2,230 matches
-
important pentru ei, acum este să-și stabilească o nouă erarhie în haită și noul conducător... Ei, dezorganizați nu atacă niciodată, mai explică Anton, apoi, nu mai scoase o vorbă, fața îi căpăta ceva ciudat... iar o lacrimă i se prelinse pe obraz, pe care o șterse repede, cu dosul palmelor, să nu vadă moșierul. - De ce nu mai lăsat pe mine să trag, Antoane?!... - Hm?! zâmbi, puțin forțat pădurarul, privind într-o parte. Distanța era mai mare ca bataia armei, Cucoani
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Ta... iartă-mă, Doamni...fă-ți Milă de sufletul meu. Doamni! ..Tatu nostru carele... carele ești în..!“ Și suspină adânc... înțepeni cu gura larg deschisă, cu răsuflarea tăiată... Îi tremura duhul, stihia alcătuitoare. Vedenia mai stărui câteva clipe, apoi se prelinse, printre cetele genunilor... și, rămase cu ochii înțepeniți pe sfânta icoana. Un urlet înfricoșător sfâșie ca un trăsnet geana nopții. Suru urla... urla pentru ultima oară pentru bătrânul care îl încălzise la inima lui, care îl crescuse... Dar el nu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
barbă mare și urechi ascuțite, terminate cu pămătufuri, s-a conturat pe cer. Animalul cu picioarele-i lungi, ieșea clar în relief... Era râsul!.. Un salt arcuit... și, prădătorul își începu vânătoarea nocturnă. Fără nici cel mai mic zgomot, se prelingea peste pământ... ca liniștea codrului. Uneori adulmecă scurt, ascultă un fâșâit venit din depărtări, și, răbdător așteaptă până se dumirește. Freamătul de noapte al pădurii nu începuse încă, în afară de chemarea unei bufnițe din vârful unui fag. Anton îi aruncă o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aruncă o privire și îi zâmbi sprâncenatei cu ochi roșietici. Râsul alunecă ușor pe marginea povârnișului adulmecând vânat; ajunge într-un luminiș printre resturi de copaci doborâți de furtuni, ocolește niște vreji de muri și zmeuriș... deodată se ghemuiește, se prelinge ca o umbră peste frunzișul căzut, mai aproape de unde se auzea un fâșâit; trece pe lângă un copac doborât, intră în tufișuri și înlemnește în apropierea unor urzici care se mișcau... doar, ciotul de coadă tresare agitat, în răstimpuri. Din nou
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Noaptea tainică înainta... lupii încetară să mai urle. Căpriorii treceau la adăpat, prin apropierea lui Anton. Chemarea înăbușită a unei cucuvele, din vârful unui gorun, vestea revărsarea zorilor. Deodată râsul prinde un zgomot dinspre vizuina viezurelui.. Ca o umbră se prelinge cu trupul lipit de pământ, dar motanul îl simte, cât nu-i prea târziu, și ca fulgerul se cațără într-un fag rămuros. Când râsul sare după el, motanul trece în coroana vecină a unui gorun. Hăituiala continuă, când pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-vă’n pace, mamăică și matale bunicule!... Și frumoasă de toamnă târzie... Soarele scăpăta spre asfințit. Țăranii se întorceau de pe ogoare, mai devreme, să nu-i prindă pe câmp,toaca de vecernie... A doua zi era duminică. Desculțe, femeile se preling pe uliți intrând în ogrăzi grăbite, cu mlădieri de feline dezmierdate. Drumul este strâmt, cu greu trec două care unul pe lângă altul, făra a intra și prin șanț. Urmele lăsate de roți se încâlcesc între ele, însemnând parcă, cronici ale
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
scoteau hainele scumpe pelerinii intrau în cetatea lui david în teorie era doar un alt paște nimic deosebit fuga din egipt rămânea o amintire i se dădea cezarului ce era al său pe la colțuri zornăiau treizeci de arginți iuda se prelingea pe lângă ziduri ca o părere ca o vinovăție nici nu bănuia ce discuții aprinse va induce peste milenii atunci s-a comprimat timpul (poate că însuși dumnezeu a bătut din palme) eu cred că primul torquemada a fost caiafa numai
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
fost surpriza serii ulterior au apărut legendele evident dar singura certitudine a rămas sinuciderea călăului 4 iunie 2011 Din toată viața mea rămâne doar iubirea n-am trăit spectaculos nu vă mirați îmi face plăcere să recunosc asta m-am prelins de-a lungul vieții de-a latul ei viața s-a îmbibat cu mine până la urmă vrând nevrând am fost sătul de palme de șuturi de vorbe în doi peri m au sedus zâmbetele de complezență am dat cu tifla
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Faptul că banii vor învinge timpul? Că ei reprezintă singura mitologie posibilă azi? Trecem printr-un peisaj cu arbori de piper și mulți cactuși, prin sate ale căror imagini se suprapun. Ziduri albe, mult alb, un alb secetos, care se prelinge parcă și pe obiecte. Clădiri scunde, cactuși și iarăși ziduri. Mereu aceeași mică piață centrală, mereu aceleași străzi înecate de praf și de soare. Sau mi se pare că sunt aceleași, deoarece le străbatem prea repede. Șoferul claxonează și niște
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cu sonoritățile sale exotice și languroase, nu m-ar fi lăsat niciodată să-mi imaginez o asemenea dimineață... Ferindu-ne, trecem prin celule care seamănă cu niște peșteri. În ziduri sunt umbre verzi, ca un tatuaj enigmatic și amenințător. Apa prelinsă pe ele s-a pietrificat în hieroglife albicioase, sinistre. Oare Goya spunea că timpul pictează el însuși? Da, Goya. Aici, însă, timpul nu și-a iubit opera. Dimpotrivă. Șuvițele de apă calcaroasă au lăsat cicatrice urâte, ca un stigmat. Sau
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să fac o baie în piscina amenajată în aer liber, care are o formă curioasă, semănând cu un șarpe încolăcit. E trecut de miezul nopții. În aer plutește o febră subversivă, de veritabil sud tropical. Și parcă insomnia junglei se prelinge până aici. Mâine, în sfârșit, voi vedea și eu de aproape cum arată o junglă. Vom fi în mijlocul ei. Curios e că, fără să am înclinații de explorator și nici gusturi exotice, jungla mi-a solicitat totdeauna imaginația. Nu în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pământ, corpurile lor constituind coloanele propriu-zise, iar cozile susțin arhitrava. Ce va fi provocat această obsesie a șerpilor la tolteci? E drept că, prezent încă din paradis, unde o ispitește pe Eva să guste din fructul oprit, șarpele s-a prelins cam prin toate mitologiile. La greci, în statuile lui Esculap reprezenta "știința", "înțelepciunea"; la egipteni, cobra simboliza "puterea"; la indieni, "absența timpului" pe care stau zeii înainte de începutul lumii, iar la zulușii din Africa "șarpele casei" încarnează spiritul strămoșilor. Aflu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în farduri făcute din urină de pisică, în parfum din spermă de zibelină, în flori exotice, putrede și suspecte, în ochi dați cu un rimei unsuros și scurgîndu-se ca în Dali - ar curge, m-ar năclăi tot și s-ar prelinge pe asfalt într-o baltă care aruncă un pseudopod 7 spre canal. Știi, Victor, că singurătatea mea are pe pielea ei albă un furuncul și că acest furuncul se numește Lulu? Știi că am venit aici ca să-mi reamintesc pielea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tot ce am pictat până acum li se va părea doar pregătirea necesară pentru ce va urma, Idioți! se vor lăsa înșelați de orgoliul meu! și el mușcă cu lăcomie din para portocalie, un fir de zeamă dulce i se prelinge în colțul buzelor, Sunt grozave perele astea! Și eu aș vrea să-l întreb despre orgoliu dar, Mai citește-mi, Daniel! vine spre mine rugămintea lui, 15 aprilie, și despre Miró aș vrea să-l întreb, nu știu dacă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
auzit susurul dulce, nu m-am grăbit, apoi i-am simțit în nări adierea slabă, porii pielii mele au tresărit cu nerăbdare, ducându-mă direct la izvor, ascuns de tufele de mure și lăstăriș bogat firicelul de apă limpede se prelinge fără grabă prin vadul de pietre, după cum sunt așezate pietrele recunosc mâna omului, Mă aplec și-mi ud buzele uscate, îmi răcoresc fața, îmi descalț sandalele și-mi suflec pantalonii până la genunchi, apoi îmi dezbrac cămașa și-mi stropesc pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a luat un ulcior cu vopsele ce mai rămăsese întreg și l-a izbit cu forță de perete și-mi amintesc cu claritate și astăzi cum pe peretele acela fusese pictată Răstignirea, din vasul spart de zidul de piatră se prelingea vopseaua roșie pregătită pentru mantia arhanghelului Mihail și lacrimi mi-au curs pe obraji, fiindcă în acele momente de tensiune copilul din mine a înțeles că tatăl lui nu se va mai întoarce niciodată, și n-a fost destul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
neprețuit al virginității ei. Înapoi la Dylan și la magia primelor lor întâlniri. A, da. Își amintea cum aproape îi dăduseră lacrimile rugându-se de el să i-o tragă. — Nu mai pot aștepta, te rog, bag-o acum! Se prelingea pe bancheta din spate a mașinii lui, îndepărtându-și ușor genunchii... Nu, stai, nici acela nu fusese Dylan. Acela era Greg, jucătorul de fotbal american care venise cu o bursă de un an la Trinity. Păcat că l-a întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cum trecea un val de farmec prin urechile mele. Dintr-odată, o pușcă s-a auzit și un mic pui de pasăre căzu la pământ. Eu, speriată, m-am apropiat de acel mic puiuț și o lacrimă fierbinte mi se prelinse pe obraz. Mirată, mi-am pus intrebarea: „Cine ar fi atât de crud încât să poată împușca în aripioară o biată pasăre?” Tristă, am facut o gropiță în pământ și am pus micul trup al vrăbiuței acolo, am îngropat-o
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
matematică, m-a repartizat tehnician de probe la Divizia de Investigații și Analize Criminalistice. Postul era unul cvasi-civil - presupunea să port halat în laborator și costum gri pe teren. Stabileam grupa sangvină, căutam amprente și scriam rapoarte balistice, răzuiam sângele prelins pe pereți la locul unei crimei și-l examinam la microscop, iar apoi îi lăsam pe băieții de la Omucideri să se ocupe de restul. Manevram eprubete, pahare Berzelius și sânge închegat - o intimitate cu moartea cu care n-am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
N-or să cruțe pe nimeni. Cum a murit? — Ca un animal, răspunse curierul. Aruncă o privire în jur și continuă în șoaptă, mânios: — La Rhegium au omorât-o și pe Julia, ca pe-o cerșetoare. De pe haina udă se prelingeau picături care cădeau pe pardoseală. Ofițerul se uită la rândul lui în spate și, pe când îl conducea pe curier spre ieșire, îl întrebă furios: — Și cei de la Roma ce spun? — Nimic, răspunse scurt curierul și se îndepărtă, dezgustat de amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ei, tot mai neliniștiți. Gajus se ivi tăcut în ușă. — Aceasta a fost prima mea întrebare, răspunse supărat medicul din Edessa. Ucigașul, deși era torturat, mi-a zâmbit. A spus că, dacă o mică picătură de otravă s-ar fi prelins din vas, ar fi putut să-și salveze viața numai dacă și-ar fi ars repede, adânc, pielea de pe mâini. Dar nu mi-a mai spus și altceva, fiindcă, deși îl țineam sub control, l-am găsit mort. Gajus rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și maleabil al politicii senatoriale doar „pentru că, în fond“, după cum spusese cu naivitate cineva, „era doar un copil când a fost ucis tatăl său“. Atmosfera îngheța; încet-încet, instrumentele tăcură, dansatorii se retraseră fără zgomot. Sertorius Macro se ridică greoi, se prelinse de-a lungul zidului și începu să discute cu câțiva ofițeri ai săi. Numai frumoasa femeie, naivă și nerușinată, îl privea pe Împărat, îl ispitea, nebună de fericire. Într-o șoaptă pe care mulți o auziră, el o întrebă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de unde se aud tot felul de zgomote ciudate, cotcodacuri de găini, grohăituri de porci, miorlăituri de pisici În călduri. Mă lovește o duhoare grea, provenind dintr-un amestec de balegă de porc, găinațuri de păsări domestice și lături ce se preling, Într-un râu de materie pestilențială, către gura de scurgere a canalului, aflată chiar În mijlocul străzii. Scări strâmbe de lemn, acoperișuri deșelate de țiglă, burlane coșcovite se răsucesc grotesc, căpătând tot felul de forme solzoase, ascunse pe după spatele caselor joase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
E. se-nsoțea cu un tânăr de douăzeci și cinci de ani ca să meargă la teatru și la film, unde eu, din timiditate, nu am Îndrăznit s-o invit niciodată.) (sâmbătă) Albul Îmi dă o senzație dureroasă: când ninge, o amețeală mi se prelinge În mădulare, ca și cum aș bea o licoare Încinsă; alunec parcă din ființa de carne, locuind o altă materie, În care mă simt foarte ușor; am impresia că mă ridic Într-o levitare reală, nu mai aud zgomotele difuze ale zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gâtul lui, În pregătire pentru săritură. Niciodată nu voi mai fi atât de aproape de el, Încât corpurile noastre să se atingă, niciodată nu voi mai fi fericită, totul va fi nimic și gol. În aceste clipe când scriu, mi se preling zeci de lacrimi pe obraji, lacrimi de cruntă deznădejde. 5 decembrie 1959 (sâmbătă) Nu pot să Învăț. Acum e dimineață. Radu mă obsedează. De ce oare atâta cruzime pe oameni, să distrugă o fericire atât de sublimă. De ce mi-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]