2,626 matches
-
venirea pe lume era unul de tristețe. Ei credeau În nemurirea sufletului și de la monoteismul lor s-a ajuns mai ușor la creștinism. Chiar până În zilele noastre se crede că În primele trei zile după moarte sufletul defunctului veghează prin preajmă și vede tot ce se Întâmplă, fiind atent mai ales dacă se respectă toate datinile. A treia zi, după slujba de pomenire, avea loc micul praznic când se dădeau de pomană din hainele defunctului. Până la patruzeci de zile se credea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de asemenea, s-a observat că o bară de fier, așezată în poziție verticală și bătută cu un ciocan, sau înroșită în foc și, mai apoi introdusă în apă rece, în aceeași poziție, verticală, prezintă proprietățile unui magnet, fără ca prin preajmă să existe vreunul. Pentru a afla explicația acestui fenomen, V.A. nu trebuie decât să-și amintească că pământul este un magnet și că, în consecință, este înconjurat de o forță magnetică a cărei direcție este indicată, din orice loc
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
trupul de șarpe uriaș Trebuie să surprindem aici momentul încetinirii din galopul nebun al cailor înspăimîntați de imaginea monstrului răpus și căzut la pămînt: De strigătele noastre tot țărmu-a trezit! Din iureșul lor, caii, tîrziu s-au domolit, Lăsîndu-i trupu-n preajma lăcașurilor sfinte, În care zac strămoșii în lespezi de morminte. Aceste mărci ale genului epic, la care putem adăuga imaginea "ierbii în flăcări și fum" din versul 1577. Un ton patetic emană din întreaga structură a cântului funebru. Tabloului de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Gallimard, p. 68 Remarcăm, de asemenea, că romanticii (Bernardin de Saint-Pierre, Rousseau, Senancour...) dau dovadă de o "sensibilitate auditivă" deosebită 15. (48) La gura acestei căldări, de unde ți se desfășoară o priveliște largă, ecourile muntelui repetă neîncetat freamătul pădurilor din preajmă, înfiorate de vînt și vuietul valurilor ce se sparg de stînci, în depărtare...** B. de Saint-Pierre, Paul și Virginia, p. 288 (49) Valea este scăldată în aburi, începe să se întunece. Spre miazăzi, peste lac, este întinsă noaptea: uriașele stînci
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Îndemn la Sfântul Botez<footnote P. G. XXXI, col. 424-444. Cf. Mitropolit Iosif Gheorghian, Sfântul Vasile Arhiepiscopul Kesariei Kapadokiei (329379), traducere, București, 1898, p. 166-170. footnote>, critică obiceiul oportunist al acelora care amânau botezul cât mai mult posibil, chiar până în preajma morții, nu din motive de pietate însă, ci din indiferentism ori din calcul. Dorind să-și petreacă viața în plăceri nepermise, în fapte lubrice, ignare, în huzur și nerespectarea întru totul a legilor divine, unii își închipuiau că își pot
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
însemnat ceva prin Corneliu Coposu și Ticu Dumitrescu, restul nu contează. Acest partid avea cel mai mare capital de suferință acumulat, doar că s-a dovedit că respectivul capital nu produce automat și competență în guvernare. Cât despre "tineretul" din preajmă, nu, nu, nici nu vreau să-mi amintesc de dnii Opriș, Radu Sârbu ori fostul ministru de la agricultură, Mureșan parcă îl cheamă...! Dorin Popa: D-l Ticu Dumitrescu a fost chiar exclus din PNȚCD în acei ani. Corneliu Coposu decedase
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
începutul drumului, mergi până la capăt. Asta va face și Neculai Apostol și, dacă va mai dori să facă politică, va alege desigur o cale mai potrivită structurii și preocupărilor sale. Dorin Popa: La început, Iliescu a dorit să aibă în preajmă, pentru a avea credibilitate, disidenți și oameni neafiliați fostului regim. Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Ion Caramitru s-au numărat printre membrii primului C.F.S.N., condus, cu voia dvs., de către ultimul aflat pe listă, Ion Iliescu. Poate că atunci Paul
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de slujbe nu doar pentru a-mi asigura mie un nivel de viață decent, ci și pentru ca pensionarii în grija mea mama și mama-soacră să nu fie nevoiți să trăiască din pensie. Din nefericire, nu toți au pe cineva în preajmă care să poată face asta. E cumplit, au avut mai întâi o viață furată de comunism, apoi alta furată și de tranziția asta nenorocită, lungă, românească. Când am ieșit prima oară în străinătate, la Berlin, prietenul meu, poetul și jurnalistul
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
vol. IV, ed. cit., p. 431. 14 Idem, p. 432. 15 Vezi Florin Faifer, op. cit., p. 20: "Hedonismul, această jubilație neîntreruptă, are un opozant: misodromia. Sunt câte unii care pur și smplu refuză să o ia din loc. Intimitatea camerei, preajma casei, cercul lor de gânduri, un grup de prieteni li se par de ajuns. La ce bun să-și tocească pingelele prin cine știe ce coclauri? Cu mare greu se învoiesc să plece, și atunci, nevoiți să-și iasă din tabieturi, nimic
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pe vodă pentru omenescul lui, pentru faptul că atunci când groaza de moarte și de boala aceea urâtă pusese stăpânire pe el, nu a căutat să se ascundă, să braveze. Ca un copil, s-a lăsat în seama ocrotirilor celor din preajmă, a beizadelelor, a doctorului, a marilor dregători și chiar a lui, a imbrohorului. Selin își dădu seama că ceea ce-l adusese înapoi nu era grija ca domnitorul să nu fugă, ci pur și simplu prietenia pentru el. Traversarea Dunării la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Brâncoveanu înghiți în sec și un nod i se puse în gât. — Ce să fac? — Cere să bei cafea și roagă-mă să-ți dau ceva liniștitor, că nu mai poți îndura durerea. Marele vizir, după ce consultă pe cei din preajmă, se adresă din nou adunării: — Au fost întrebați negustorii și cămătarii despre beizadea Antioh. Se pare că beiul Constantin are dreptate: Cantemireștii sunt săraci. S-a gândit prietenul nostru când a primit de la stăpânul nostru firmanul domniei Valahiei pe viață
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
frate său, beizadea Gheorghe, la dânsa era! Au mai rămas, din cei care s-au sfătuit în taină astă-vară, mitropolitul Antim și cu mine. Dar ce o fi cu sfinția sa, că mă face să aștept atât? Trecând un călugăr prin preajmă, spătarul Mihai își exprimă dorința de a fi scuzat în fața sfinției sale că nu mai avea răgaz să zăbovească așteptându-l. Da, evident, pe el, Constandinul Stancăi îl putea ierta, dar pe mitropolitul Antim robit de ieniceri la vârstă fragedă, cumpărat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
afirme ulterior mai mult decât cea a Răsăritului, și care consta în accentuarea tot mai evidentă a senzației de durere și suferință 393. Tot din acest secol, remarcăm și importanța stilului Gotic, care avea să se manifeste în Europa până în preajma perioadei renascentiste. Stilul Gotic a continuat tradiția Romanicului cu privire la formele de reprezentare vizuală a sacrului, îmbogățind-o însă cu numeroase elemente inovative, care dau în prezent specificitatea arhitecturală 394 și iconografică a acestuia. În paralel, urbanizarea societății medievale a permis
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Cherub III.2. Criza actuală a artei sacre Cultul noutății s-a manifestat ca o trăsătură specifică a fiecărei epoci artistice în parte, deosebind tradiția trecutului de permanentele tendințe novatoare ale perioadelor ce au urmat. Cunoaștem, desigur, faptul că până în preajma deceniului șase al secolului trecut s-au afirmat o multitudine de curente, stiluri și orientări artistice îndreptate în speță spre nonfigurativ, care au determinat o perioadă extrem de activă în plan creator. Acest interval de timp a marcat un moment de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
scris frumos. Atât. Ce să facă ei, niște hoți nemernici, cu asemenea lucru? N-aveau ce face. L-au aruncat în iarbă, mânioși. Și au plecat după alte tâlhării: doi călări, patru pe jos. O fetiță, care păzea mieii prin preajmă, s-a apropiat de izvor. A văzut caietul. L-a luat. L-a cercetat. I-a netezit foile cu palma și s-a minunat de frumusețea scrisului. Dar ea, săraca, nu știa a citi. A pus, totuși, caietul în trăistuța
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
gâtul cu securea. Tata era de față. Codrin tăcu, dar nu văzui nici o tresărire pe chipul sau alb. - Și din pricina asta ați fugit? am zis eu. - Nu! - Atunci de ce? - După război tata era sanitar în mai multe sate de prin preajmă. Și într-o zi a văzut pe unul din ăia călări care îl ținuseră pe bunicul cu capul pe butuc. S-a întors în sat, a vorbit cu alți oameni și l-au pândit pe-ăla când se întorcea cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
făcuse vară. Într-o zi, În cursul săptămânii, pe când fiul nostru se juca cu una dintre mașinuțele lui teleghidate, un taxi de culoare galbenă, nu știu cum s-a Întâmplat că a scăpat-o În coteț, la Ghiță. Părinții nu erau prin preajmă; tata era plecat iar mama cu treburi gospodărești. Fiul nostru nu a spus la nimeni nimic, și-a luat altă mașinuță cu care să se joace. Peste puțin timp, mama a auzit În coteț zgomote. Când a venit să vadă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
le fie bine. Haide, dormi, că mai este până mâine dimineață! Stănică nu mai Închise un ochi până dimineață. Îl obseda visul cu americanii. Mărin visă sporadic. Se făcea că se Îmbogățise subit. Terenurile agricole pe care le avea În preajma aeroportului militar fuseseră cumpărate de americani pentru extinderea acestuia cu Încă 100 de hectare, așa că, luase un preț foarte bun pe ele și Își număra dolarii În vis; era fericit. După acest vis care nu-i tulburase deloc somnul, se
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
o ajută să se așeze pe un scaun, În cabina ce se afla chiar la intrarea În livadă. Își dădu seama că o să nască, avea experiență de la soția sa, care, la fiecare naștere s-a nimerit să-i fie prin preajmă, să o ducă la spital. Durerile se Întețeau. - Relaxați-vă doamnă, chem salvarea! Inspirați adânc. - Vă mulțumesc frumos! Vă rog, dați telefon soțului meu si spuneți-i că o să nasc. Îi dictă numărul de telefon printre gemetele de durere; nu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
inima parcă i se mai ușură. Lucrau cu toții în tăcere, dar, treptat, atelierul se umplu din nou de căldură și de viață. Lumina proaspătă inunda hangarul, năvălind prin geamurile mari, fumul se înălța albastru în aerul auriu; Yvars auzi în preajmă bâzâitul unei insecte. În acea clipă, ușa aflată în peretele din fund, care dădea în fosta dogărie, se deschise și domnul Lassalle, patronul, se arătă în prag. Era subțire și negricios, abia împlinise treizeci de ani. Purta o cămașă albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu-și merită norocul. Se îndreptă spre fereastră. Rămase multă vreme întoarsă cu spatele. Se roti brusc, cu mâinile încleștate una în alta. O față congestionată, ochii îndurerați. Ieși, trântind ușa. Nu mai reveni. Singurul semn că rămăsese, totuși, prin preajmă veni după aproape două ore. Deținuta, deja îmbrăcată, rămăsese pe scaun, neștiind ce ar avea de făcut. Apăru un gardian speriat, căruia i se ordonase, se vedea, să fie politicos. Ați fost uitată aici. Vă rog să mergeți cu mine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cheia... speră ei. Nu mai știu de unde s-o pornesc. Ezit îndelung să mă apuc. N-am încredere în mine, n-am siguranță. Fără încredere, măcar pentru un timp, chiar iluzorie, nu merge nimic. Îi simt pe ticăloșii ăștia în preajmă, călărindu-mă, sufocându-mă. Pândindu- mi gândurile, greșelile, gesturile... până în clipa când mă ajută ceva. Băutura, o femeie, o carte, o vacanță. O poezie, chiar, să nu râdeți. Uneori și muzica... reintru într-o plăcută stare de vitalitate. Ațâțat, dezlănțuit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și dânsa, obosise și el ? Nu îl mai auzise de mult, nici nu îi percepea, în vreun alt fel, prezența. Așteptase, în fiecare clipă, chiar dacă încercase să-și tot abată gândurile, pândise, să-l simtă cum bate aerul, undeva, prin preajmă, cu brațele lui moi și firave, clătinându-se, ca un liliac, între pereții încăperii, apropiindu-se, s-o trezească, să se răzbune pentru că nu îl ascultase până la capăt cu același interes și respect, s-o pocnească, s-o dezbrace, s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ai provocat. Cuvintele abia se auziră, atât de încet murmurate. Mâna tot urca, parcă, de pe umăr spre gât. Vedenia încerca să-i mângâie, delicat, obrajii. Deținuta se trase în lături. — Cine ți-a aruncat aici boneta ? se auzi, parcă, în preajmă. Se aplecase, apucă boneta. O privi cu un fel de duioșie. O ridică, o lovi de pervaz s-o scuture de praf. O perie, apoi, cu palma. O așeză, cu mișcări încete și grijulii, pe capul ras. Se apropie și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pentru dânsa și nu le auzise. — Ai fost cuminte. Poți să te odihnești puțin, să și dormi. Cineva șoptise rar cuvintele, ca unei surori. Femeia era desculță ? De aceea n-o auzise intrând ? Venise de undeva de aproape, fusese prin preajmă ? Luneca acum spre ușă, fără zgomot, cu privirea sticloasă ? Ghemuită, cu umerii căzuți, leneșă, sfioasă. Ușa se închise, cândva, lent. Stăruia un parfum ciudat, un amestec de mirosuri. Deținuta mai privi, probabil, o vreme ușa, se întoarse. Își rezemă tâmpla
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]