3,896 matches
-
însă o serie de metode primare, de „ideal-tipuri“, metodologice din care derivă combinații inedite pe care este bine să le trecem în revistă (C. Cucoș, 2002). Câteva combinații metodologice și variante mai des întâlnite sunt următoarele (Ion Iordache, 2001): A. Prelegerea și dezbaterea ca variante ale expunerii; B. Observarea independentă: C. Conversația euristică D. Demonstrația (demonstrarea) E. Experimentul; F. Problematizarea G. Învățarea prin descoperire H. Studiu de caz I. Învățarea prin cooperare J. Învățarea asistată pe calculator (programată) K. Algoritmizarea A
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
și dezbaterea ca variante ale expunerii; B. Observarea independentă: C. Conversația euristică D. Demonstrația (demonstrarea) E. Experimentul; F. Problematizarea G. Învățarea prin descoperire H. Studiu de caz I. Învățarea prin cooperare J. Învățarea asistată pe calculator (programată) K. Algoritmizarea A. Prelegerea și dezbaterea ca variante a expunerii Expunerea constă în prezentarea de către profesor a unor cunoștințe noi, pe cale orală, în structuri bine închegate, ceea ce garantează o eficiență sporită, prin transmiterea unui volum mare de informații într-o unitate de timp determinată
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
prezentarea de către profesor a unor cunoștințe noi, pe cale orală, în structuri bine închegate, ceea ce garantează o eficiență sporită, prin transmiterea unui volum mare de informații într-o unitate de timp determinată (Ion Iordache, 2001). Variante ale expunerii sunt: povestirea, explicația, prelegerea, expunerea universitară, expunerea cu oponent (C. Cucoș, 2001). Prelegerea și dezbaterea Această metodă de instruire combină expunerea cu dezbaterea. Elevii dobândesc înainte de lecții informații în legătură cu tema ce se pune în discuție (un text din manual, o sinteză, o bibliografie), pregătindu
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
în structuri bine închegate, ceea ce garantează o eficiență sporită, prin transmiterea unui volum mare de informații într-o unitate de timp determinată (Ion Iordache, 2001). Variante ale expunerii sunt: povestirea, explicația, prelegerea, expunerea universitară, expunerea cu oponent (C. Cucoș, 2001). Prelegerea și dezbaterea Această metodă de instruire combină expunerea cu dezbaterea. Elevii dobândesc înainte de lecții informații în legătură cu tema ce se pune în discuție (un text din manual, o sinteză, o bibliografie), pregătindu-se pentru participarea la discuții. Profesorul creează cadrul discuției
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
se intervievează reciproc în legătură cu răspunsul pe care l-au pregătit. 4. Perechile se alătură altor perechi, formând grupuri de patru. Aceste grupuri, fiecare elev prezintă soluția partenerului său sau celeilalte perechi. Schimbul de probleme (2-4 elevi) 1. Profesorul ține o prelegere sau cere clasei să citească un text (Trebuie folosite metode adecvate pentru etapa de evocare). 2. Elevii formează apoi perechi. 3. Perechile identifică patru sau cinci idei principale în prelegerea prezentată sau în textul citit. 4. Aceste perechi se alătură
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
perechi. Schimbul de probleme (2-4 elevi) 1. Profesorul ține o prelegere sau cere clasei să citească un text (Trebuie folosite metode adecvate pentru etapa de evocare). 2. Elevii formează apoi perechi. 3. Perechile identifică patru sau cinci idei principale în prelegerea prezentată sau în textul citit. 4. Aceste perechi se alătură altora, formând grupuri de patru, pentru a discuta ideile principale și pentru a le clarifica. 5. Fiecare pereche scrie apoi câteva întrebări sau probleme pentru cealaltă pereche. 6. Perechile se
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
elevilor, sentimentelor lor, voinței, fermității etc. Ele nu trebuie să accentueze fondul de cunoștințe noi, cât mai cu seamă formarea de convingeri, atitudini, comportamente. Unii autori descriu ca variante ale acestui tip de lecție și altele, cum ar fi: lecția prelegere; lecția seminar; lecția problematizată etc. Indiscitabil, aceste lecții nu sunt lecții combinate și ele se întâlnesc ocazional în activitatea de învățământ agricol, asigurând transmiterea de noi cunoștințe. Dar frecvența lor este restrânsă. De aceea nu întrăm în analiza verigilor unor
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
alese..., p. 56-80. 67 Idem, Istoriografia română ardeleană în legătură cu desfășurarea vieții politice a neamului românesc de peste Carpați, în Discursuri de recepție la Academia Română, Ediție îngrijită de Octav Păun și Antoaneta Tănăsescu, Editura Academiei Române, București, 1980, p. 161-169; vezi și în Prelegeri universitare inaugurale. Un secol de gândire istoriografică românească (1843-1943). Antologie, comentarii și note de Ion Agrigoroaiei, Vasile Cristian, Ion Toderașcu, Editura Universității ,,Al. I. Cuza“, Iași, 1993, p. 164-177. 24 evoluția istoriografiei românești de la Mihail Kogălniceanu, la școala critică în
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
Enciclopedică, București, 1997. Opriș, Ioan, Ocrotirea patrimoniului cultural, Editura ,,Meridiane”, București, 1986. Idem, Aventura tezaurului istoric al României, în ,,Revista muzeelor”, an XXVII, nr. 3-4, București, 1990. Pascu, Ștefan, Istoricul Academiei Române. 125 de ani de la înființare, Editura Academiei Române, București, 1991. Prelegeri universitare inaugurale. Un secol de gândire istoriografică românească (18431943). Antologie, comentarii și note de Ion Agrigoroaiei, Vasile Cristian, Ion Toderașcu, Editura Universității ,,Al. I. Cuza”, Iași, 1993. Savu, Alexandru, Gh., Sistemul partidelor politice din România. 1919-1940, Editura Științifică și Enciclopedică
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
ci faptul că propozițiile devin clare.“), este reluată, în diferite modulații, în tot ceea ce a spus și a scris mai târziu Wittgenstein asupra acestei teme. La un an după revenirea lui în Anglia, în ianuarie 1930, el și-a început prelegerile la Cambridge cu o discuție asupra filozofiei. Întrebările și răspunsurile pe care le formulează în mod tipic filozofii - afirmă Wittgenstein - sunt rezultatul aplicării limbajului în afara sferei activităților cotidiene și a unor activități specializate, cum sunt cercetările științifice. În cursurile din
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
scoată din rîndul umanității. O nouă lecție de maestru, parabolică și morală, despre substratul mnemo tehnic al așezării noastre în istorie. Lecția reprezintă nucleul ideologic central al mențio natului eseu Maeștri și discipoli. Cartea este, în fond, o culegere de prelegeri ("lecții"!) ținute de George Steiner în cadrul programului "Charles Eliot Norton", la Universitatea Harvard, în anul academic 2001-2002 (textul englezesc original, Lessons of the Masters, a apărut inițial la Harvard University Press, în 2003) și axate pe motivul "profesora tului" și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de internaționalizare a literaturii otomane. Din 1982, el trăiește practic (fie și cu intermitențe datorate nostalgiei sale ireductibile pentru Istanbulul copilăriei!) în Statele Unite, unde a fost, pe rînd, cercetător, profesor de literatură comparată și conferențiar invitat (în celebra serie de prelegeri, de la Universitatea Harvard, "Charles Eliot Norton Lecturer"). Aici s-a familiarizat treptat cu poeticile postmodernității, devenind, în timp, un prozator occidental genuin. Totuși, Pamuk nu s-a separat niciodată integral de rădăcinile culturale turcești. Continuă să scrie în limba maternă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
același timp. Acum, copilul Orhan trăiește întîile experiențe estetice, îmbinînd, prin intermediul imaginației sale bogate, realul cu ficționalul. Evocarea mitologizantă (sacralizantă, pînă la urmă!) a locului nașterii reprezintă, pentru Orhan Pamuk, un factor de poetică epică implicită. În amintita serie de prelegeri ținute la Harvard, denumită (suficient de transparent) The Naive and Sentimental Novelist/ Roman cierul naiv și sentimental, autorul atribuie scrisului mnemo tehnic (scris cu puternice implicații emoționale) virtuți estetice de prim rang. Nimic nu există cu adevărat, în literatură, în afara
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de timiditate, păstrând ideea poetică în toată naturalețea și modestia ei stilistică, ca o umilă stare de grație". Sursa: http://michemins.wordpress.com/category/cu-de-amanuntul/accesat iunie 2011. 18Nicolae Manolescu, Despre poezie, Brașov, Editura AULA, 2002, p. 14. 19Eugeniu Coșeriu, Prelegeri și seminarii la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, Sibiu, Editura Universității "Lucian Blaga", 2004, p. 80; Eugeniu Coșeriu identifică poezia drept limbaj absolut, reprezentând "realizarea tuturor posibilităților limbajului ca atare" și suspendând, în mod necesar, alteritatea, tocmai pentru a rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
art. cit., p. 53. 252Rodica Marian, Identitate și alteritate. Eminescu și Blaga, București, Editura Fundației Culturale Ideea europeană, 2005, p. 5. 253Ana Blandiana, Cea mai frumoasă dintre lumile posibile, București, Editura Cartea Românească, 1978, p. 8. 254Eugen Coșeriu, Limbajul poetic. Prelegeri și conferințe, Institutul de Filologie Română "A. Philippide", Iași, 1994, p. 161-162: "subiectul care creează arta și care creează arta numai ca să fie, care deci se obiectivează în artă tot așa cum omul se obiectivează în limbaj, nu este subiectul vorbitor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și societate, precum și Între indivizi În parte, se stabilesc raporturi de drepturi și obligații, norme pe baza cărora aceste raporturi se reglementează etic.” Subliniind faptul că responsabilitatea morală Îndeplinește rolul unei valori sociale deosebite, profesorul Ioan Grigorașevidenția această semnificație În prelegerile sale universitare de etică, după cum urmează. Peripatethice 1Ă În primul rând, omul nu poate fi exonerat de răspunderea faptelor sale deoarece, depinzând de societate, are datorii față de aceasta; responsabilitatea reprezintă astfel o necesitate socială și o datorie de conștiință. 2Ă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
pentru înaintași nu avea cum să nu te înduioșeze. Îmi amintesc că nu eram, mulți dintre colegi mei, lipsiți de accente critice, adesea dure, la adresa unor profesori. Pe el îl iertam totuși, tocmai datorită sincerității sale... Mai mult, decupam din prelegerile lui, pasaje care azi pot părea banale și lipsite de haz, dar care pe noi ne încântau și ne amuzau, deopotrivă. Regretatul meu coleg și prieten Paul Iruc își făcuse un obicei constant în a culege asemenea "perle" de la Lăudat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
prin rezonanța fluid-denominativă, "unda textului". Pe această "undă" intră lectura Profesoarei, în situare infailibilă, cu intenția declarată a "luării notei" diapazonale utilizate de scriitorii vechimii. Inefabila "undă" înscrie mișcarea vibratilă a comentariilor de critică universitară ale Autoarei, atât la rostirea prelegerilor din amfiteatru, cât și în subtil-sonorizatele pagini ale cărții de față. Din această "undă" "ies" vocile și, indimenticabilă, "pulsația lor vie" pe care, așa cum Profesoara ne-o destăinuie în preambulul cărții, "nu obosim s-o ascultăm". Sensurile "întoarcerii spre timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
perindau ca într-o holbaniană "galerie de dascăli" titularii cursurilor din primul an. Între cei care ne-au atras luarea aminte a fost și cel care preda Istoria literaturii române vechi. Avea ceva părintesc în felul de a fi. Patetismul prelegerilor sale nu distona, dimpotrivă prindea și ajungea la țintă. Se întâmpla una ca asta, cum mi-am dat mai bine seama ceva mai târziu, pentru că adresarea era sinceră și exprima trăiri și convingeri veritabile. Peste timp am aflat că lectorul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ireproșabil esențialul. Studentă în anul I fiind, mi se părea că, în sfârșit, cronicarii vorbesc și pe limba mea, că ariditatea faptului istoric capătă culoare și relief, că limba vechilor documente are mai mult farmec decât aș fi bănuit vreodată. Prelegerea era inteligent construită, cu grijă maximă față de reacția auditoriului, ademenit în mod constant cu detalii picante din viața literară. Evident că niciunul dintre noi, boboci cum eram, nu avea habar de eficientele strategii retorice și argumentative ce erau puse la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
spontan. Atunci joacă bine.". Inițial, m-am simțit trădată citind acele rânduri, pentru că nu trecuse mult de când asistam la cursuri fascinată de naturalețea expunerii, de eficiența teoriei și de farmecul convingător al exemplificărilor literare. Toată juvenila mea credință în spontaneitatea prelegerii didactice, în asocierile făcute pe viu și la cald, în posibilitatea ca reacția sălii să schimbe sau nu o prejudecată critică, părea că se spulberă. Apoi mi-am dat seama că eu și colegii mei am fost niște privilegiați; numai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pentru rara capacitate de a poposi prin mai toate perioadele literaturii române, cu o selecție aparte de autori pe cât de diferiți, pe atât de înrudiți prin geniul ironiei. Aș face-o în schimb pentru imaginea ironistului ce se degajă din prelegere și întru lauda ironiei, ca mod aparte de a combina tristețea cu umorul, inteligența fină cu prea-plinul umoral, sau orgoliul cu modestia. Dar nu negativității infinite a ironiei ar fi supus acest ironist, ci problematizării permanente pe care aceasta o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
GROS, Frédéric, Michel Foucault, Presses Universitaires de France, Paris, 1996. HABERMAS, Jürgen, "Modernity An Incomplete Project", în Hal Foster (ed.), The Anti-Aesthetic. Essays on Postmodern Culture, The New Press, New York, 1983, pp. 3-16 HABERMAS, Jürgen, Discursul filosofic al modernității. 12 prelegeri, trad. de Gilbert V. Lepădatu, Ionel Zamfir, Marius Stan, Editura All, București, 2000. HARRIS, Roy, La sémiologie de l'écriture, CNRS Éditions, Paris, 1993. HARVEY, David, Condiția postmodernității. O cercetare asupra originilor schimbării culturale, trad. de Cristina Gyurcsik și Irina
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ultima ediție). 109 A se vedea Jürgen Habermas, "Modernity An Incomplete Project", în Hal Foster (ed.), The Anti-Aesthetic. Essays on Postmodern Culture, The New Press, New York, 1983, pp. 3-16. 110 A se vedea Jürgen Habermas, Discursul filosofic al modernității. 12 prelegeri, trad. de Gilbert V. Lepădatu, Ionel Zamfir, Marius Stan, Editura All, București, 2000. 111 Jürgen Habermas, "Modernity An Incomplete Project", în Hal Foster (ed.), The Anti-Aesthetic. Essays on Postmodern Culture, p. 6. 112 A se vedea cap. "Habermas, Critical Theory
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și "speranța liberală", sau între literatură și solidaritate umană). 115 Această tipologie se regăsește la finalul articolului citat "Modernity An Incomplete Project", p. 14. De asemenea, Habermas discută despre două variante ale gândirii postmoderne în Discursul filosofic al modernității. 12 prelegeri, pp. 20-22, și anume varianta neoconservatoare (sau "despărțirea neoconservativă de modernitate") și varianta anarhistă (sau "despărțirea anarhistă de modernitate în întregul ei"). Prima variantă, ilustrată de Arnold Gehlen, consideră că modernitatea este cristalizată, premisele sale nu mai pot fi modificate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]