3,008 matches
-
șase pune murături pe urmă se întreabă de ce îi rămân atâtea borcane goale iar sarea grunjoasă acoperă răni sapă în noi parșivă va ninge cu nimicuri și fulgi debusolați doar moartea împodobește lama coasei cu cristale swarovski 10 septembrie 2011 Popas în pragul cerului am fugit în munți ca să atingem tălpile lui dumnezeu cu buricele degetelor soarele ne picura miere pe suflete veneau urșii să ne lingă capre negre jucau șotron printre piscuri impetuoase înfipte în pragul cerului ca niște junghere
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ca o nălucă, zvâcni spre poala pădurii. Susurul pârâului urmărea calea drumeților. Merseră ei cât merseră și spre seară poposiră într-o poiană, la capătul căreia se înfățișa un izvor cu apă limpede și rece ca gheața. Hotărâseră să facă popas spre a înopta la poalele unui bătrân stejar. Cum îmbucau ei hămesiți și cinsteau gospodărește din vinul mănăstiresc, deodată se aude o voce pițigăiată din stânga stejarului secular: Moor de foame, fraților! Moor...moor... Apăi, nu mai muri, ci vino și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Decuseară, sosiseră în noua capitală a Moldovei Ionașco vornic, Necoară vornic, Tudor și Condică pîrcălab de Hotin, Consatantin Celebi pîrcălab de Neamț, Malcoci pîrcălab de Roman. Cu ei poposiră și o mulțime de slujitori, așa că se umpluseră și locurile de popas dimprejurul târgușorului. Domnul era bucuros că noua Curte, deși costisitoare, izbutise să farmece trimișii împăraților străini. „Bine s-a mai potrivit îndemnul ca nimeni din boieri, până în cei de-al treilea rang, cu haine proaste să nu hie, că este
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
păcate, nu mai e timp, suntem între o gară și alta, între un avion și altul, îmbătîndu-ne de graba noastră ca de un scop... Doamne, și totuși am vrut ceva, am dorit ceva, dar ce anume? Ne-ar trebui un popas, puțină liniște, să ne adunăm gândurile... dar, vai, semaforul arată că trenul nu mai poate să aștepte, scara avionului s-a retras, "Legați-vă centurile de siguranță!", iar vaporul se desprinde de chei. Să lăsăm Odiseea, să răsfoim ghidurile și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în fața unei imensități neprietenoase. Nimic din ceea ce am trăit pe plajă, vara, la Costinești sau la Neptun, n-am trăit pe plaja de la Mocambo Aproape m-am bucurat când, din pricina ploii, care s-a întețit, a trebuit să ne scurtăm popasul M-am uitat fără regrete la umbrelele de plajă, acoperite cu frunze de palmier, sub care nu mai era nimeni, și la nisipul ud... Să fie adevărat, oare, că, asemenea sarzilor. mexicanii nu au fascinația apei, ci a pămîntului? Din
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
păcate, n-avem vreme să coborâm. Mă consolez cu gândul că, astfel, taina acestor locuri, cu pecețile intacte, ne va lăsa liberă "fericita capacitate de a presupune", cum ar zice Burckhardt. Și poate că e mai bine așa decât un popas sumar și superficial. Păsările zboară jos, cu aripile îngreunate de ploaie, soarele frige când apare dintre norii turbulenți, din loc în loc se văd sate minuscule... câți s-ar putea lăuda că știu ceva precis despre viața celor ce le locuiesc
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fost și ultima. Am stat acolo și am urmărit trecătorii: soldați, bețivani de-ai locului, oameni obișnuiți din cartier, ce intrau și ieșeau din rstaurantul de alături. Mă gândeam să mă las păgubaș, dar m-am îngrozit la gândul următorului popas - Ramona -, așa că am rămas pe loc. Imediat după miezul nopții apăru și Packardul lui Madeleine. Coborî din mașină cu valiza în mână. Era ea însăși - nu se deghizase în Elizabeth Short. Am privit-o uimit cum intră în restaurant. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aur. Mai apoi, misterioasa lui familie - din care, practic, nu cunoștea pe nimeni - se prefăcuse într-o învălmășeală de fantasme, iar Roma devenise un loc înspăimântător, deasupra căruia se întindea, asemenea unui cer vestitor de furtună, puterea imperială. La fiecare popas, mulțimi de oameni adunate spontan îl aclamaseră pe tatăl său, dux Germanicus, pe nedrept destituit de Tiberius. — Lucrătura Mașterei, strigau. Totuși, cei mai mulți exultau: — Te-ai întors printre noi! În toiul entuziasmului se auzeau cuvinte ce făceau aluzie mai mult la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sale, privind spre cetatea care se pierdea în depărtare, și în încheiere spuse: — Poate că în ținuturile unde vom merge vom putea acționa fără să implicăm legiunile. Coborâră de-a lungul coastei ondulate a Asiei și aruncară ancora, să facă popas, în portul celebrei Ephesus. Toți observară că sărmanul sclav Zaleucos se mișca pe-acolo sigur pe sine, deși nu părea să-i cunoască pe locuitori. Dintr-odată îl întrebă pe Germanicus: — Vrei să străbați drumul parcurs de Alexandros Macedon, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În schimb, tactica lui josnică a declanșat o mișcare populară cu neputință de controlat. În timp ce convoiul, începându-și călătoria pe uscat spre Roma, înainta pe Via Appia escortat de două cohortes, zvonul despre sosirea lui îl preceda și, la fiecare popas, era întâmpinat de mulțimi din ce în ce mai mari. Ajunseră la Beneventum, oraș celebru pentru legendele sale misterice, într-o zi geroasă, la asfințit, printre dealuri acoperite de zăpadă. Sub un nuc bătrân, cu scoarța deschisă la culoare, preoții unui mic templu egiptean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
uriaș întins, răsuflând, viu, cu sute de vene puternice de la un capăt la celălalt: cincizeci de mii de străzi romane pavate. La fiecare cinci mile, un post intermediar, o mutatio pentru schimbarea cailor, aprovizionarea cu alimente și băutură; la fiecare popas - parcursul mediu al unei legiuni, pe jos, în funcție de dificultatea traseului, era de cincisprezece-douăzeci de mile - era un post, o mansio cu hospita pentru călători și stabula pentru care și animale. Fiecare statio, fiecare mansio era semnalată pe hartă. La distanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Îmi dau seama ce monstruos te-ai purtat. Cât de multe mai am de-nvățat!... 26 mai 1965 (miercuri) Va trebui să călătorim departe și să iubim tot ce-i de iubit, pentru ca, În cele din urmă, la ultimul nostru popas, să ne iubim, În sfârșit, și pe noi. 27 mai 1965 (joi) O clipă, pictore... Ochii să mi-i faci de culoarea cerului În zori, când albastrul mai poartă Încă urme de-ntuneric, părul fă-mi-l lung și unduios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ajungă la Nantao? Jim se Îndoia vă vor face asta. Nu se mai gîndi la doamna Philips, apucă lădița de lemn și porni pe urmele prăfoase lăsate de bărbatul care șchiopăta Înaintea lui. Domnul Maxted rămăsese deja În urmă. Scurtul popas de pe mal obosise pe toată lumea. La vreo opt sute de metri de pod, lîngă un camion de muniții ars, drumul spre Nantao făcea o cotitură În unghi drept față de canal și mergea de-a lungul unui drum pietruit, Între două orezării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bătea deasupra trecătorii, aerul era rece, mirosea a zăpadă, norii pluteau foarte jos în apă. Apa sta încercuită în stâncă, se adunase acolo ca-ntr-o căldare, era ca și când am fi făcut, în drum spre Italia, din nou un scurt popas ca atunci, în timpul vacanței petrecute cu ani în urmă în munți, împreună cu Curt, fratele mamei. În lumina aceea limpede și alunecoasă era ceva ce amintea de drumețiile pe coastele abrupte, prin pajiștile alpine și prin păduri, sus de tot, până pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
așezării lor, meritau o cruce: limbi colinare, înșirate abrupt pe trei laturi, foarte potrivite spre a servi drept redute-ascunzători, având în preajmă un pârâu sau un izvor. Apoi erau ridicăturile cocoșate din terenul mlăștinos de odinioară, folosite drept locuri de popas pentru vânătorii din epoca mezolitică, grotele care le ofereau adăpost nomazilor din paleolitic. Stabileam rute între cruciulițele albastre, ne făceam vânt pe biciclete, încărcați de unelte de săpat, hărți, aparate pentru măsurători și hârtie milimetrică, urcam în cizme, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din tinerețe și refuzându-i traiul liniștit care i se cuvenea. —Din ce să trăim, spuse tata, va trebui să ne vindem casa! Și mama simți în ea o certitudine dând buzna afară în vestibul, umplând încăperile, incluzând locul de popas și „micul parc“, până departe, la casele țăranilor, ajungând chiar în pădure; ea nu o să permită niciodată așa ceva, atâta timp cât avea să se afle aici și putea să contribuie la luarea unei decizii. Nu va mai exista o călătorie ca atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
caice: - trei păuni Noaptea când se afundă-n haos, mare, cer și stâncă. Galbeni îmi clipesc trei licurici. Case mici dorm spânzurate-n gol și nici Una dintre ele nu s-a desprins încă. Bucuria dimineții singur mi-o însemn Cu popasul între cimitire, Când, cu mine-aprind, sub cruci din lemn subțire, Tinichele negre fără untdelemn. Câteva zile mai târziu, schilodul din mine îmi făcuse cunoscut că mai are de spus o vorbă. El îmi ciocănise inima pe la miezul nopții, trezindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ferfenițite din picioare și să le înlcouiesc cu ciorapi de lână pe care îi găsim într-o magazie de haine părăsită a armatei; acolo există și teancuri întregi de maiouri și de foi de cort rezistente la ploaie. La un popas în lunca unui râu ating mâțișori înfloriți. Să fi cântat vreun cuc înainte de vreme? Să fi numărat eu oare de câte ori a cântat? Și pe urmă văd primii morți. Soldați tineri și bătrâni în uniforme ale Wehrmacht-ului. Atârnă în copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Toate veștile convergeau: părinții și sora mea supraviețuiseră războiului și expatrierii fără daune exterioare. De curând, reușiseră să treacă din zona ocupată de sovietici în aceea de ocupație britanică. Dinspre Mecklenburg. Cu numai două geamantane peste graniță. După un scurt popas în Lüneburg, unde-și găsiseră refugiul bunicii, fuseseră, fiindcă nordul era de mult supraaglomerat, încartiruiți în Renania, în apropiere de Köln, mai exact în districtul Bergheim/Erft, la un țăran avut. Erau mai multe amănunte în cărțile poștale ale rudelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca să-i potolească. Ultimul șir de Încăperi era pustiu. Meeks Își luă geanta de umăr și o azvîrli În camera 12: vedere spre curtea din față, o saltea pe arcuri din care ieșeau fibre vegetale... deloc rău pentru un ultim popas pe pămînt american. Un calendar cu gagici prins pe perete. Meeks Întoarse foile pînă la luna aprilie, căutîndu-și ziua de naștere. Cădea Într-o joi. Modelul avea dinții stricați, dar oricum arăta bine: Îi amintea de Audrey, fostă stripperiță, fostă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
criză. Am ajuns În doar șase minute și jumătate, așa că n-am avut Încotro și m-am bălăbănit ca o girafă dezechilibrată, Încălțată cum eram Într-un pantof cu talpă plată și celălalt cu toc de zece centimetri. Un scurt popas la Dulap, unde am găsit o pereche nou-nouță de cizmulițe maro marca Jimmy Choo până la genunchi, care se potriveau perfect cu fusta din piele pe care am Înșfăcat-o, iar pantalonii din piele Întoarsă au aterizat În mormanul cu rufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ora zece, vreo cincizeci de oameni În total. Cel mai consistent departament era, firește, cel de modă, care avea cam treizeci de oameni, inclusiv asistenții. Departamentele de Îngrijirea corpului, frumusețe și artă completau acest melanj. Aproape cu toții au făcut un popas la biroul Mirandei ca să stea un pic la taclale cu Emily, să afle ultima bârfă despre șefa și să vadă cum stă treaba cu fata cea nouă. În acea primă dimineață am făcut cunoștință cu zeci de persoane și cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
croit și confecționat conform măsurilor exacte pe care le-am primit de la ea, a mârâit ea În timp ce Îmi Înmâna șortul. Și spuneți-i că domnul Kopelman Îi transmite toate cele bune. Sigur, cucoană. Cine-o mai fi și ăsta. Următorul popas a fost un loc desemnat de Emily ca „departe de tot, chiar În centru“, la J&R Computer World, lângă Primărie. Se pare că acela era singurul magazin din tot orașul unde se vindea Warriors of the West, un joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
masculinul ar fi efemer? Sau exprimăm, altfel, gând sincer și înalt, Ce-n viață-nsemnăm unul pentru celălalt. Întru pomenirea morților S-au iubit mult și, ca să-l prețuiască, Memoria să i-o înveșnicească, Ades, la vreun amic în pat făcea popas, Cu gând că a mai săvârșit un parastas. Vinul, calul și nevasta În zadar îți este teama Căci uzând de toate trei, În curând n-ai să-ți dai seama, Nici ce-ncaleci, nici ce bei! Alegere dificilă „Banii sau
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]
-
zăgăzui. O nerăbdare care o copleșise de când vorbise cu tânărul mustăcios care catadicsise cu greu, după o curte asiduă, să-i spună unde-l poate găsi pe pictorul Scarlat. O nerăbdare stăvilită temporar de fugara ei reîntâlnire cu marea. Ca și cum popasul ei la mare ar fi fost o mică înălțare în aer, o scurtă plutire la câțiva centimetri deasupra drumului ei către galerie. Galeria era amenajată într-o casă veche și joasă, care aducea vag cu locuința de vacanță din copilăria
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]