2,756 matches
-
să o corecteze, adăugând că, totuși, Creangă ar fi murit în debitul de tutun al lui Zahei, că s-ar fi întors în oraș după despărțirea de profesor. Este puțin probabil acest lucru, având în vedere starea de sănătate a povestitorului, vremea rea și distanța destul de mare pe care ar fi trebuit s-o străbată din nou până în oraș. Să acceptăm, totuși, că destinul s-ar fi împlinit în locul intim, cald, sacru, al bojdeucii, tocmai la timpul plugușorului, al amintirilor, al
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
putut fi scos nici pe ușă, nici pe fereastră, și doar prin dărâmarea unei părți din perete s-a reușit plecarea. Prilej, poate, pentru ironizarea sarcastică a adunării de către duhul lui Creangă, ce ar fi vegheat. O ultimă imagine a povestitorului este făcută de N. Iorga, student în Iași la acea vreme, martor la înmormântare: „stătea în biserică, și avea două lumânări la cap. Se uită multă lume la dânsul și oameni învățați, dacă nu chiar de la Junimea, unde făcuseră atâta
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
dar dulce să-ți fie hodina, moș Ioane, fratele nostru. Cum ne-ai dat pilda cea bună, tot așa roagă-te lui Dumnezeu și pentru gândul nostru!” (25, pp. 71-72) Trebuie să privim acest tablou, ca și întreaga viață a povestitorului drept o jertfă adusă artei. Se spune că la moartea personalităților, grecii nu scriau necrologuri. Puneau doar o singură întrebare: „A trăit cu pasiune?” Dacă am încerca să punem această întrebare în cazul lui Ion Creangă, am descoperi că pasiunea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
pune accentul pe un fapt pragmatic extrem de interesant: Există nenumărate maniere de a povesti o întâmplare, și putem spune o mulțime de lucruri sau nimic. Întâmplarea care nu spune nimic atrage cu sine o replică disprețuitoare: "Ei, și?" Un bun povestitor reușește întotdeauna să evite asemenea întrebare, s-o scoată cu totul din mintea ascultătorului. El știe să facă în așa fel încât odată povestirea încheiată, singura remarcă potrivită să să fie: "Serios?" sau orice altă expresie în măsură să sublinieze
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
se va putea constata cum, în dramaturgia clasică, un ansamblu de replici pregătește, în general, o povestire nu doar prin Intrarea-prefață ci și printr-un Rezumat. Așa cum am putut observa, povestirea poate să cuprindă și Evaluări; atunci când sunt asumate de către povestitor, acestea sunt, în general, destinate să semnaleze ieșirea din povestire sau să capteze și să mențină atenția interlocutorului. Aceste prime observații au aplicație directă în monologul narativ clasic. Molière creează totuși, în scena II, 5 din Școala nevestelor, un alt
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
monologului narativ clasic în dramaturgie Așa cum se ilustrează în istoria teatrului, și așa cum tocmai am menționat și noi, povestirea este o formă monologată de întindere variabilă, inserată într-un dialog. În funcție de curentul specific, povestirea apare ca fiind asumată fie de către povestitor (n. tr. povestaș), care este străin acțiunii, fie de către un personaj implicat în acțiune. Primul caz reprezentativ poate fi regăsit în tragedia antică și în versiunile sale moderne: corul din Antigona de Anouilh, vocile din Mașina infernală de Cocteau, cerșetorul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
că legea motivației exclude genul de povestire adresată exclusiv publicului, care ar întrerupe firul acțiunii. 4.4. O povestire dintr-o expozițiune mai complexă: Vicleniile lui Scapin I, 2 O exclamație, în partea de introducere, marchează sosirea în scenă a povestitorului: Scapin (1) Ce s-a întâmplat, nobile Octave? Ce-i tevatura asta? Nu sînteți în apele dumneavoastră. Octave (1) Ah, bietul meu Scapin! Sînt pierdut, sînt deznădăjduit, cel mai nefericit om din lume Exclamațiile lui Octav îi trezesc curiozitatea lui
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care am vorbit, ci, în plus, să uzeze de o anumită "formă" specifică clasicilor, ale cărei componente tip vor fi descrise în cele ce urmează. Povestirea propriu-zisă este încadrată de un anumit număr de "dezvoltări accesorii", legate direct de enunțul povestitorului și de reacțiile auditorului. Aceste dezvoltări, înscrise în schimbul dialogal, prelungesc legea pragmatică a motivației. J. Schérer insistă asupra schimburilor care încadrează povestirea propriu-zisă. El rezumă modul în care povestirea este "foarte bine încadrată" și enumeră mai întâi elementele care contribuie
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în care povestirea este "foarte bine încadrată" și enumeră mai întâi elementele care contribuie la aceasta: "preambulul, justificarea, întrebările, anunțarea faptelor, exclamațiile și comentariile" (1966: 235-236) pentru a ajunge la o "formă tip atât de completă pe cât este posibil": Exclamațiile povestitorului [o]; întrebările auditorului [1]; anunțul faptelor [2]; exclamațiile, comentariile și din nou alte întrebări ale auditorului [3]; justificarea și preambulul povestirii [4]; cererea povestirii [5]; povestirea propriu-zisă [6], întreruptă de exclamațiile și de comentariile auditorului [7], care are posibilitatea după
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
preambulul povestirii [4]; cererea povestirii [5]; povestirea propriu-zisă [6], întreruptă de exclamațiile și de comentariile auditorului [7], care are posibilitatea după povestire să facă alte comentarii [8]. Avem, dacă urmărim ordinea canonică propusă de J. Schérer, această succesiune de intervenții: Povestitor Auditor (0)Exclamația de sosire. (1)Întrebări pentru satisfacerea curiozității. (2)Anunțarea faptelor care motivează. (3)Exclamațiile de surpriză și/sau comentariile. cererile de informare. (4)Justificarea, preambul care captează (5)Cererea de povestire. atenția. (6)Povestirea propriu-zisă. (7)Exclamațiile
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
aproape) niciodată realizată în această formă. Să reținem doar existența acestor mari categorii de intervenție și să trecem în revistă definițiile lui J. Schérer raportându-le la observațiile de ordin lingvistic pe care le-am formulat mai devreme. În preambul, povestitorul cere ca auditorul (auditorii) să-i acorde atenție. Definiția lui J. Schérer este următoarea: "Preambulul are ca funcție esențială atragerea atenției asupra povestirii care va urma, și aici este vorba de atenția personajului care ascultă și mai ales, ceea ce nu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în acest caz, să exprimăm în doar câteva cuvinte efectul produs". În Vicleniile lui Scapin, în scena analizată mai devreme, am recunoscut deja cele afirmate în replica lui Octave: "Se-ntoarce tata cu domnul Géronte și vor să mă-nsoare" Povestitorul poate avea și alte intervenții secundare (accesorii): * Exclamația de intrare care punctează sosirea în scenă a viitorului povestitor este în întregime legată de funcția emotivă: prin aceasta se manifestă surpriza și se trezește interesul auditorului pentru cunoașterea faptelor care motivează
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mai devreme, am recunoscut deja cele afirmate în replica lui Octave: "Se-ntoarce tata cu domnul Géronte și vor să mă-nsoare" Povestitorul poate avea și alte intervenții secundare (accesorii): * Exclamația de intrare care punctează sosirea în scenă a viitorului povestitor este în întregime legată de funcția emotivă: prin aceasta se manifestă surpriza și se trezește interesul auditorului pentru cunoașterea faptelor care motivează această atitudine. În Vicleniile, primele două replici se referă în întregime la această unitate (întrebările lui Scapin, exclamațiile
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
3: Povestea luptei contra maurilor Modul de inserare al acestei povestiri este interesant în măsura în care narațiunea este cerută direct de către personajul superior ierarhic. Regele rezumă și formulează următoarea cerere: "Spune-mi tot despre această victorie / despre cum s-au petrecut faptele." Povestitorul (Rodrigue) Auditorul (regele) (1) Rezumat (1215-1220) (2) Cererea de povestire (1241-1242) (3) Povestirea luptei (1243-1252) (4) Întrerupere-comentariu (12531257 "[...] Dar umează") (5) Continuarea povestirii (1257-1329) (6) Întreruperea scenei (sosirea Himenei) În textul lui Corneille, pledoaria pro domo a elocinței judiciare structurează
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
-l recunoască. Tezeu O fiul meu! Speranța de care sunt lipsit! Voi, zei fără-ndurare, prea lesne m-ați slujit! Ce remușcări cumplite îmi vor fi date mie! Teramen Atunci sosi în taină sfioasa Aricie De aici rezultă următoarea schemă: Povestitorul (Teramen) Auditorul (Tezeu) (1) Întrebări, cerere de povestire (1488-1491) (2) Exclamații (1491-1492) (3) Eclamații (1493) (4) Reluarea rezumatului (1493-1494) (5) Exclamații precum și noua cerere de povestire (6) Povestire (1498-1570) (7) Exclamații-comentarii (1571-1573) (8) Urmarea povestirii (1574-1592) (9) Întreruperea scenei (sosirea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
410 Că-atât de lungă vreme în umbră s-a ținut? Inserarea monologului narativ în dialog se realizează pe două niveluri: încadrarea povestirii, pe de o parte, și inserțiile fatice legate direct de interacțiunea în curs, pe de altă parte. Povestitorul (Nero) Auditorul (Narcis) (1) Anunțul faptului așa cum se arată (2) Întrebarea ce exprimă uimirea în Rezumat (382) loc de răspuns (383) (3) Rezumat (383-384) (4) O nouă întrebare ce exprimă uimirea (385) (5) Povestirea (385-408) (6) Întoarcerea la dialog sub
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
E mort? Orest: Se stinge: grecii, în crunta lor mânie Spulberă-n al său sânge a sa neomenie. ................[POVESTIRE PROPRIU-ZISĂ].................................... 1525 Hermina: Cum ? Ce-au făcut? Orest......[CONTINUAREAPOVESTIRII]........................... 1533 Hermina: Taci, taci, Orest perfid, [...] Această înlănțuire poate fi rezumată astfel: Povestitor (Oreste) Auditor (Hermiona) (1) Anunțarea faptelor (2) Întrebare (1495) Rezumat (1493-1494) (3) Povestire (1497-1524) (4) Întrerupere exclamativă (1525) (5) Urmarea povestirii (1525-1533) (6) Comentarii de încheiere (1534..) Textul 7.2. Mithridate Povestitor (Arbate) Auditor (Monime) (1) Rezumat (1549-1550) "O să vedeți
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Orest perfid, [...] Această înlănțuire poate fi rezumată astfel: Povestitor (Oreste) Auditor (Hermiona) (1) Anunțarea faptelor (2) Întrebare (1495) Rezumat (1493-1494) (3) Povestire (1497-1524) (4) Întrerupere exclamativă (1525) (5) Urmarea povestirii (1525-1533) (6) Comentarii de încheiere (1534..) Textul 7.2. Mithridate Povestitor (Arbate) Auditor (Monime) (1) Rezumat (1549-1550) "O să vedeți cum apare; și vrem Să fim siguri Că dumneata și eu împreună îl vom plânge." (2) Exclamație de surpriză (1551) "Ce! Regele...! (3) Reluarea rezumatului (1551-1554) " Regele e pe moarte, Doamnă, O
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în timp ce învață lucruri noi vorbește ritmat vorbește cu sine ăîn gând și uneori cu voce tare) este distras de zgomot își mișcă buzele și șopteșțe cuvintele în timp ce citește îi place să învețe cu voce tare fredonează, cântă este mai bun povestitor decât scriitor nu se descurcă întotdeauna cu instrucțiunile scrise este vorbăreț, îi plac discuțiile explicarea noilor informații, exprimarea verbală a ideilor citirea cu voce tare învățarea cu tutori sau într-un grup în care pot să adreseze întrebări, să ofere
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
dar și îndemnat de către fratele Batolomeu, pe atunci ministru [provincial] al Saxoniei, s-a oferit să fie scrib. În anul Domnului 1262, așadar, după Capitulul din Halberstadt, celebrat în duminica «Jubilate», rămânând în locul unde s-a ținut capitulul, eu, în calitate de povestitor, iar fratele Baldovin în calitate de scrib, am început, dar fără pretenții, să îndeplinesc acea dorință. De voi reuși să duc la bun sfârșit acest lucru, voi fi și eu mulțumit; dacă, însă, dimpotrivă, nu voi reuși, va trebui să fiți îngăduitori
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
la care a fost supus Francisc de către împăratul Frederic al II-lea în palatul său, atunci când Sfântul a predicat împotriva obiceiurilor imorale de la curtea sa. Episodul este prezentat și de manuscrisul 442 din Assisi, din 1331, ce îl prezintă drept povestitor pe un frate din acel convent, care, conform afirmației lui Delorme, ar fi Petru teutonul, ce afirmă că l-a auzit chiar din gura aceleiași tinere, ce mai trăia încă în 1308. În plus, fapta este întru totul asemănătoare, schimbate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
singur, este frig. A doua zi dimineață este expediat la București, cu scuzele colonelului comandant al frontierei. Rețelele sovietice în România să fi fost atât de puternice încât să fi putut influența vama de la Curtici? Silviu Brucan e un excelent povestitor. El prezintă un Gorbaciov prudent, la acest sfârșit de noiembrie 1989, într-un fel de complicitate cu partenerii săi de la Londra și Washington, adept al unei linii permisive în privința țărilor surori. Brucan povestește cu o mulțime de detalii conversația sa
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
un narator "implicat" ("actor"), pe nume Leon, și acesta relatează prietenului său (naratorului propriu-zis al "nuvelei") o poveste sentimentală consemnată cândva în paginile unui jurnal de călătorie în Italia. O primă distorsiune se produce, așadar, chiar în relatarea participativ-empatică a povestitorului, înclinat prin natura lucrurilor să exagereze (deoarece tot el fusese "eroul" aventurii cu pricina), pentru ca abia cel ce ascultă și transcrie la rândul său "povestea" s-o transforme efectiv în "nuvelă", adică într-o creație literară fără vreo legătură vizibilă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pricina), pentru ca abia cel ce ascultă și transcrie la rândul său "povestea" s-o transforme efectiv în "nuvelă", adică într-o creație literară fără vreo legătură vizibilă cu "realitatea" subiectivă a experiențelor personale. Prezența ascultătorului-spectator teatralizează de fapt narațiunea, obligând povestitorul să-și pună în scenă jurnalul și să joace, din nou, comedia dragostei, și încă în cel mai melodramatic mod cu putință 130. Pe scurt, măcar două sunt motivele pentru care utilizează Lovinescu procedeul "manuscrisului găsit" sau al "povestirii în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mai descoperă acolo firul unei adevărate drame, precum aceea trăită de el odinioară. Scrisul falsifică, prin urmare, viața. Când spune: Sunt numai un călător ce-și scrie impresiile" (asemeni criticului cu doctorat la Paris, convins prematur de relativitatea tuturor lucrurilor), povestitorul așteaptă să fie contrazis și imploră colaborarea unui auditoriu receptiv, dispus să caute împreună cu el "drama" din text, printr-o lectură "complice", tendențioasă. În acest scop, naratorul selectează din bogata recoltă a notelor de călătorie numai fragmentele legate, într-un
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]