2,792 matches
-
douăzeci și cinci) de acte de cancelarie domnească între 16 și 25 ianuarie 1495. Peste doi ani, în 1497, Ștefan cel Mare s-a aflat din nou în zonă, venind de la Hârlău, unde a stat în luna ianuarie, la sfârșitul căreia a poposit în Iași, iar în februarie și martie a stat din nou în târgul Vasluiului, de unde, între 25 februarie și 20 martie, a emis 22 (douăzeci și două) acte de cancelarie domnească. La Vaslui, Ștefan cel Mare a mai venit și
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
strălucitoare de lumină, sus spre astral. Îngerii pedepsitori s-au oprit în una din cetăți bătând la ușa singurului om fară greșeli, nepotul Patriarhului. -Intrați domniile voastre, să vă ospătați și odihniți, iar mâine veți pleca în drumul vostru. -Noi vom poposi în piața cetății peste noapte hotărâră cei doi îngeri. După multe insistențe, intrară în casă, unde au fost ospătați cu cele mai alese bucate și băuturi. Nu după mult timp, la ușa casei se auzi un zgomot infernal. Oameni gălăgioși
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și spuse se împliniră, devenind realitate. Ajunși la palat cei cincisute de servitori, așteptau la intrare urându-le, bun venit. După ce se ospătară și băură cele mai bune și vechi vinuri din crama palatului, Daniel spuse: -În noaptea aceasta voi poposi aici în calitate de oaspete, mâine în zori voi pleca. Robert uimit de tot ce a făcut pentru el nu știa cum să-i mulțumească lui Daniel, care îi răspunse printr-o zicală: -Prietenia la nevoie se cunoaște. Ai primit inelul cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
o răsfoiesc și curând am descoperit că Timpul avea o pagină (a doua) intitulată Popasuri, cu versuri, proză și articole despre literatură. Frumoasă pagină, își merita într-adevăr numele, în restul ziarului nu găseai nimic, aici însă erai îndemnat să poposești, erau discutate cărți, polemici cu un ziar Porunca vremii (despre care aveam să aflu curând că era violent antisemit) și polemici și cu alte reviste literare și chiar cu scriitori despre care știam prea puțin. După vreun ceas Geo Dumitrescu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vizită plăcută am avut-o În weekend, când soarele blând, mângâietor, de septembrie mă Îmbia la o astfel de călătorie spre plaiurile mele natale iar vocile alor mei mă chemau ca un cor de Îngeri, dintr-un timp Îndepărtat, să poposesc la mormintele lor, să le aprind câte o lumânare și să meditez. De obicei iau cu mine și o sticlă cu apă sfințită și stropesc florile de pe cele două morminte iar cât timp ard lumânările Îmi trec prin minte imaginile
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Bothe", XLVI (1832), nr. 8 (28 ianuarie)171, prezintă mici diferențe, dar le apreciem ca fiind mai amănunțite și mai exacte: Epidemia se potolise pentru moment, se deplasase mult spre apus și bântuia în 1832 cu furie Occidentul, pentru ca apoi, poposind în Peninsula Iberică, în 1833-1834, și în Italia, în 1835, să se întoarcă prin Austria și Ungaria în Banat și Transilvania, în 1835-1837, unde holera s-a manifestat din nou, deoarece se conservaseră unele focare endemice în provincie, ca de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
întîrziau să-și facă apariția"398. Când spahiii generalului Yussuf au încercat să-și reia marșul și să atace o concentrare de trupe ruse de care au auzit că se află la Bazargic, au fost loviți în masă de flagel. Poposiți pe malurile lacului Siutghiol, în pofida ordinului dat în seara de 30 iulie ca soldații algerieni să se pună în mișcare, 500 se aflau la pământ și nu se mai puteau mișca. Holera s-a abătut ca fulgerul asupra coloanei expediționare
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
șosea era absolut indispensabilă aprovizionării aliaților, atâta vreme cât calea Dunării de Jos și mai ales gurile fluviului erau impracticabile, deoarece se aflau sub stăpânirea rușilor, împreună cu porturile Sulina, Ismail și Reni. Atașat pe lângă această misiune a fost medicul francez Camille Allard, poposit în Dobrogea între 25 iulie/6 august și 15/27 noiembrie 1855, cu sarcina de a veghea asupra sănătății personalului și lucrătorilor de pe șantier. La cele două capete ale proiectatei șosele, la Constanța și Rasova, se aflau instalate spitale de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dovedit că serviciile noastre sanitare erau nule"527. Privitor la starea de spirit ce domnea la comandamentele militare, unde riscurile unei grave molime au fost, măcar la început, cu totul desconsiderate, merită amintit un episod petrecut în localitatea Orhania, unde poposise coloana sanitară din care făcea parte și doctorul Argetoianu: "A doua zi după sosirea noastră - zi nenorocită de 13 - au început să vie veștile de holeră de pe la trupele cantonate și bivuacate în jurul Orhaniei și chiar de la cele din Divizia I
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
antiholeric; celor care refuzau să se supună acestei dispoziții li se interzicea accesul. Întreaga populație din cele două orașe portuare a fost și ea imunizată. Supravegherea imunologică și vaccinarea au fost extinse la alte localități urbane și rurale în care poposeau fugarii. Totodată, o susținută vigilență sanitară a fost exercitată în privința trupelor în retragere, române sau ruse579. Unii igieniști erau de părere că aliaților noștri de la acea epocă le revenea în bună măsură responsabilitatea pentru răspândirea holerei, deoarece comandamentul rus se
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
șeful de poliție și d'Arrast porniră către primărie, pe străzile pustii, printre'prăvăliile închise și printre casele zăvorâte. Pe măsură ce se îndepărtau de fanfară și de pocnitori, liniștea punea iar stăpânire pe oraș. Câțiva vulturi urubu se întorceau în zbor, poposind pe acoperișuri, unde păreau a fi încremenit de o veșnicie. Primăria se înălța pe o stradă îngustă dar lungă, care ducea de la unul din cartierele mărginașe la piața bisericii, pustie în acea clipă. Din balconul primăriei, cât vedeai cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
apa de ploaie, o minusculă piatră, tot mai rămânea ceva, să fiu înțeleasă. Mă rătăcesc pe drumuri Mă rătăcesc pe drumuri neumblate și-mi caut mângâieri în gânduri. M-aș rătăci pe drumuri însetate de iubire. Și, printre rânduri, Aș poposi pe-alei adevărate... Și tot mai caut drumurile line, dar simt că mă rătăcesc mai mult, pe zi ce trece. Ochii mei văd bine; numai vremuri grele, cu tumult. Mi-e tare dor... de liniștea din mine! Mă rătăcesc și
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
am cerut niciodată, nimănui, lucrul acesta dar știu că tu aștepți să fie tocmai, cheia potrivită ... Astăzi mă simt ca un tren accelerat Astăzi mă simt ca un tren accelerat căruia i sa mai adăugat un vagon; fidel, conștiincios, primitor, poposește zilnic în aceleași gări, apoi își continuă drumul... Chiar dacă trage după el mai multe vagoane, an de an, inima i-a rămas aceeași; se aude până în depărtări, șuierând... De-a lungul anilor a auzit multe povești, a cărat atâtea bagaje
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
sărută-mă, voi fi din nou a ta! Ca pe-un copac cu ramuri dezmorțite, prinde-mă de mijloc, strâns, ca într-o za! Auzi cum plesnesc mugurii pe ramuri și freamată natura-n zori de zi iar pescărușii ce poposesc pe țărmuri, își cântă zboru’-n alb în do, re, mi? Vino, să trecem pragul primăverii! Ia-mă de mână și în pas de-avânt, să aducem prinosul reînvierii și-al plămădirii iubirii, pe pământ! Haide, în prima zi de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
într-un ocean, închise într-o scoică, născută dintr-o liniște adâncă... Stare 9 Aud tic-tac-ul inimii precum o toacă anunțând începerea liturghiei... Îmbrăcat în haine de sărbatoare, tainicul meu gând îmi cântă o melodie de iubire. Stare 10 Uneori poposim în dreptul unei ferestre să privim înăuntrul ei, curioși. Ne vedem chiar pe noi, deformați, în oglinda ei. Dacă ne străduim să vedem dincolo de ea, putem asista la răstignirea noastră... Nopți de ianuarie În nopțile lui ianuarie cu ger și alunecuș
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ghizdelele ei mereu ude, a rămas în sufletul meu ca un izvor de apă vie, din care și-au adăpat sufletul moșii și strămoșii noștri. Pe drumul ce duce către fậntậna Frenței, m-am întậlnit cea dintậi oară cu moartea. Poposise acolo, la jumătate de cale, peste trupul înfierbậntat de prea multă licoare bahică a unui tractorist curajos care încercase să-și întoarcă tractorul mai sus de fậntậna din vale. Din gura mortului se prelungea subțire un firicel de sậnge care
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ordine și disciplină, pe-aici se intră, pe-aici se iese, vă rugăm să circulați, staționarea interzisă. Da’ omu’, dacă n-are minte, nu-și exercită dreptul la vot. Și pe urmă zice cu halba-n față - privirea lui Sandu poposește pe fața lui Gore - că situația e albastră și prezintă umflături. Că bate vânt de disperare și plouă cu dezamăgiri. Gore Îi dă un ghiont lui Gicu, dar nu zice nimic. Ba, mai mult, parcă pentru a-i demonstra lui
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pune și ventuze dacă solicit oficial... Gore apucă o măslină și o aruncă În aer. O prinde și o aruncă mai sus. Iar o prinde În palmă. O aruncă iar, cu mai multă forță. N-o mai prinde, iar măslina poposește În paharul lui Sandu. Punct ochit, punct lovit! Sandu zâmbește Într-o dungă. Da, Gore, mintea copiilor este o boală care lovește crunt din ce În ce mai mulți oameni. O adevărată plagă la nivel mondial, a zis și doctoru’ la radio. Te pocnește
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lăsată de la Cel de Sus, nu ne bagi În seamă și bei fără să scoți un cuvânt. De ce? Gicu rotește privirile prin cârciumă, iar mesenii - observându-i gesturile elocvente - Întreabă Într-un singur glas: DE CEEEEE? DE CEEEEE? Privirile tuturor poposesc pe obrajii lui Sandu Șpriț. Acesta, cu paharul Într-o mână și cu o țigară În cealaltă, privește meditativ combina muzicală din care răsună muzica de petrecere. Apoi clatină din cap. Iar privește combina muzicală, iar clatină din cap. Soarbe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
te susținem În drum spre bloc, noi fiind aproape la fel de beți? Îți dai seama la ce chinuri ne-ai supus? Nu ai strigat tu bau, bau, bau la baba de la trei, de-a dat hoașca ochii peste cap Și a poposit direct În curtea bisericii, era să dea popa cu pejoul peste ea?! Că Și-a luat pejo, nu că m-ar interesa, dar am Înregistrat noutatea automobilistică. Bine că nu Și-a luat ferari, cum a făcut ăla de l-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și-i caută pe ai lui. Dogmatismul erodează chiar și religiile. Marile enigme ale lumii se vor dezlega poate când Dumnezeu se va hotărî să să-și scrie memoriile. Mântuirea sufletului nu e posibilă fără obstrucționarea trupului. Dumnezeu nu poate poposi într-un suflet insalubru. Creștinismul a fertilizat enorm arta. Îndeosebi, pictura. Nu planeta, dar nici un biet sat nu mai încape într o singură religie. Personalii dușmani ai lui Dumnezeu sunt filosofii și imbecilii. Principala misiune a religiilor e să fabrice
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din porturile Brăilei și Galaților. Pe aici treceau poștalioanele, apoi cotiugaragiii care cărau lemne sau piatră spre târg, și nu în ultimul rând ctitorii Bârnovei cu suita lor... Apoi unde mai pui că locul era și un punct strategic. Aici poposeau domnitorii, care, trimiși de Poartă, se îndreptau spre scaunul Moldovei... Treaba era cu schepsis. Voievozii se opreau aici, trimiteau iscoade în Iași să vadă ce făină se macină pe acolo și să cheme anumiți boieri de taină... Cine mai știe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o măsuță numai bună pentru noi, vere. Ne așezăm și când o “Coană Tincă” modernă ne întreabă ce dorim, îl las pe ieșean să ceară ce crede de cuviință. Eu... mă pierdusem în contemplarea “minunii” din fața mea... Când pe masă poposeau cele dorite, ieșeanul a tras ulcica de lut în față și-a turnat cu mare băgare de seamă doar un strop de vin și a urmat apoi tot ritualul pe care îl știam de la vizita pe care mi-a făcut
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
din urmă, parcă și-au adus aminte pentru ce au intrat în han și golesc ulcelele grăbit. Își dreg mustața din nou și privesc spre hangița aciuată în umbra tejghelei. Nu-i nevoie să aștepte prea multă vreme, fiindcă îndată poposesc pe masa lor alte două ulcele cu vin și... alint de... gene. Cotiugaragiii privesc în urma ei cu însoțire de oftat adânc... După o vreme, unuia dintre ei - celui mai tânăr - i se dezleagă limba: Strașnică muiere, bade Pavele. Vezi bine
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dată cu ușoară înclinare a capului și mâna dusă la inimă... După o vreme, ieșeanul a prins glas: -Și dealul vale să făcu, iar cei doi mușterii ai hanului de la răscruce de drumuri unde în vremi de mult apuse au poposit voievozi sau călărași de Țarigrad sunt nevoiți să pună punct aventurii lor din această toamnă... Târziu ne ridicăm și trimițând bezele frumoasei hangițe, ieșim... Mergem de ceva vreme fără să scoatem o vorbă. Știi ce ne lipsește acum , vere? - mă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]