21,274 matches
-
pielea se înroșise de la strînsoare. Ori transpirase. "Bonjour, domnule Mihail, cum îți merge?" Sigur că nu îl interesa cum, îi merge, dar Pangratty știa să-și ascundă emoția, neliniștea în cele mai neașteptate chipuri. Fără să aștepte nici măcar răspunsul protocolar, prințul s-a lăsat ostenit în fotoliul din piele, o vechitură, pe care îl oferea numai doamnelor, cînd se întîmpla vreuna în cabinetul său. Bărbații, oricine ar fi fost, rămîneau în picioare, nu era prea greu, la el veneau doar inși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să trecem peste asta, mai ales că lucrurile s-au schimbat de cînd ne-am văzut din nou la recepția dată de Basarab Cantacuzino. Chiar dacă n-a fost o pură întîmplare, eu sînt mulțumit să o consider așa, o întîmplare." Prințul aviator s-a oprit o clipă, de parcă ar fi vrut să-și regleze respirația, privea pe sub sprîncene la Mihail, dar fața acestuia galben-cenușie nu exprima decît o răbdare impusă cu maximum de atenție. Era hotărît să-l asculte pe Pangratty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ridicat sprîncenele a mirare, ceea ce nu se întâmpla prea des "Circumstanțe, ce mai înseamnă și asta, circumstanțe?" Pangratty se îngînă puțin, el îi propunea totuși o convenție în cadrul căreia să discute, iar Mihail nu pricepea sau nu voia nicicum că prințul nu se adresează directorului, ci omului Mihai Mihail, care trebuie să fi avut cumva niște legături afective cu Bîlbîie. Chiar pe aceste legături, pe această umanitate cît va fi fost ea de năpăstuită, de fragilă se baza toată povestea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
simțit privirea grea, mînioasă, ucigătoare (?!) a directorului Serviciului, Șerban Pangratty bătu cu degetele în tăblia biroului și apoi începu să-și cerceteze cu un interes demn de alte lucruri mai bune vîrful unghiilor. De parcă ar fi știut că în continuare prințul are de gând să mintă, Mihai Mihail tuși cu efort, mai mult hîrîi "nu-i vorba de nici o coincidență, circumstanță ori destin. Pur și simplu, Bîlbîie a urmat o instrucțiune. V-a spus exact cît i s-a indicat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că nu-i venea ușor, trebuia să-și apere și morții, nu doar pe cei vii, contrazicîndu-se, încălcînd principiul vechi ,,dă vina pe mort" care funcționase întotdeauna fără greș și cu audiență bună între membrii Serviciului. "Așa deci, făcu fals prințul aviator, Nu-i nimic, putem crede fiecare în ceea ce vrem, nu ne deranjăm reciproc din cauza asta. S-ar putea ca și ordinele pe care i le-ați dat lui Bîlbîie să facă parte din destinul său, nu din gîndirea dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Încerca să stabilească un soi de complicitate tacită între el și directorul Serviciului, cu puțină îngăduință și imaginație pozitivă chiar Șerban Pangratty devenise încetul cu încetul unul din oamenii săi de acțiune. Cu toate că-i displăcea profund să fie omul cuiva, prințul socotise că era mult mai bine să fie de partea Serviciului decît unul dintre conspiratori. Oricum, după ce trecuse prin ce trecuse, Mihail îi inspira cît de cît legitimitate, seriozitate, constanță, ceva la care se putea raporta. Ceilalți, Doamne, ceilalți erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putut, face nimic, deoarece a murit. Bîlbîie îl instruise pe Radul Popianu ca la momentul favorabil să comunice triumvirilor un fel de mesaj al Comitetului din Vladia prin care fascia să fie determinată să treacă la acțiune. Bîlbîie îi spusese prințului "Excelență, ăștia au de gînd ceva foarte serios, au de gînd să facă un lucru care dacă nu este oprit înainte de a se petrece nu va mai putea fi oprit niciodată. Iar eu nu mai am timp să aștept. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
omenească! Aș fi putut foarte bine să fi rămas afară, cu ceilalți, să beau o bere, să mă las privit pe furiș, cu admirație, nu în toate zilele pîrliții ăia de subofițeri ori amploiați pot să se afle în preajma unui prinț, aș fi putut nici să nu mă duc. Dar m-am dus. M-am dus și am mers pînă la capăt, am ascultat tot, am privit tot. Și locotenentul Georgescu mi-a întins arma și mi-a zis: "Excelență, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe trăgaci." Mihai Mihail s-a lăsat greu în scaun, era palid, transpirase rece, de parcă el ar fi simțit la tâmplă țeava Berettei și ușurătatea cu care a apăsat Șerban Pangratty pe trăgaci. "Așaaa, deci..." La asta nu se așteptase. Prințul trase aer în piept, ca pentru a-și face curaj: "De aceea, domnule Mihail, am venit să vă spun că Leonard Bîlbîie a murit din cauza imaginației, știți, a imaginației care este la fel de reală și de puternică cum este realitatea, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și n-a mai zis decît "s-a dus". Asta a fost, domnule Mihail, și nimeni altul decît mine nu vă putea spune cum a murit inspectorul principal al Serviciului, Leonard Bîlbîie. * Mihai Mihail, la nici trei ore de la vizita prințului Șerban Pangratty, era un om nou-născut. Reușise să fie primit în audiență privată și strict secretă de către primul-ministru, avusese o conversație între patru ochi cu generalul Cihoschi și cu colonelul Călătorescu, singurii oameni în care putea avea încredere, deoarece figurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nevoit să producă dovezi concludente, totul părea o glumă proastă, dar pînă la urmă s-a dovedit că însăși moartea omului său, inspectorul principal Bîlbîie, a cîntărit cel mai mult în aprecierea asupra gravității și seriozității complotului. Imediat după plecarea prințului Pangratty, dăduse dispoziție echipei de legiști să se deplaseze la Șosea și în magazia de lîngă Bufet a fost găsit într-adevăr cadavrul inspectorului principal Bîlbîie. În cădere se zgîriase nițel într-un cui ieșit din peretele magaziei și fotografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
introduse cu discreție de șeful cabinetului, care arăta din ce în ce mai livid. Poate tot atît de livid ca și el. Hotărît lucru, nu mai avea multă vreme în față. Totuși reușise să supraviețuiască și acestei înfruntări. Dacă l-ar fi întrebat acum prințul Pangratty dacă a fost o înfruntare sau o cacealma, ca atîtea altele, nici n-ar fi știut ce să-i răspundă. De fapt nu se întîmplase în realitate decît moartea unui inspector principal, care s-a dovedit slab de inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
i se păru că aude răspunsul. "Nu prea mulți, domnule Mihail, nu prea mulți." Deși nu era decît o voce imaginară, o voce născută din propria sa imaginație, avu senzația că deslușește în ea inflexiunile leneșe, sîsîitul inconfundabil al celuilalt prinț, intangibil și de data asta, Basarab Cantacuzino. "Și cînd te gîndești că pe nenorocitul ăsta de Pangratty vor fi nevoiți să-l aresteze!" 1988-Cluj Cuprins I 5 II 47 III 98 IV 149 V 194 VI 243 VII 285 În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Urma o listă cu filmele și meciurile văzute de el, cu datele excursiilor de la Avala și Kosmaj 1, cu nunțile și Înmormântările la care fusese prezent, cu numele străzilor pe care locuise: Cetinska, Împărăteasa Milica, Gavrilo Princip, Regele Petru I, Prințul Miloš, Požeška, Kamenička, Brankova; numele autorilor de manuale, de geografie, de geometrie și planimetrie, titlurile unor cărți Îndrăgite de el: Împăratul munților 2, Stanko haiducul 3, Răscoala țărănească 4; liturghii, spectacole de circ, defilarea organizației șoimilor, serbări școlare, expoziții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la Novi Sad În anul 1936, Îl prezenta pe Serghei Aleksandrovici Nilus ca pe trimisul lui Dumnezeu și ca pe un om al dreptății, iar misteriosul document privind conspirația - că ar fi autentic, căci prin gura mediumului, grăia Însuși diavolul. Prințul N.D. Jevahov (care va ajunge la Novi Sad prin Istanbul, aflând sub cerul Frușkăi Gora un ținut aidoma celui din copilăria sa, unde șesul urcă lin panta colinei, ca un talaz verde) nu se Îndoise o clipă În argumentele Conspirației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
talaz verde) nu se Îndoise o clipă În argumentele Conspirației, ca fiind „creația hulitorului, scrisă sub dictatul Necuratului, căruia i se arătase felul În care puteau fi distruse statele creștine și modul În care putea fi stăpânită Întreaga lume“. În privința prințului Jevahov, mă Întreb dacă nu l‑am Întâlnit În iarna geroasă a anului 1965, la Novi Sad, Într‑un lacto‑bar din preajma catedralei catolice. Era un tip Înalt, uscățiv, cu pince‑nez, puțin adus de spate, Într‑un sacou uzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar aici părintele Serghei scotea din adâncul buzunarului sutanei, precum corpus diabolici, un pumn de nasturi metalici). Dintr‑o scrisoare (care‑i parvenise prințului Jevahov ca un mesaj de pe o altă lume, cu ștampila orașelor Oran, Marsilia, Constantinopol, Paris, Sremska Mitrovica, Novi Sad), aflăm că, În teribilul an 1921, un detașament al Armatei Roșii dăduse de‑o casă În care locuiau doi pustnici, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
galopante, ca și decăderea scandaloasă a prestației hoteliere. Un exemplar cu autograful În gotică al ultimului Hohenzollern (cartea fusese dedicată unui șef‑bucătar dintr‑un faimos restaurant parizian, ca apoi nevrednicul moștenitor să‑l vândă la o licitație), dovedea că prințul avusese la dispoziție ediția princeps În germană, cea din anul 1920. Cartea fusese tipărită prin grija elitei germane naționaliste care editase și celebrul Auf Vorposten: „Nici o carte, de la apariția tiparului și descoperirea alfabetului, nu făcuse mai mult pentru deșteptarea sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai ușor ca având numele autorului, al lui Joly, să ajungă la cartea pe care o căutau. Astfel Încât misterioasele izvoare ale Conspirației (care, după doamna Șișmarev, ar fi fost scrisă În limba ebraică, de mâna lui Asher Ginsberg, iar după prințul Jevahov, la dictatul Necuratului), vor ieși, după atâția ani, la iveală. Cartea pe care „hiene nesătule, cum Îi numește Delevski, au folosit‑o În scopuri mârșave - Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli sau Politica lui Machiavelli În secolul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
gruzin despre care vom mai auzi. În lumina pâlpâitoare a lumânării, În nopțile lungi ale troienitului surghiun siberian, pe când afară vuia viscolul, cuvintele Conspirației acționau, probabil, asupra lui mai viu decât Evanghelia. Astfel că un Îndreptar menit să instruiască un prinț renascentist - prin reîncarnarea filozofiei lui Joly, deformată de oglinda lui Nilus - va deveni un breviar al despoților contemporani. Unele pilde ale lui Nilus ca și unele reflexii istorice cuprinse În această scriere pot sta mărturie În privința influenței nefaste a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zile, aidoma spiritelor, după care se va Întoarce și va trăi supus legilor care domneau acolo. În acea poveste era atît insolit Încît era exclusă orice născocire, ceea ce chiar dovedea existența reală a lumii de dincolo și a vieții spiritelor.“ (Prințul N.D. Jevahov: Serghei Aleksandrovici Nilus. Scurtă prezentare a vieții și operei Novi Sad, 1930) . Stilul emfatic al acestei fraze stă mărturie În privința influenței pe care Conspirația a avut‑o asupra unui oarecare doctor Detouche, autorul pamfletului Bagatelizarea unui masacru (nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
va fi petrecut luni - sau poate ani - privind prin ochii aceluia care văzuse atâtea? Tapú Tetuanúi inspiră adânc aerul sărat și umed, în care pluteau arome de triumf, căci deja începuse să se simtă mai important decât un general, un prinț sau chiar decât un semizeu. Începuse să se simtă ca un adevărat navigator al insulei Bora Bora. Ochii lui, obișnuiți cu întunericul, nu pierdeau nici un gest al lui Miti Matái, conștient fiind că, într-o zi, când va fi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
piatra fortului demolat. Au fost Înălțate impozante clădiri administrative și erau organizate strălucite baluri la Clubul militar, numit, e de presupus că mai degrabă cu ironie, Concordia. De câte ori era cucerită o nouă insulă din arhi pelagul indonezian sau de câte ori un prinț javanez Își punea pământurile sub jurisdicție olandeză, evenimentul era celebrat cu pompă, uneori cu un concert În aer liber, la care orchestrele cântau operete franțuzești, iar europenii, În haine de gală, soseau În calești și formau un mare cerc În jurul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aflați de față poartă costume javaneze. Unii stau pe jos, deznădăjduiți, alții Își țin capetele În mâini, se poate presupune că plâng. Însă cei mai mulți sunt cu ochii Îndreptați spre un personaj cu o ținută mândră, Înconjurat de soldați olandezi. Este Prințul Diponegoro, nobilul javanez care prin anii 1830 a fost În fruntea mișcării de rezistență Împotriva olandezilor. Lucrată cu mână sigură, Într-un stil evident occidental, pânza ar putea să fie cu ușurință socotită Încă o scenă din analele istoriei euro
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
olan dezi la vânătoare, fără să țină seamă de faptul că În Java nu sunt lei. Apoi, după ce s-a Înapoiat la Yogyakarta, opera lui a căpătat unele implicații antioccidentale, reținute, dar evidente, ce au culminat cu minunata Capturare a Prințului Diponegoro, care se găsește la Palatul Regal din Amsterdam. — Mă gândesc, a spus Bill, mă gândesc c-ar fi un semn de pace. Ceva care să-l Îmbuneze pe președinte, să fie mai Înțelegător, cum să zic, așa, În general
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]