2,388 matches
-
plenară și individuală numită istorie. S-o Înțelegem, desigur, dar numai cu condiția de a o accepta! De a accepta că avem o parte de vină și să nu ne tragem de-o parte acum, când totul „s-a sfârșit”, pozând dacă nu În eroi de ultimă oră, În nevinovați, pur și simplu, Împingându-i pe alții, buluc, prieteni sau dușmani, pe acel platou unde sunt „aleși” și desemnați, arătați cu degetul, care nu rareori tremură de furie, cei care trebuie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Întâlnim la marele episcop al romanului care a fost Balzac! Într-o metropolă, profilul tipologic se șterge și se amestecă, provincialii Îi imită, uneori destul de reușit, pe bucureșteni sau pe parizieni, iar aceștia, ce să facă?! Având simțul humorului și pozând, pozând la nesfîrșit, cu ingeniozitate și farmec, Îi imită pur și simplu pe eroii unor romane la modă. (Nu e „ciudat” că marii creatori de tipuri romanești vin din provincie? Stendhal și Balzac „urcă” la Paris, Sadoveanu și Rebreanu „coboară
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la marele episcop al romanului care a fost Balzac! Într-o metropolă, profilul tipologic se șterge și se amestecă, provincialii Îi imită, uneori destul de reușit, pe bucureșteni sau pe parizieni, iar aceștia, ce să facă?! Având simțul humorului și pozând, pozând la nesfîrșit, cu ingeniozitate și farmec, Îi imită pur și simplu pe eroii unor romane la modă. (Nu e „ciudat” că marii creatori de tipuri romanești vin din provincie? Stendhal și Balzac „urcă” la Paris, Sadoveanu și Rebreanu „coboară” la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lene de caracter”, ca acest „nărav” să producă și el ceva, cât de cât memorabil. Oricum, acestui „patos” Înăscut - rar, s-o acceptăm, În scrisul și firea stilistică a scriitorilor români moderni, cu excepția poate a romanticilor, care cel mai adesea „pozau” chiar când o făceau cu geniu! - m-a ajutat să-mi „placă” literatura acelor autori europeni care-mi „semănau”. Nu prin scris sau idei, bineînțeles că nu, am amintit În repetate momente ale acestui text inabilitatea, cruditatea, „molozul” dezesperant al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
drogați și seducători blocați în Manhattan, iar cartea se pare c-a rezistat luni de zile pe lista de bestselleruri din The New York Times. Eram super șarjați. Toate ușile se deschideau larg. Toată lumea ne primea cu brațele deschise și zâmbete luminoase. Am pozat pentru reviste de modă, lăfăindu-ne toți șase pe banchetele restaurantelor în vogă, abordând atitudini sugestive în costume Armani. Vedetele rock ne admirau și ne invitau în culise: Bono, Michael Stipe, Def Leppard, cei de la E Street Band. Loja de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dacă mă-ntreabă... - O să le spun că e o gardenie, oftă ea. - Spune-le doar că Bret chiar a adoptat spiritul sărbătorii de Halloween anul ăsta, i-am sugerat, rotindu-mă din nou, tot cu brațele ridicate. Spune-le că pozez în mascul feroce. Am încercat s-o înșfac în joacă pe Jayne, dar ea s-a ferit mult prea rapid. - Ce să zic, ești grozav, Bret - sunt foarte mândră de tine, spuse ea fără entuziasm în timp ce ieșea din încăpere. Câinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu mai părea să aibă vreo importanță. Am trecut peste fotografiile în care apăream eu, dar cele care m-au deranjat cel mai mult nu erau cele în care păream speriat în lumina blitz-ului, ci Mitchell Allen și Jayne pozând în fața casei familiei Larson pe Bridge Street, brațul lui Mitchell arcuit protector în jurul taliei ei, buzele lui țuguiate într-o expresie teatral erotică. Asta mi se părea mult mai periculos decât mașina mică și inocentă care mă speriase pe moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
carne. Primii care au „asaltat” pântecoasele boluri de porțelan au fost chiar câțiva dintre oamenii primăriei, iar scriitorii, lihniți, i-au urmat fără remușcări. Se rade totul în câteva minute. Încerc să mă extrag din această forfotă sardanapalică și mă pozez cu Richard Wagner pe fundalul unui afiș cu trenul, însă scenografia ce ne cuprinde e mult mai amplă: o cupolă mare deasupra noastră, scări din marmură albă, încăperi și lustre de toate mărimile, răspândind o lumină egală, liniștitoare. VASILE GÂRNEȚ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu extrem farmec „supunerea”, „vasalitatea”, relație ce se instalează la modul tipic în pubertatea și adolescența eternă a tinerilor, Grigore era „masiv” și „protector”, ironiile sale nu deveneau niciodată caustice, era sau incapabil, sau nu voia să adopte postúri cinice, poza însă cu succes într-un fel de „domn” al relațiilor și evenimentelor umane. Iar Nichita, „ascuns” adeseori în spatele celor două „siluete” comportamentale, al celor două modele psihologice, și-a configurat el însuși, ca să zic așa, un model propriu de comportament
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că atunci, înainte și imediat după debut - perioadă care la mine și la Nichita s-a întins pe aproape un deceniu, ambii nefiind defel precoce, el debutând târziu pentru un poet, la 27 de ani, eu la 31! -, cu toți pozam mai mult sau mai puțin. Toți tinerii pozează, bineînțeles, sau aproape toți, iar noi o făceam din motive multiple: nesiguranță de sine, de propria vocație, dar și în dorința, la fel, generală la tineri, de a „da măsură” propriei valori
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care la mine și la Nichita s-a întins pe aproape un deceniu, ambii nefiind defel precoce, el debutând târziu pentru un poet, la 27 de ani, eu la 31! -, cu toți pozam mai mult sau mai puțin. Toți tinerii pozează, bineînțeles, sau aproape toți, iar noi o făceam din motive multiple: nesiguranță de sine, de propria vocație, dar și în dorința, la fel, generală la tineri, de a „da măsură” propriei valori și, în absența unor texte „esențiale, definitorii”, tânărul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a poeziei” se transformă în mască, pe care, „creatorul” ei o va purta până la moarte, povară uneori, dar și scut, formă directă și expresivă a caracterului său și a artei sale. Nu e mai puțin adevărat că „unii tineri” vor poza „până la sfârșit”, indiferent de cariera lor, artiști sau nu, nefiind capabili să-și găsească profilul ultim, cu care să fie în deplin, profund, acord. O poză socială, dar și o „poză intimă” ce, cu vârsta, devine un fel de infirmitate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literar cu un viitor excepțional în literele autohtone. În glumă, îl numeam, țin minte, „domnule ministru”! Diferența între el și Nichita, care și-a găsit - sau dobândit! - și el masca sa destul de iute, era că Nichita „o ascundea” continuând „să pozeze”, derutând aproape pe toată lumea, prin farmec! O făcea, cred eu, din motive multiple, în primul rând fiind conștient de caracterul riscant, revoluționar cu adevărat, „reacționar” - vizavi de ideologia comunistă! - a marii sale arte. De altfel, aici, instinctul său era remarcabil
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tatălui meu, m-am logodit cu Tusi și apoi ne-am căsătorit după cum o arată și unele clișee fotografice prinse tot în Cișmigiu de actrița în vogă pe vremea aceea, Flavia Buref, pe atunci soția regizorului Mircea Drăgan. În grupul pozat de Flavia, în spatele mirilor și al părinților lor, se pot distinge colegi de filo ai lui Tusi, fratele meu Alexandru (Săndelă, vechiul meu prieten Panciu Constantin, student la medicină, și perechea Mugur - Florin și Iulia. Sigur, tatăl meu, vizibil supărat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Pe oriunde mă deplasez cu automobilul văd formidabile agregate de terasare care-mi dau senzația unei națiuni mereu în șantier, nefinisate încă și împingându-și tot mai departe frontierele cu ajutorul compactoarelor, a împingătoarelor, a nivelatoarelor, a mașinilor de tranșat, de pozat stratul de nisip etc. Bitumul eponim amintește de trompetă și de tobă (Go East înlocuind aici celebrul Go West, Young Man!). Drumul cristalizează un fel de elan vital în același timp militar și profetic. Trimiterea directă înapoi la izvoarele antice
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
oricând, de Crăciun, la "chemarea pentru o pace dreaptă între părți", un castan al binecuvântării cu o solidă plasă de siguranță la poalele lui. În orice caz, dacă nu cumva este tentat de genul cucernic îndoielnic ori de cel naiv-ridicol (pozând, așa cum am văzut într-o revistă, în postură de Fecioară Maria, cu brațele larg deschise în fața Mării Moarte), e mai bine ca justițiarul să ocolească această mlaștină etică pe care numai cei direct interesați o pot vedea în alb și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Regale pentru Literatură și Artă", Al. Rosetti, îi cerea "o pagină introductivă" pentru ediția operelor complete a humuleșteanului. Iarăși N. Iorga despre o comunicare a lui D. Gusti în aula Academiei: "Prefer carne fără sos, decât sos fără carne." Îi pozează lui Oscar Han pentru un "cap de expresie"; prin atelierul sculptorului se perindaseră Cezar Petrescu, Ion Pillat și Ionel Teodoreanu (despre care artistul formulează rezerve). Din parte-i, Sadoveanu regretă "slăbiciunile lui Păstorel, care e băiat așa de bine dotat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
d. Petrovici, cam lung, despre Maiorescu. D. Iorga, înainte de deschiderea ședinței, a spus cui voia să-l asculte, că Maiorescu a fost un om fără valoare deosebită; că, cu puține mijloace a devenit un personagiu. Substanță puțină, originalitate de loc; poză multă. În timpul vorbirii lui Petrovici, necontenit manifesta gesturi ușoare și priviri cum are obiceiul când ceva îi place ori îi displace. Cu toate că exagera, mi se pare că d. Iorga avea dreptate. M. S. a binevoit a se întreține câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
reprezinte tot un sprijin pentru scriitorii și intelectualii ce fac parte din consiliu, deci nu se pot face analogii cu jetoanele de prezență ce se obișnuiesc la diferitele consilii de administrație. 19 Fevruarie Astăzi, la ora zece, am fost ca să pozez, pentru un cap de expresie, la sculptorul O. Han. Am stat o oră jumătate. În timpul ședinții am vorbit de felurite lucruri. Am aflat dela el, care-i cunoaște, unele amănunte asupra vieții scriitorilor mai tineri. Cezar Petrescu, îmi spunea Han
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dus-o în cabareturi, tripouri și bordeluri, și după aceea s-a mirat că l-a înșelat etc. Mi-a vorbit de Ion Pillat, arătându-l ca pe un om nesincer și nesănătos sufletește, care are viții sexuale (masochism). Îi pozează Ionel Teodoreanu. Nu-i place că vorbește așa de mult și se exprimă tufos. "Ce vrai să spui d-ta? n-am înțeles; spune, te rog, cu vorbe simple." Am vorbit cu părere de rău despre slăbiciunile lui Păstorel, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se sfiau să îl privească cu interes nemascat. Am fost uimit să constat că polițiști treceau nepăsători pe lângă el, fără să-i zică ceva. Doar câțiva turiști străini, cu multe femei în grup, s-au oprit mai demonstrativ să-l pozeze și filmeze, fără însă să facă comentarii. Mi s-a părut chiar că aceștia fuseseră avertizați de prezența exponatului uman, evident un indigen incaș. Erau multe ciudățenii în Lima, din păcate eu le descopeream cu greu, fiind foarte ocupat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
case vechi, palatul prezidențial și ceva care m-a lăsat cu gura căscată, pe o bancă din vecinătatea Palatului un bărbat de vreo 50 de ani, mulatru, complet gol, dormind liniștit pe bancă. Doar câțiva turiști căscau gura și îl pozau, poliția nu avea nici o reacție. Atenția tuturor s-a mutat de la ce vizitasem eu spre relatări picante ale tehnicienilor ARO, care erau de departe cei mai buni cunoscători dintre noi a acestei minunate țări. Mi s-a adus repede un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
luni mai târziu, în iunie, Convenția militară ruso-austro-ungară la care aderă și Germania. Aceste aranjamente care anunțau, practic, constituirea de tabere politico-militare, se produceau concomitent cu o masivă afirmare a voinței naționalităților oprimate în imperiile multinaționale, de emancipare națională. Rusia, pozând în „apărătoarea” creștinilor asupriți, urmărea scopurile sale permanente: expansiunea în Balcani, Dunăre, Marea Neagră, Strâmtori, Constantinopol, aducând atingere intereselor Angliei, Austro-Ungariei și Germaniei. Încercând să preîntâmpine un război contra Turciei, Anglia a convocat, în 1876, o Conferință la Constantinopol; Poarta n-
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
soi de "politică a corectitudinii", ce ne îndeamnă, straniu, la hărțuieli ale celor vrednici, care au suferit într-un fel sau altul rigorile epocii totalitare spre a face pe plac cui? unor privilegiați de ieri ca și de azi, care pozează în victime. Cineva zicea așa: în Occident, ca să ai succes, trebuie să fii evreu, negru sau homosexual! Un reflex masochist (efect al unui sentiment de culpă reală sau imaginară) ne face excesiv de exigenți (la modul biografic-etic, dar și la cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
abjecte. Văzut de-afară, barul Chimu arată ca o cantina oarecare, dar de Îndată ce pășești Înăuntru, Îți dai seama că ești Într-un bar de pederaști. Am comandat ceva de băut la bar și am privit În jur. Trei poponari mexicani pozau În fața tonomatului. Unul dintre ei s-a scurs spre locul În care stăteam, cu gesturile stilizate ale unui dansator din templu, și mi-a cerut o țigară. Exista ceva arhaic În mișcările lui aeriene, o grație de animal depravat, frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]