAMENTUL PLIOMETRIC AL VOLEIBALIŞTILOR DIN ECHIPA REPREZENTATIVĂ A U.P.B.. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Iancu Răchită, Ioan Maier () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_817]