KorAP: Find »[drukola/base=potrivi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...611 >

15,254 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

o țața Floarea, femeie de serviciu, cu măturoiul în mână, și mai încolo, în umbra coridorului care ducea spre secretariat, se aținea neclintit un individ în costum, care nu prea avea figură de profesor și căruia i s-ar fi potrivit mai bine o uniformă albastră cu epoleți înstelați. Individul era numai ochi și urechi și își ținea mâna dreaptă vârâtă în buzunar, în timp ce cu cealaltă se scobea încet în nas. Pe-aia cu căprioara nu v-o zic, că mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
feminin și foarte natural. Sunt și eu nouă pe-aici, de-abia îmi fac inițierea, îi destăinui, strângându-și la piept, cu un gest instinctiv, gentuța cu cărți. Și eu sunt nou pe-aici, spuse Victor, silindu-se să-și potrivească pașii după ai fetei și având grijă s-o țină pe partea dinspre stradă a trotuarului. Dar, dacă aș întâlni și la facultatea de matematică un tip ca ăsta, l-aș huidui să-i meargă fulgii!... Tipi ca ăsta sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
aflau, cu niște acuarele fine agățate de pereți și cu fereastra dând undeva în spatele blocului, spre un părculeț liniștit și pustiu. Erau acolo șapte studenți de la diverse facultăți, din universitate și din afara ei, și locul părea cât se poate de potrivit pentru o întrunire cu caracter conspirativ, ca aceea a lor. Cei doi tipi de la arhitectură, care se recomandară drept Marius și Robert, le oferiră musafirilor, dintr-un termos, cafea gata făcută și le turnară în niște cești o palincă tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

i-l întinde chelnerul. "Ați ales ?", vine rapid întrebarea care rămâne fără răspuns. Victor pune degetul la voia întâmplării pe un meniu despre care nu realizează nici cum se numește, nici ce reprezintă. "Vă recomand un vin alb sec, se potrivește de minune cu langustina", îl sfătuiește zelos chelnerul, devenit dintr-o dată de o ciudată volubilitate. Victor nu apucă să îi spună că nu are chef să bea, că vrea numai să mănânce și să se odihnească, să-și pună capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
dar am pâinea în cuptor și gâsca la fiert. Duceți-vă ! Duceți-vă ! Vă aștept la masa de prânz. O să-i telefonez și lui Ciprian să vină cu Lucreția. Dar trebuie să-i dăm doamnei Dora, adică Dorei, niște încălțări potrivite pentru drumurile și zăpada de aici. Și un cojoc sau un suman peste vesta ei subțire. Risipite pe întinderea albă, casele împodobite cu cușme de zăpadă par rupte dintr-un basm. Te-ai putea crede într-o încremenită lume ireală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
care pune un semn de întrebare este că Alindora ta a plecat în Germania, iar eu am întâlnit-o în Franța. Asta nu m-ar uimi prea mult, cu firea ei, cu înclinația spre literatură și arte, Franța i se potrivește mult mai bine ca Germania. Dar spune-mi cum arată și ce fel de medic, ce fel de om a devenit ? Este un medic minunat, competent, apropiat de pacient, tandru. Iar ca aspect nu exagerez cu nimic spunându-ți că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

margine de șanțuri. Și moldovenii hăcuiau în voie ca la abator. Apoi încălecau pe caii lor sprinteni și vânjoși pentru a descoperi alte locuri de hăcuială. Ai noștri n-au apucat nici măcar să pună mâna pe săbii ori să-și potrivească armura. Cât despre încălecat pe cai, nici pomeneală. Lovitura a fost ca un fulger, mărite rege! Ea fu condusă de cineva pe nume Răzașu... Vreo trei-patru sute dintre ai noștri care au mai rămas în viață i-au jurat credință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
obricul cailor, am slobozit câinele din lanț și am adus niște lemne ca să-ntreținem focu-n vatră, că-i un ger de crapă pietrele sub talpa casei, fără șagă. Și s-a cuibărit în cotruța lui de lângă horn, bucuros că a potrivit un răspuns acceptabil la întrebarea credincioasei sale neveste. Apăi abia a trecut Boboteaza și știi că de multe ori când popa stropea cu busuiocu', pe pământ ajungeau boabe de gheață... acelea geruri, măi Manole! Așa-i, așa-i, a pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
cum le descurci... Oricum, se pare că vom avea taraf pe cinste, l-a prevenit un apropiat de-al lui. Destul de agitat, ba chiar aproape de panică, grăjdarul și-a început lucrarea cu râvnă și cu ură. Mai întâi l-a potrivit pe Roibu în poziția pe spinare, cu picioarele chircite în sus, și se pregătea să-i ia de-ndată fuduliile și pielea. A examinat cu lama cuțitului, de mai multe ori, castanele de la picioarele posterioare ale animalului înțepenit. Dar, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
și reținerea noastră inițială în relațiile interumane... Dar în Saiuz oamenii mai știu să și iubească? Ori tinerii vorbesc doar despre davai kotizația la Kamsamol, Natașa! Drept răspuns, Natașa i-a luat cu delicatețe brațul stâng și și l-a potrivit pe sânul ei potrivit de mare și ispititor, cu adevărat incitant... Și-n ritmul dansului, au ieșit de pe ring spre a se afunda în întuneric, în căutare de singurătate tainică încărcată de pasiune și vrajă... Cu adevărat, Natașenka, femeia sovietică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Ne omoară pe-amândoi, Dorine! Și-mi rămân copilașii orfani de mamă, Dorine! Pleacă! Dispari cât mai iute! Nu mi-ar fi prea moale dacă ar afla că te am drăguț!.. Dispari că nenorocirea-i gata, Dorine! Ariton și-a potrivit bărdița la brâul de la spate, a sărit din podul grajdului în mijlocul standoalei și de acolo a pătruns valvârtej în bătătură. Dar, spre surprinderea lui, Dorin, nicăieri, bicicleta, nicăieri... de parcă toate s-au topit în boarea zorilor-de zi... Fereastra era și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
gospodăria bătrânească. Până la urmă va găsi și ea un suflet de român... Ce să facem dacă o apucat-o zburda așa de tinerică... S-o aruncat în neamul tău, bărbate! Și cea mijlocie tot mai mult cu ai voștri se potrivește... Numai Paraschiva îi din neamul meu așa, cinstită încă de coptilă... Vinovată-nevinovată, destul că Ionela a devenit ciobăniță la turma de sterpăciuni a satului. Peste o sută de capete de oi nemulgătoare, de mioare, de miei, de berbeci și batali

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
al licorilor pe care le savurăm cu atâta nesaț, fără dureri de cap sau amețeli. Dar familia... Ce familie, Savetucă!... Aiștia și-au înveșnicit neamul aici la Pătrăuți. Bătu-i-ar norocul sa-i bată de norocoși!... că s-au potrivit ca doi porumbei... Eu cred că ăștia mai fac dragoste și la nunta lor de aur. Să știi că mi-a plăcut de Vasile când ți-a mulțumit pentru flaconul cu pastile albastre: Mai bine îmi aduceai o macara, zicea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
pentru a o asigura corespunzător. Așa răcorit numai pe jumătate, tata Silvestru a repetat cu năduf: Tu-ți vangheaua și grijania, și vascrisu mă-ti! Tu-ți bați joc de tac-tu, mă! La așa comédie, nevasta-mama numai și-a potrivit mâinile ca pentru rugăciune. Ca să vezi tu, Savetă, că împielițatul aista de fecioraș, după ce că nu învață, mă mai face și de tot râsul printre oameni. Lasă-l, Silvestre, că n-o fi un capăt de țară! Poate nu poate băiatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
aproape trecut cu vederea de către salariați. ... Și iată că vremurile și vremea au trecut ca și cum nici n-ar fi fost, iar purtătorii de rele se plimbă liniștiți ca și cum ar avea cugetul și mâinile curate. Ba mai mult, unii și-au potrivit masca democrată și se înghesuie la butoane, profitând de vălmășagul creat de Revoluție. * * * Domnul 512, vizibil obosit de efortul povestirii și de sentimentele retrăite în timpul acesteia, cu fața în broboane, a propus un moment de respiro în tovărășia unei licori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
rodul iubirii lor. Mai mult, un glas nedeslușit din interior parcă îi șoptea că dacă în locul Ioanei și al Mariuței erau alte zece fete, reacția mamei sale ar fi fost aceeași. Că pentru feciorul ei nu se găsea o fată potrivită prin părțile noastre și nici noră pe măsura pretențiilor sale, socotea holteiul. La rândul ei, nici mama nu era dispusă să renunțe cât de cât din pretențiile exprimate de a hotărî de una singură în privința nurorii sale și a nevestei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

picioare în fața icoanei, invariabil, cu "Tatăl nostru Care ești în ceruri / Sfințească-se numele Tău...", după care lua cartea aceea de rugăciuni cârpită, lipită cu făină de grâu, cu litere pe care doar el le mai deslușea, căuta încă o rugăciune potrivită de acolo și începea s-o citească. De fapt, nu citea, ci recita, motiv pentru care bunica îl ironiza mereu, spunându-i că, probabil, Dumnezeu îl va selecționa pentru trupa de teatru a tărâmului celuilalt, numai că, vezi tu, omule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
ce tablou ai vrea să faci parte?" Am dat răspunsul într-o clipă: "Din Gloconde, a lui René Magritte!" Știu, recunosc, am o aplecare aproape bolnăvicioasă către această ploaie umanoidă, existențială, care țiuie de singurătăți, din Gloconde. Mi s-ar potrivi ca o mănușă să fiu singură printre singurii lumii. Dar, mi-am zis în următoarea clipă, după ce-am oferit acel răspuns: Cred că aș vrea să fac parte din Cina cea de Taină a lui Da Vinci". Mi s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

într-o cale spiralată de aur. Și la castelul scos din cleștarul apelor adânce și albastre ale mării locuia o preafrumoasă prințesă. Pe această prințesă o văzu în vis un prinț, tânăr și frumos ca și ea. Cei doi se potriveau de minune, și prințul pe loc se îndrăgosti de ea. Porni la drum să o pețească cum se cuvine. Însă cum aceasta nu avea părinți, prințul nu avea cui să o ceară. Își luă atunci cu el un prieten, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
li se impune un comportament decent și plăcut trecătorilor. Uneori părând mai sărăcuță, pe alocuri murdară (Vaslui, Bârlad), ea este de cele mai multe dăți fascinantă. Nu te poți plictisi în ținutul umbrelor, culmilor și soarelui. Iar clima, continentală excesivă, i se potrivește de minune. Simpatie, înțelepciune, Iași. Iașii sunt un oraș extraordinar. Însă ceea ce este mai românesc: Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Mănăstirea Golia, Biserica Bărboi, Trei ierarhi, Mitropolia, și ceea ce este mai select, mai de paradă: Palatul Culturii, Grădina Botanică, centrul civic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
de naștere a unui fost coleg de facultate cu care voi face afaceri în viitorul apropiat. Serios? Voi fi încântată să-l cunosc. Nu i-am cumpărat încă un cadou. Tu ce părere ai? Un ceas de aur ar fi potrivit, zic. Cred că ai dreptate. Faci tu pregătirile? Îhm. Petrecurăm câteva ore minunate împreună, până veni timpul să mă pregătesc pentru petrecere. Nu uita să-i scrii prietenului tău pe felicitare, spusei înainte de a intra în cameră. Când ieșii arătam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
să fie, suntem prietene. Ies cu niște cunoștințe la un picnic zilele astea. Ți-ar plăcea să mă însoțești? Cu condiția să nu incomodez. Nici eu nu le cunosc prea bine pe persoanele respective, tocmai de aceea cred că e potrivit să vin cu cineva. Aș vrea să merg cu tine și cu încă cineva. Vă însoțesc cu plăcere. Și, într-adevăr, îi dădui un telefon și mersei cu ea. Ne simțirăm bine. Vino, vreau să-ți prezint pe acel cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
glumi, eu vreau să fie totul o surpriză. Am pregătit ceva foarte frumos. Promit. O.K., râse. Nu mai întreb. Nu era pic de tensiune. Atâta vreme cât evitau să discute despre unde merg, purtară conversații superbe. Doru remarcă ce bine se potrivesc. Am studiat și eu acolo. Doar lucrăm în același domeniu, nu? întrebă Doru. Și nu ne-am întâlnit! exclamă Amanda. Ca să vezi! Ce coincidență de perioada în care-am studiat, noi ne cunoaștem de-abia acum! Mințea. Doru mințise, ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Deci stimulii viitori vor putea fi priviți ca insignifianți. Obiectul din aur e fascinant. Dacă e să regăsești idealul într-un singur obiect, om, dai greș. Dar dacă îi găsești un loc, un rol pentru care numai el să fie potrivit, atunci ai armonie, o operă de artă. Spre asta tindem toți: să ne descoperim esența și să-i găsim absolutul. Iar despre a experimenta până a găsi mediul perfect: Atât cât să simți durerea, dar să nu te doară. Așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
sale îmi provocau fiori de plăcere, iar el nu se mișcă din șezut din fața mea de pe canapea decât după un timp de mângâieri, pentru o apropiere (fizică, căci eram deja intimi, cât se poate de intimi) o învăluire dulce. Ne potriveam perfect și, într-un amestec de tandrețe și o distanță ce provenea din libertate, un fel de transă a plăcerii și o conștiință, luciditate ce ne însoțea tot timpul, cu o penetrare delicată (în acel moment el privindu-mă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]