2,294 matches
-
acesta nu are de unde să mai vină. În același timp, întreaga presă, televiziunea și toate „Mediile” de informare ne inundă cu reportaje și amănunte despre divorțul Doamnei Columbeanu și divorțul cântărețului Pepe (și al total neimportantei Oana Zăvoranu), cu un potop de amănunte scabroase despre soacrele lor, despre amante, ghicitoare și vrăjitoare, ajutați de avocați necinstiți și funcționari cumpărați. Orice prostie rostită de Monica Columbeanu e preluată ca titlu în prima pagină a marilor cotidiene. Partea sinistră este însă că masa
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Geneză, un turn uriaș intenționat a fi principala realizare a orașului Babilu, numele akkadian pentru Babilon. Babel era un oraș unde întreaga omenire era unită, toți oamenii vorbind o singură limbă, era orașul regelui Nimrod, și primul oraș construit după Potop. Oamenii de acolo au hotărât ca orașul lor să aibă un turn atât de mare încât vârful său „să ajungă la cer.” Însă, după cum scrie în Biblie, Turnul Babel nu era construit pentru a aduce slavă lui Dumnezeu, ci era
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
într-o proză. De-aia mă invidiază, pentru că io, dintr-un sfârâiac de fapt, pot să fac literatură. - Așa e la țară. Și io mai spun la predică ceva ce-am auzit la spovedanii, după care mă trezesc cu un potop de babe pe capul meu, aaaaa, nu știu io, părinte, că despre mine ai vorbit? La țară sunt oamenii mai curioși, se plictisesc. Și sunt și mai ascunși așa. Le e frică. Odată mă întâlneam cu o bătrână care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Înhămate à la Daumont, cu alți gură-cască de pe stradă ca mine, la un pas de Vodă Carol I salutând În dreapta și În stânga cu un deget la chipiu și de „mama răniților“ veșnic surâzătoare, când treceau amândoi pe Calea Victoriei În mijlocul unui potop de lume venită din ma halale și pe sub arcurile cu lampioane venețiene iluminate cu lumânări; sau când, În loja regală de la Ateneu, regina Elisabeta cânta ca o nebună, În gura mare, vechiul imn studențesc „Gau deamus igitur“ din „Uver tura
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Orchestra a amuțit și ea. În liniștea teribilă care s-a lăsat am auzit toți, limpede, ce a rostit domnul Toma amenințător: Dumnezeu s-a supărat pe noi. Deasupra orașului s-au adunat nori negri, ploaia sfârșitului a început, vine potopul, eu plec. Uitați-vă spre slăvi, două armate se luptă în cer, deasupra orășelului nostru, armata făpturilor de lumină și cea a făpturilor de întuneric, sub comanda lui Apolion, soarta bătăliei e pecetluită... După ce și-a încheiat micul discurs, pantofarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
1 Lazarus sau Victor Doi își începe lecția de inițiere cu o propunere: -Aș prefera să mă descoși tu cu întrebări, nu să țin eu un discurs plictisitor. Mă ia prin surprindere cererea lui, dar imediat îmi vine în minte potopul de întrebări cărora nu le dădusem de cap, așa că zic repezit, școlărește: -Aici, în văzduh, noi, sau, mă rog, locuitorii văzduhului se hrănesc precum cei de jos? Și trece timpul peste noi, îmbătrânim și aici? -Ia-o încet, pe rând, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a rămas câteva secunde tăcut, parcă rătăcit, neștiind ce e cu el acolo, apoi a apucat microfonul și a rostit limpede, tunător: - Dumnezeu s-a supărat pe noi. Deasupra orașului s-au adunat nori negri, ploaia sfârșitului a început, vine potopul, eu plec. Uitați-vă spre slăvi, două armate se luptă în cer, deasupra orășelului nostru, armata făpturilor de lumină și cea a făpturilor de întuneric, sub comanda lui Apolion, soarta bătăliei e pecetluită... În sală s-a pogorât o liniște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
amenințătorul mesaj. Deși gealații lui Fanache opriseră stația de amplificare, sala, construită în perioada interbelică, avea o acustică bună. Se auzea perfect: - Dumnezeu s-a supărat pe noi. Deasupra orașului s-au adunat nori negri, ploaia sfârșitului a început, vine potopul, eu plec. Uitați-vă spre slăvi, două armate se luptă în cer, deasupra orășelului nostru, armata făpturilor de lumină și cea a făpturilor de întuneric, sub comanda lui Apolion, soarta bătăliei e pecetluită... În primul moment, reacția toarășului Cameniță, supărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din zonă. Nu le păsa lor câtuși de puțin la ce folosise cândva baraca asta, ghereta asta, treaba e că acum era a nimănui, adicătelea puteau s-o ocupe ei fără nici o grijă. Nu le păsa nici la ce folosea potopul de apă din lac, la irigații, la alimentarea cu apă a orășelului, la vreo hidrocentrală, important e că aveau unde să se scalde și că le pica și câte-un pește fără cine știe ce chinuială. După ce a tras ultima înghițitură din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de acumulare. Ci lângă o exploatare petrolieră, într-un loc cu sonde ruginite și rezervoare gigantice de țiței. Apoi, deosebirile se țin lanț. În cărticică scrie altceva: nici pomeneală să plouă și mai cu seamă să plouă torențial, ca la potop. Nu, dimpotrivă. Orășelul Serenite este zugrăvit cum e luat în stăpânire de caniculă, de arșiță, de secetă. Nici strop de apă. Dunărea stă să sece, apa e atât de scăzută că au ieșit la iveală câte și mai câte obiecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mai mulți doctori și a aflat că nu e de la stres și nici de la investițiile în terenuri, a mers la târgul de carte Bookfest, unde era să-l lovească damblaua. „Bă - i-a zis Bebe M. secretarului său personal văzând potopul de cărți de toate neamurile -, ăștia le citește pe toate sau e numai așa, de kiki?“ „Stai liniștit, șefu’ - a răspuns secretarul -, că n-are oamenii bani.“ „Așa mai merge“, a zis Bebe M. „Acum hai să căutăm una de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și a integrității sale fără de cusur...“ etc. Și așa mai departe, bietul cutare sau cutare a fost dus pe ultimul său drum În acest fel, urmărit de nemulțumirea sătenilor care la fiecare colț de stradă Își descărcau sufletul, Într-un potop de cuvinte, de povara pe care a reprezentat-o acesta pentru fiecare din ei. Încă o zi din călătoria noastră care a descurs cam În aceeași manieră ca celelalte și, În sfîrșit: CUZCO! EL OMBLIGO Buricul Pămîntului Cuvîntul care descrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
zdrobi; iar pe care va cădea îl va sfărâma” (Mt 21, 44). Biserica de regulă atunci înflorește mai bine când este mai prigonită. „Întru dureri vei naște fiii tăi” (Gen). Ea este asemenea corăbiei lui Noe, care cu cât prăpădul potopului era mai mare, cu atâta se ridica mai impunătoare deasupra valurilor. Precum prorocul Daniel a scăpat teafăr din groapa leilor iar cei trei tineri neatinși de para focului din cuptor, precum Sfânta Cecilia a ieșit neopărită din căldarea cu apă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
unde tatăl meu era director școlar și mama era învățătoare. Că toți colegii mei am avut mult de suferit de pe urma războiului care a trecut peste aceste meleaguri fiind evacuați și bunurile distruse. Când ne-am întors totul era că după potop și a trebuit ca părinți mei să depună o muncă deosebită pentru a ajunge măcar parțial la ce am avut înainte. După terminarea școlii primare cu întreruperi din cauza războiului în anul 1945 am dat examen de admitere la Liceul „Eudoxiu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93327]
-
nu mai are cum scăpa în nevinovăție. 23, 24: Se apropie Crăciunul. Crowhurst bombardează Anglia cu mesaje-radio din care rezultă că navighează foarte rapid, la mii de mile de punctul în care se găsește de fapt. CAPITOLUL VI Hollywood: în ciuda potopului abătut peste oraș, în luna martie nici o vedetă nu s-a înecat. Amsterdam: pescarii din insula Marken sunt hotărâți să-și apere insula în fața năvalei de turiști. Paris: inima și creierul pasionează opinia publică: o intervenție chirurgicală permite reanimarea cordului
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
țării. De altfel și marile crize din lume pornesc tot de la o proastă guvernare, de la aceleași atitudini triumfaliste a unor indivizi care pentru a se menține la putere și a arăta ce ,,prosperitate” aduc ei, fac împrumuturi și ,,după ei potopul” , lasă țările înglodate în datorii. Emil Boc a mai încercat să repare ceva din ce distruseseră alții, a încercat să reducă aparatul de stat supradimensionat, să reducă cheltuielile pentru ca economia să nu ajungă în colaps, pentru a nu se ajunge
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
inevitabila doză de senzațional și - can cazul oricărei religii care se respectă - cu necesarele prevestiri apocaliptice. Sâmburele Apocalipsei se află în mai tot ce vedem, de la accidentele de pe șosele, de pe calea ferată sau din aeroporturi, până la cutremure, inundații de anvergura Potopului și alte catastrofe naturale. Am scris de mai multe ori despre pasiunea preoților acestei noi religii, oamenii de televiziune, în a invoca Apocalipsa. Cât de nerăbdători sunt în așteptarea ei (la gândul ratingului pe care o săl facă atunci) și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mică Apocalipsă la fiecare ninsoare mai serioasă, la fiecare rupere de nori, la fiecare alunecare de teren. Astfel, banalele ninsori „paralizează tot“, aduc „iadul alb“ și „șoc și groază sub nămeți“, ruperile de nori înseamnă „șoc și groază: a venit potopul!“, iar alunecările de teren sunt sinonime cu „șoc, groază și ia înghițit pământul!“. Altfel, când nici de asemenea fenomene naturale nu au parte, pentru știriști există varianta cu accidentele de mașină, care provoacă, evident, „șoc și groază pe șosele“. Când
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mai multe mi se dezvăluiau dintr-ale Tatălui și mă atrăgea spre îndurările Sale, părându-mi-se mai binevoitor și mai dispus să-mi dea ceea ce doream (neputându-mă apropia de mijlocitori), iar acest sentiment sau viziune creștea cu un potop de lacrimi pe față, cu o încredere nestrămutată în Tatăl, ca și cum ar fi trecut surghiunul de dinainte. Apoi, mergând la liturghie, pregătind altarul, punându-mi veșmintele și intrând la liturghie, m-au podidit necontenit lacrimile; fiind atras către Tatăl, punând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de a lăcrima cu mulțumire sufletească și cu mare încredere în Isus, care mă atrăgea să mă încred în Preasfânta Treime; astfel intrat în capelă, m-a învăluit o mare evlavie față de Preasfânta Treime, cu o iubire foarte mare și potop de lacrimi, fără a vedea ca și în zilele de dinainte Persoanele pe fiecare în parte, ci simțeam ca într-o limpezime strălucitoare o esență, care mă atrăgea cu totul la iubirea Sa; apoi, la pregătirea altarului și la înveșmântare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o programare bună. Apoi, excesul de cafea, patru-cinci pe zi... În ultimii ani m-am obișnuit cu rația zilnică de alcool nu mult, un pahar-două de coniac cînd ajungeam acasă, dar fiind în fiecare zi... Vorba aia: ce nu distruge potopul, macină picătura... Își duce țigara la gură, rămîne cu ea un timp între buze, apoi scapără un chibrit și o aprinde. Don Șef, surîd eu, nu-i voie de fumat în curtea combinatului. Dacă vă vede careva din conducere? Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
invitat la băut atunci, în mașină, a făcut-o pentru că se crease o atare situație, sînt sigur însă că nici el nu voia neapărat să bea. Azi, cînd i s-a făcut rău, mi-a spus că "ce nu distruge potopul, macină picătura"; nu cred că acum mai pune gura pe alcool. Trec pe lîngă librărie și, din obișnuință, încetinesc pasul, să mă pot uita la cărțile din vitrină. Jumătate din vitrină e goală. A rămas doar un afiș mare, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vizite, pare-se fosta nevastă și o fiică de cam 15-17 ani. Noroc că cealaltă plecase! Vai, nu glumesc, mai degrabă îmi vine să țip: „Îndurare, mă prăpădesc!“ Măcar dacă aș fi fost sănătoasă aș fi ieșit, și „după mine, potopul“. Dar mai bine că am fost silită să stau în pat, altfel m-aș fi aruncat cu siguranță de pe vreun pod, sau chiar de aici de sus. Sunt la capătul puterilor. Curaj, nu-i așa? O otravă lentă și insinuantă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
facă contestație“, „absenteistă“, „renunțat la țara ei de baștină“, „pierdut dreptul de a fi cetățean al țării ei“ - ploua asupra mea cu toate astea, mi se prelingeau între gulerul paltonului și gât, făcându-mi pielea de găină, cădeau ca un potop; eram năucă de parcă m-aș fi învârtit în jurul meu, de parcă aș fi avut căpiala oilor. La urmă, o pledoarie superbă a lui Sandu, într-adevăr de înaltă clasă, și amânare cu o săptămână, pe 7, a hotărârii. Rămâne de văzut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
endnote id="(299, p. 127)"/>. În 1856, de exemplu, glosând pe marginea stării de murdărie a locuitorilor dintr-un sat românesc, socialistul german Ferdinand Lassalle a asemuit-o cu cea a evreilor, care erau, chipurile, modelul suprem al murdăriei : „Tot potopul n-a fost, poate, decât o mare spălătură la care Iehova și-a supus poporul ales” <endnote id="(299, p. 128)"/>. Este adevărat că aceste credințe sunt mai puternice, mai Înrădăcinate și mai răspândite În ceea ce-i privește anume pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]