12,874 matches
-
dumitale, am o informație sigură, în chestiunea asta nici un om de pe pămînt nu s-a înșelat, nu mai am vreme, efectiv nu mai am decît foarte puțin timp. Trebuie să te grăbești, dragă Bîlbîie, să te grăbești." Leonard Bîlbîie a priceput că este într-adevăr o chestiune foarte serioasă, a înclinat încă o dată fruntea, s-a răsucit pe călcâie și a ieșit cu pași rari, egali din birou. Ar fi vrut să-i spună că se va grăbi cum nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vrea să fie politicoasă, gazdă bună. A întors privirea către K.F., a zîmbit cît a putut de frumos, obligînd-o să-i răspundă. Nu se schimbase, într-adevăr, deloc. Ba parcă era și mai frumoasă. Al dracului de frumoasă, încît nu pricepuse niciodată de ce Pangratty ăla ținea atît de mult la prăpădita de domnișoară, odihnească-se în pace; și n-avea nici o urmă de atenție pentru femeia asta. A urcat greoi pe trepte, nici ele nu se schimbaseră, poate scîrțîiau mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Se pare că ai o imaginație, cum să spun, o imaginație destul de... disciplinată. Ca orice militar, disciplinată și obsesivă, nu?" A zîmbit iarăși, ochii revenind la culoarea știută, strălucind iar, ușa a pocnit în zăvor și el a rămas năuc, nepricepînd despre ce vorbește. Oricum, vizita i-a priit pentru că multă vreme n-a mai visat-o pe domnișoara K.F. Somnul îi era ocupat cu un coșmar în care îi vedea pe cei doi ofițeri în rezervă, poate erau chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
imediat trebuie introdusă ordinea, intrarea în rînd și mai ales că ei sînt chemați să o facă. Trăise și el destul într-un fel de cazarmă, nu era decît școala de subofițeri, dar tot cazarmă se chema că este și pricepuse că lucrurile acolo erau exact ca în restul lumii, doar că le lipsea ceva: ce era simplu de fapt fusese simplificat, ce era acolo frumos fusese de fapt înfrumusețat, ceea ce era bun de fapt era ceva îmbunătățit. Culmea era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
destul de mult" și alte asemenea jumătăți de adevăruri ca să acopere alte jumătăți de minciună, de interese mărunte făcute peste noapte idealuri, gîdilituri în gușa neisprăviților ca să se simtă îndreptățiri la pîine și la cuțit fără să asude și fără să priceapă ceva, numai așa, pentru că aveau gușă de gîdilat și prostie cît încape. Pe adjutantul Popianu de fapt nu l-a interesat niciodată cine și cum a ajuns la guvern, el era "om de meserie" și știa că toate guvernele or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se dă. Îi bagi în ilegalitate, caută acul în carul cu fin, nu-i și cînd te așezi binișor numai ce simți că te înțeapă și nu ai cum să-l apuci. Ăsta era un lucru pe care nu-l pricepea și n-avea încotro decît să dea vina pe mintea lui. Dacă ar fi avut altă minte poate ar fi priceput și dacă ar fi priceput ar fi fost mai mult decît un adjutant pus la păstrare, ca într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
simți că te înțeapă și nu ai cum să-l apuci. Ăsta era un lucru pe care nu-l pricepea și n-avea încotro decît să dea vina pe mintea lui. Dacă ar fi avut altă minte poate ar fi priceput și dacă ar fi priceput ar fi fost mai mult decît un adjutant pus la păstrare, ca într-un șopron cu lemne de foc, tocmai la capătul lumii, în Vladia. Nimeni nu-l avertizase, nu-i spusese, nici deslușit, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu ai cum să-l apuci. Ăsta era un lucru pe care nu-l pricepea și n-avea încotro decît să dea vina pe mintea lui. Dacă ar fi avut altă minte poate ar fi priceput și dacă ar fi priceput ar fi fost mai mult decît un adjutant pus la păstrare, ca într-un șopron cu lemne de foc, tocmai la capătul lumii, în Vladia. Nimeni nu-l avertizase, nu-i spusese, nici deslușit, nici încîlcit, că s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dezvolte, să se întindă ca mucegaiul pe un perete umezit. Pentru Radul Popianu nu era greu de înțeles care era planul celor doi ofițeri, acum chiar că nu mai erau doi bătrînei scoși la pensie, inofensivi, nu era greu de priceput ce voiau dumnealor. Era greu, în schimb, dacă nu chiar imposibil de imaginat cum ar putea trece el în realitate, în lumea înconjurătoare. Cu mintea lui își dădu seama că la prima încercare de a ieși pe Strada Mare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
i se cuvenea meritul, puterea ca tot ce face să fie drept, incontestabil. Era, cumva, un ales și voia să rămînă așa. La urma-urmei nu exista decît un singur adjutant în Vladia și așa trebuia să fie, să rămînă. Dacă pricepea bine, colonelul Stoicescu și maiorul Stavri voiau să-i aducă pe toți locuitorii așezării în acea stare în care se găsise el la prima inspecție de la școala de gradați. Nimic pe ei, nimic înlăuntrul lor, niște viermi. Voiau să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trei bucătării de campanie, care străbăteau toată Vladia și distribuia porție cu porție zeama de cartofi ori de varză, ori de fasole, care îi punea pe toți în același rînd măcar de două ori pe săptămînă. Radul Popianu credea că pricepe mai mult decît ceilalți tîrgoveți ce vor și încotro se îndreaptă cei doi noi veniți în așezare, dar mai toate din cîte făcuseră îl amuzau și nimic altceva. Dacă ar fi putut, ar fi chicotit, dar la vîrsta lui așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi încumetat să-l rostească. Cel puțin nu acolo, în fața unei evidențe și a atîtor băiețandri glumeți și cu totul neștiutori de ceea ce se petrece cu adevărat. N-ar fi putut spune că el, Mihai Mihail, adolescentul de atunci, a priceput pe de-a întregul întrebarea tăcută a domnului Schmeltzer. A doua oară nu i-a mai fost pusă și destul de repede, încă nu începuse războiul în Europa, el terminase școala și făcuse primul pas în strania sa meserie, profesorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
erau făcute pentru a supralicita importanța propriei persoane și pentru a păstra în discuție posibilitatea sa de revenire. Voia să fie adus "cu forța", cumva împotriva dorințelor sale declarate tocmai pentru a-și impune mai tîrziu doar propria voință. Se pricepea la tertipurile astea și era destul de îngrijorat știind cu cine are de a face. Domnul Caraiman va da impresia tuturor că are nevoie neapărat doar de sprijinul fiecăruia în parte și apoi îi va înlătura ori îi va distruge rînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ochi mici, negri, ascunși sub arcadele proeminente ale feței lui de peceneg sau cuman. Se răsucise către el și privea cu gura întredeschisă către cele cinci dropii nemișcate, paralizate parcă. Desigur că îi zăriseră și cu mintea lor de pasăre pricepuseră și de ce se oprise droșca în dreptul lor. Dar nu se mișcară, nu se împrăștiară, așa cum le va fi spus instinctul. A întins mîna după armă, o pușcă lisă, belgiană, anume făcută pentru păsăret. Era încărcată ca de obicei. Atunci l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi telefonat imediat după ce a aflat de ceea ce se pune la cale, și era limpede că în urma recepției omul lui, puchinosul care-l însoțea pe Pangratty, i-a raportat tot, iar Mihail era destul de inteligent și de experimentat ca să priceapă că se pregătește ceva, dacă ar fi telefonat fără ezitare, acum ar fi fost altceva. Mai puțini nervi, mai puțină cheltuială, rezultatul același. Dar vulpoiul cel bătrîn a lăsat să curgă apa, să vadă de nu poate pescui și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
băltoacă, e drept, destul de plăcută dacă apuci să te bălăcești în ea, de lucruri "văzute altfel". Pe un ins cu un temperament lenevos cum era Cantaeuzino chestia asta trebuiți să-l dea gata. Prințul nici măcar n-a clipit. Ori nu pricepuse ee-i spusese, ori n-auzise nimic. A tușit cu un aer de stinghereală. "Așa se face că eu sînt de o părere ușor diferita de a excelenței-voastre. Viitorul este imprevizibil, în ciuda faptului că în cea mai mare parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
neliniștea, spaima sa, pe care o trăise cînd Popianu i-a povestit despre noutățile de la Vladia, nu reușea decît să-l irite, tot ocolind subiectul, motivul principal al discuției. Și, dacă ar fi știut, dacă ar fi capabil Mihail să priceapă că moartea lui Leonard Bîlbîie era o consecință firească a acelui sentiment îngrozitor pe care îl încercase în acele clipe. Poate nici nu era prea bine spus "consecință", mai exact ar fi fost "prelungire", chiar așa, o prelungire firească a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vedere circumstanțele..." Mihai Mihail și-a ridicat sprîncenele a mirare, ceea ce nu se întâmpla prea des "Circumstanțe, ce mai înseamnă și asta, circumstanțe?" Pangratty se îngînă puțin, el îi propunea totuși o convenție în cadrul căreia să discute, iar Mihail nu pricepea sau nu voia nicicum că prințul nu se adresează directorului, ci omului Mihai Mihail, care trebuie să fi avut cumva niște legături afective cu Bîlbîie. Chiar pe aceste legături, pe această umanitate cît va fi fost ea de năpăstuită, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
am privit tot. Și locotenentul Georgescu mi-a întins arma și mi-a zis: "Excelență, este singura cale. Ticălosul ăsta v-a adus la noi, este singura cale de a demonstra că sînteți un om de onoare." Întîi n-am priceput ce vrea. M-am uitat la el cu nedumerire, am luat arma, dar nu știam ce vrea. Și, asta nu o să mi-o explic, cum s-a întâmplat, pentru o clipă i-am prins privirea. E nebun, domnule Mihail, locotenentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a întâmplat, pentru o clipă i-am prins privirea. E nebun, domnule Mihail, locotenentul e un om nebun. Atît de nebun, încît am înțeles din sclipirea aceea de animal că vrea să-l împușc pe Bîlbîie. Și tot atunci am priceput că dacă n-o fac eu, o face el, dar ne împușcă pe amîndoi." Mihai Mihail se uită la el cu un aer profesional. Curiozitate și nimic mai mult. Și ce-ați făcut, excelență?" Șerban Pangratty închise pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgân, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să‑i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și‑au răsfirat puterea atrăgând mulțimea credincioșilor, s‑au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vârându‑le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În zboru‑i domol. În liniștea neașteptată care se lăsase, nu se mai auzea nici un strigăt, nici o respirație. Mulțimea stătea Împietrită, cu ochii ațintiți la cer. Până și orbii Își Înălțau privirile pustii spre cer, căci după liniștea aceea năprasnică pricepeau că se Întâmplase ceva Într‑acolo unde lumea stătea cu privirea ațintită. La fel și Petru Înțepenise cu gura Întredeschisă de uimire. Nu credea În minuni, În afara minunii credinței, iar minunea putea veni doar de la El, de la Singurul Făcător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a luat zborul din vrerea puterilor Sale și din puterea gândului său, și‑acum zboară nevăzut spre stele, purtat de puterea Îndoielii Sale și a curiozității Sale pământești care au Însă o limită. Și mai spune‑le răspicat, să te priceapă, că puterea asta a ispitei i‑am dat‑o tot eu, căci eu i‑am Îngăduit să pună la Încercare sufletele credincioșilor cu minunea lui, tocmai pentru a adeveri că nu există minuni și că nu există o putere ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
suflare lină, simțindu‑se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis, acea sfârșeală, acea iluminare! 18. Înainte să se uite‑n stânga și În dreapta sa, Înainte să se Întrebe dacă era vis, Înainte să poată pricepe minunăția mântuirii trupului său, În mirosul carului din acea zi de vară, Își aminti de dulcele nume al Priskăi, iar trupul fu brusc scăldat de desfătare, Încât văzduhul se Înmiresmă de adierea trandafirilor. Oh, ce bucurie! Și doar amintirea trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Întreaga țară. Dar cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății decât nesiguranța datorată schimbărilor, primul om care va deschide cartea (și se parte că ar fi fost un modest slujbaș de la poștă, „sindicalist activ“), auzind dialogul din Împărăția umbrelor, va pricepe aluziile la adresa suveranului și va azvârli cartea cât acolo, „cu groază și scârbă“. Nădăjduind că va fi promovat În slujbă, va denunța cazul poliției. Când agenții poliției vor deschide cutia cu cărți, contrabandistul de tutun, sincer mirat, va jura că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]