4,003 matches
-
ce știi? Îți pui cușma pe-o ureche și te duci fluierând, ca vântul... Noi știm mai multe... noi suntem oameni de altădată... Petrișor își întoarse ochii spre ușa uriașă a hanului. Mogoș Ungurul nu se mai vedea; șleahul se potolea, și el se trăsese în întunericul lui. Iar în bătătură, sub plopii subțiri, la focurile care se zbăteau în întuneric, oamenii tăcură. Stăteau pe coaste și focul le rumenea fețele. Erau oameni nelămuriți, și fețe nelămurite; și Petrișor Damian, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ascultă... Să-ți spun eu o istorie cu ungurul și să vedem ce-ai să mai zici? Asta s-a întâmplat acu trei ani... Iaca, așa stam într-o sară aici, la focuri, sub plopi... și ca acuma focurile se potoleau, se potoleau, și pe urmă, odată s-au luminat ferestrele hanului... Iar oile ungurului erau în dosul hanului... Poposiseră cu ele ciobanii: i le aduceau de la munte. Și cum stam, dintrodată auzim clopotele sunând, și prind a se frământa oile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-ți spun eu o istorie cu ungurul și să vedem ce-ai să mai zici? Asta s-a întâmplat acu trei ani... Iaca, așa stam într-o sară aici, la focuri, sub plopi... și ca acuma focurile se potoleau, se potoleau, și pe urmă, odată s-au luminat ferestrele hanului... Iar oile ungurului erau în dosul hanului... Poposiseră cu ele ciobanii: i le aduceau de la munte. Și cum stam, dintrodată auzim clopotele sunând, și prind a se frământa oile... Stau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
românului... și-l găsește acolo... era un om mititel și slab... pusese ceaunul subt osia de dinapoi a carului, dăduse sfredel în osie, și curgea pe borta sfredelului laptele oilor... Apoi a dat el laptele înapoi și oile s-au potolit... da’ el liniște n-a mai avut, că se tânguia prin somn, parcă-i fărma necuratul ciolanele... Și dimineața nici nu l-am mai văzut... Nici el nu mai era, nici carul... Da’ dumneata ce crezi, că dacă bei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fel deglasuri îngrijorate, și-și aminteau de iernile grele din trecut. Parcă vorbeau despre războaie și cumpene grele. În răstimpurile de tăcere, s-auzea afară șuiet de ape; și gazornița tremura, atinsă de suflările care intrau pe horn. Viscolul se potoli a doua zi dimineață, dar ninsoarea mai ținu o zi ș-o noapte. Când stătură fulgii, se întări frigul. Bordeienii ieșeau ca din fundul pământului și tăiau cărări. Fumuri se înălțau drept în sus și sunetele și glasurile loveau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o găină grasă în cinstea musafirului. Doi flăcăuași sprinteni trebăluiau prin gospodărie, prin șura curată și prin ocolul vitelor. - Și într-un târziu, după ce ospătai, gospodarul îndrăzni să se așeze mai la o parte pe prispă, și chemă cu glas potolit pe nevastă-sa: —Marghioliță, vină și-i bea și tu un păhărel de vin... După ce plecă femeia să-și vadă de stative - gospodarul, Niță Lepădatu, îmi povesti întâmplările vieții la curtea boierului Jor Avrămeanu. Îmi spuse toate, îmi vorbi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din cap către Franklin, îmbrăcat în costumul lui impecabil: semnalul să mă conducă afară. În hol, Franklin și-a rotit degetul mare, cu manichiura făcută, între sprâncene, acolo unde ar fi trebuit să apară riduri dacă nu le-ar fi potolit cu botox la fiecare șase săptămâni. —Doamne sfinte, a suspinat. E doar impresia mea sau ți se pare și ție puțin... dusă cu capul? Nu mai mult decât de obicei. Dar s-ar putea să nu fiu persoana cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și nuntă. Și nici măcar nu eram însărcinată. Dar după lupta cu moartea din adâncuri, eram plină de energie și elan și părea fără rost să aștept orice-ar fi fost. Dorința mea disperată să fac totul chiar acum s-a potolit după câteva săptămâni, dar în acel moment trăiam clipa pe toate planurile. Unde s-o facem? a întrebat Aidan. New York? Dublin? Boston? Nici una din ele, am zis. Hai să mergem în County Clare. Pe coasta de vest a Irlandei, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
printre noi. Acești oameni trec printr-o suferință psihică cumplită și am o responsabilitate față de ei. Dar uneori - și a râs ușor - dacă o mulțime de spirite încearcă să se facă auzite toate în același timp, trebuie să le spun: „Potoliți-vă, oameni buni, luați un număr de ordine și stați la coadă!“ Am fost fascinată. Făcea ca totul să pară atât de normal, de la îndemână. Și m-a emoționat modestia ei. Dacă exista cineva care să mă poată pune în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
compătimitoare): Înțeleg ce vrei să spui. Dar adevăratului psihopat nu i-ar fi păsat de misiune. Apoi s-au auzit tropote de pași pe scări. Detta: La naiba! A tras în mine și a ratat cam cu o milă. Tessie: Potolește-te, Detta. Apoi Tessie a tras în ea. Profitând de confuzie, am fugit spre scări, am parcurs în goană un etaj și m-am ciocnit de o persoană care venea din direcția opusă. Colin. —Vino, a zis, foarte agitat. Repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe lume, deoarece nașterea mea o făcea să devină prima dintre femeile casei și îi câștiga favorurile tatălui meu pentru mulți ani de atunci încolo. Abia mai târziu mi-a mărturisit temerile ei, pe care, fără s-o știu, le potolisem, dacă nu chiar le risipisem. Tatăl meu și cu ea, veri făgăduiți unul celuilalt din copilărie, căsătoriți vreme de patru ani fără ca ea să fi rămas însărcinată, simțiseră cum crește în jurul lor, încă din al doilea an de căsătorie, zumzetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și frumoși, și să-l provoace la o partidă de șah pe vecinul nostru, Hamza bărbierul. De îndată ce auziră poarta închizându-se cu cheia, cele două femei izbucniră într-un hohot comun de râs, având nevoie de ceva timp ca să se potolească. Evocându-l cincisprezece ani mai târziu, maică-mea încă mai roșea de ștrengăria asta, atrăgându-mi atenția fără urmă de mândrie că, dacă Warda avea pe atunci abia șaisprezece ani, ea mergea deja pe douăzeci și unu. Datorită evenimentelor se crease între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dinaintea convivilor se înghesuiau sumedenie de mâncăruri, migdale, semințe de pin și nuci, un noian de fructe uscate și de fructe proaspete, anghinare și bob, dulcețuri și cofeturi, neștiindu-se prea bine dacă acestea toate se aflau acolo pentru a potoli foamea sau pentru a ațâța setea. Am aflat mai târziu, cu prilejul îndelungatei mele șederi la Roma, că obiceiul ăsta de a ronțăi îmbătându-te era deja practicat de vechii romani, care numeau fiecare din aceste feluri de mâncare „nucleus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chip simțitor mai puțin vesel, gesturile mai puțin ample și mai puțin dezordonate, iar vorbele îi erau mai puțin presărate cu astaghfirullah. — Când cheltuiți fără rușine și fără nici o reținere doar pentru plăcerea voastră sume de bani care ar fi potolit foamea a mii de săraci și ar fi readus zâmbetul pe buzele a mii de orfani? Când vă purtați ca și când casele și pământurile de care vă bucurați ar fi ale voastre, când de fapt orice proprietate este a Celui-de-Sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lăsat o amintire de neșters. Mulți oameni se hotărâseră, la fel ca și noi, să plece în ultima clipă și erau zoriți să ia cu asalt până și cea mai mică barcă. Ici-colo, câțiva soldați castilieni se străduiau să-i potolească, printr-un urlet amenințător, pe cei ce provocau îmbulzeală; alții verificau cu priviri lacome conținutul vreunui cufăr. Se convenise ca expatriații să-și poată lua cu ei toate bunurile, fără nici o restricție, însă nu era uneori lipsit de folos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un altul; pe fiecare nou țărm, a legat de numele meu numele unei patrii părăsite. De la Almeria la Melilla, timp de o zi și o noapte, existența mea a fost dată peste cap. Marea era îngăduitoare totuși, iar vântul era potolit; însă furtuna creștea în inima alor mei. Hamed dezrobitorul aranjase bine lucrurile, Dumnezeu să-l ierte. Când coasta Andaluziei n-a rămas în urma noastră decât ca o dâră subțire de remușcare, o femeie a dat fuga spre colțul nostru de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fără să se uite la mine, fără să știe dacă-l ascultam, dacă pricepeam, dacă totuși cunoșteam personajele și locurile. Se așeza cu picioarele strânse sub el, chipul i se lumina, vocea i se modula, oboseala și mânia i se potoleau. Preț de câteva minute sau câteva ceasuri, devenea povestitor. Nu se mai afla la Fès, mai cu seamă între acele ziduri impregnate de molimă și mucegai. Peregrina în amintire și nu se întorcea de acolo decât cu părere de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care și-l propusese, pentru prețul pe care-l plătea, nu voia să fie dezamăgită. Când Um-Bassar mi-a poruncit, m-am întors la locul meu. Ghicitoarea a rămas atunci nemișcată câteva clipe. — Trebuie să așteptăm ca djinnii să se potolească, sunt prea agitați, explică ea pe ton de confidență. Se lăsă un lung moment de tăcere, apoi ea începu să vorbească cu djinnii. Le șușotea întrebări, apoi se apleca deasupra vasului pentru a observa gesturile pe care ei le făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am ajuns la primele oaze, să înlocuiesc trei cămile bolnave, să reînnoiesc proviziile, să plătesc serviciile a două călăuze care urmau să ne părăsească la Segelmesse, să împart câțiva dirhami soldaților ca să le fac popasul mai plăcut și să-i potolesc până la popasul următor, să ofer câteva daruri mai-marilor locului care ne găzduiau, totul folosindu-mă doar de o casetă în care nu mai erau decât optsprezece dinari, rămășițele unei sume luate cu împrumut de unchiul meu de la un negustor andaluz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dacă cedezi în fața descurajării, ai să ieși de aici nebună de legat, iar eliberarea ta n-o să mai aibă nici un rost. Fratele tău a venit să-ți aducă o veste bună, urmarea intervențiilor făcute de el la palat. S-a potolit pe dată la aceste vorbe și mi-a ascultat explicațiile fără a mă mai hărțui cu vorbe în doi peri și cu strâmbături batjocoritoare. Când trebuie să mă examineze? — Foarte curând. Fii mereu gata. — Sunt sănătoasă. Nu vor găsi nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și doar gardienii cu experiență cutează să se apropie. Cel care le dă de mâncare este înarmat cu un baston gros și, dacă vede că vreunul dintre ei este mai agitat, îi altoiește o ploaie de lovituri, care sau îl potolesc, sau îl doboară. Când mi-am început treaba la maristan, am fost pus în gardă în privința acestor nefericiți. Nu trebuia să le adresez vreodată cuvântul, nu trebuia nici măcar să le dau impresia că-i băgam în seamă. Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Apoi, fără să zică nimic, își potrivi turbanul și se îndreptă în jilț. — Aș vrea să mergi să-l vezi pe Ahmed. Am plecat capul în semn că ascult ce are de spus. A continuat: — Ai să încerci să-l potolești, să-l aduci la simțăminte mai firești față de mine, față de dinastie și față de orașul Fès, Domnul să-l apere de necredincioși și de ambițioși! Sunt gata să-l ajut pe acest tânăr șerif, cu bani și cu arme, în lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poarta principală. Monarhul nu mi-a arătat nici o ostilitate, însă primirea sa a fost lipsită de căldură, iar vocea îi era gravă: — Ai solicitat acum doi ani iertarea pentru cumnatul tău, Harun hamalul. Ți-am acordat-o. Dar, în loc să se potolească, în loc să se arate recunoscător, omul ăsta nu s-a mai întors niciodată la Fès, ci a preferat să trăiască precum un proscris în munții Rif, pândind prilejul de a se răzbuna pe bătrânul Zeruali. Nimic nu dovedește, Majestate, că agresorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
voi pomeni mut la picioarele cumplitului Selim. Acesta se afla acolo, așezat în fața mea, piramidă de mătase pe perne din brocart, apariție așteptată și totuși subită, care, cu o privire rece, a împrăștiat ceața de pe ochii mei, fără să-mi potolească totuși spaima. Nu mai eram decât un automat, dar un automat care funcționa, făcând gesturi precise pe care sultanul impasibil părea că mi le dictează. Atunci poemul mi-a țâșnit din memorie, fără efecte de elocință, dar și fără bâlbâieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vorbă să spui și voi pleca bucuroasă, departe de papa ăsta inchizitor care n-așteaptă decât un prilej ca să te înhațe! Abbad era cel mai stârnit dintre noi trei: Nimic nu vă reține aici. Plecați imediat, o dată cu mine! L-am potolit: — Suntem abia în decembrie. Dacă ar trebui s-o pornim pe mare, nu s-ar putea mai devreme de trei luni. — Veniți la mine la Neapole, iar de acolo vă veți îmbarca spre Tunis la începutul primăverii. Asta se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]