3,372 matches
-
al muntelui la poalele căruia marea se întindea ca un covor persan , sub imensul clopot al cerului. Lumea i se părea azurie , cât se poate de pură și uitase parcă de toate necazurile. Mergea tăcut spre apus între cele două priveliști imense , una spre nord, cealaltă spre sud. Pretutindeni erau numai flori scăldate scânteietor al infinitului. în albastrulLa un moment dat, ajunse într-un loc abrupt, se așeză pe margine, își aprinse o țigară , contemplând imensitatea mării și a munților . Peisajul
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Ce fel de acte? —Fotocopii de la Biroul Regional, dacă chiar vrei să știi. Era deja prea mult. Dar ghicise oricum, fără îndoială. Îl urmări cum mima calmul. Văzuse adesea acea expresie, dar niciodată nu fusese în stare s-o declanșeze. Priveliștea era de ajuns să-i modifice dispoziția. Ai dreptate, probabil că n-ar trebui să-mi spui nimic. Dăduse drumul la robinetul cu șarm, un șarm băiețesc care părea mai straniu acum, că încărunțea. — Dar dacă ghicesc îmi spui, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
judecata supremă. La ceasul de liniște deplină voi deschide ușa spre mântuire și, cu fruntea plecată, voi păși spre ultimul popas. După călătoria pe pământul făgăduinței voi încerca să mă odihnesc în liniște și pace dincolo de zări, într-o priveliște captivantă, stranie și divină. Odată cu înserarea se va așterne o nefirească tăcere și poate voi călători spre uitare călăuzit de îngeri și de o stea ciudată.
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
atent putea să vadă în nișe și pe plăcile de faianță‚ de la înălțimea pieptului în sus o peliculă cenușie de săpun amestecat cu murdărie și grăsime. Încercam să nu privesc, deși de fiecare dată ochii mei erau atrași irezistibil către priveliște. De asemenea, preferam să nu privesc înspre corpul meu care, complet dezbrăcat și în lumina rece a ferestrelor înalte și înguste, arăta și mai cenușiu decît acasă, pe jumătate îmbrăcat. După ce mă săpuneam, priveam înspre picioarele mele în vreme ce rația mea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
auriu pe copertă, cărți de exerciții cu calcule. Și două greutăți cîndva roșii, acum complet decolorate. Mi-am închis valiza și mi-am plătit nota. Grăbit, ștergîndu-mă de fațadele clădirilor, am mers către capătul străzii înguste. În spatele meu, o ultimă priveliște a semnului neluminat al hotelului meu. Dincolo de Bursă, apuc din nou pe o alee, evitînd principalele artere, mă îndrept către rîu. Circulație interzisă pe timpul nopții. Nimeni pe stradă. Doar mormane de gunoi la fiecare colț, pentru că nu mai e colectat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Aceasta însă era peste putință. Când era vorba de a fixa o dată, sau de a determina succesiunea unor domni, stilul trebuia să ia caracterul unei discuții științifice. Aiurea unde simțiam pulsul cel mare al națiunii răsunând în inima mea, la priveliștea faptelor mărețe, sau la trecutul de durere a poporului român, fără să fi vrut mi se încălzea condeiul și povestirea lua un caracter mai literar. Eu sunt anume de părere că istoria trebuie să scruteze spre a afla adevărul, dar
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
oraș provincial și se simțeau jigniți. Gosseyn zărea unele dintre casele lor, splendide locuințe ascunse printre arbori și frunziș veșnic verde, case care ocupau dealuri întregi, se târau până în văi și se pierdeau în depărtări cețoase. Gosseyn întoarse încet spatele priveliștii. De un minut, sunete ciudate ajungeau la el de la ușa opusă. Se îndreptă într-acolo, conștient că întârziase mai mult decât se cuvenea pentru o primă dimineață. Ușa era închisă, dar o deschise cu hotărâre și trecu peste prag. Imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
câmpul magnetic propriu al planetei. În fața domnlui camerei de control, de o transparență limpede, Gosseyn zăbovi o vreme, privind marea care se întindea jos, cât vedea cu ochii, apele-i înfiorate, fără nici un petec de pământ. Își luă ochii de la priveliștea marină pentru a-și continua examinarea. O scară de oțel se ridica într-un colț. Ea ducea într-o înclinare rigidă la o trapă închisă. Gosseyn urcă degrabă. În încăpere - o magazie, Gosseyn privi etichetele lăzilor și cutiilor, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mulțime de spânzurați. Secoh vorbi iar: - Enro a reușit să fugă, dar i-am prins pe unii dintre înverșunații lui prieteni. Mai încerc încă să-i conving pe unii. Oftă. - Nu cer mult, dar vreau măcar o anumită cooperare. Așa că priveliști ca aceasta (arătă spre curte) sunt concomitent necesare eliminării forțelor răului Dădu din cap. - Nu pot fi milos cu indivizi recalcitranți. Gosseyn avea răspunsul. Iată ce se întâmpla cu aceia care erau "contra". Acum, știa contra cui să lupte. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Și trupurile lor se vor preschimba în morminte și mijloace de trecere ale tuturor celor pe care i-au ucis. Pămîntule, de ce nu te caști să-i prăvălești în crăpăturile adînci ale hăurilor și peșterilor tale fără de capăt - ascunzînd cerului priveliștea unor monștri atît de cruzi și de cumpliți? Din Caietele lui Leonardo da Vinci VLADIMIR: Ce-ai zice să ne căim? ESTRAGON: Să ne căim de ce anume? VLADIMIR: O... îreflectează) N-ar fi cazul să intrăm în detalii. Din Așteptîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o undă de neplăcere, apoi, după o scurtă pauză, adăugă: Perfect, uite-mi tramvaiul. Trecu pe lîngă el și ajunse pe drum. Un tramvai aproape gol, arătînd ca o relicvă, veni gemînd pe șine și se opri între Lanark și priveliște. L-ar fi dus la casa în care locuia. Rima se urcă. Făcu un pas s-o urmeze, apoi ezită și spuse: — Știi ce, o să ne mai vedem, nu-i așa? Cînd tramvaiul porni, Rima își flutură mîna cu nonșalanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întunecată pe care apăsarea pernei pe obraz i-o evoca încă. într-o dimineață, o întrebă pe asistenta care aranja patul: — Ce se află dincolo de fereastră? — Peisaj. Kilometri întregi de peisaj. — De ce nu ridicați niciodată jaluzelele? — N-ai putea suporta priveliștea, Sprîncenatule. Nici noi n-o suportăm, care sîntem într-o formă perfectă. îl porecliseră Sprîncenatul. își examină fața în oglinda de bărbierit de douăzeci de centimetri pătrați și observă că sprîncenele îi erau înspicate cu fire albe. Se întinse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dori să repeți după mine anumite cuvinte. — Ce cuvinte? — Dacă mă voi rătăci, o să închid ochii și-o să-mi întorc capul. Dacă mă voi rătăci, o să închid ochii și-o să-mi întorc capul. Munro ridică jaluzelele. în fața lui era o priveliște cu depărtări mișcătoare și încețoșate, soarele strălucind printre ele. Șiruri înzăpezite de nori despărțeau lanțuri înzăpezite de munți, iar ceruri argintii erau atît de aproape de oceane sclipitoare, că de-abia le puteai distinge. Institutul părea să lunece spre soare între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deși cursul era însemnat de macarale scheletice care mărșăluiau spre stînga. Dincolo de oraș era o coamă întunecată de pămînt, de un verde-buruiană, brăzdat de cursuri de apă, iar culmile munților apăreau în spate ca un șir de dinți sparți. Această priveliște îi produse lui Lanark o asemenea plăcere neașteptată, că ochii i se umeziră. Reveni în cameră și se trînti pe pat, întrebîndu-se de ce. — Oricum, își spuse, o să mă duc acolo. Munro intră printr-o arcadă și Lanark se ridică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în urmă sau neconstruite încă. Iar cei din urmă au fost cei mai norocoși. Dar am recunoscut orașul ăsta! Am fost acolo! — A, atunci se află în trecut. N-o să-l mai găsești acum. Lanark se uită nefericit la podea. Priveliștea aceea îl făcuse să viseze la o viață dulce și însorită. — Nu pot ajunge în nici o zonă civilizată de aici? Munro își recăpătase calmul de mandarin și se așeză lîngă pat. — Ba da, în mai multe. Dar nu vei ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lustruit, cu unde granulate, dar acum granulația dispăruse și suprafața era netedă ca o folie de plastic. M-am uitat în jur, prin biroul mobilat în stil modern, căci detestam zorzoanele. Pereții albi și covorul simplu rămăseseră la fel, dar priveliștea de dincolo de fereastră se schimbase. Ceea ce cîndva fusese o stradă tipică pentru centrul de afaceri al unui oraș industrial vechi, o stradă cu fațade atent sculptate și cu multe coloane, era acum mărginită de suprafețe goale străpunse de goluri dreptunghiulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui și cu mine mîncam porridge la masa din bucătărie. Toate amintirile mele de la fermă sînt încărcate cu ouă. Pe cînd cotrobăiam prin hambar, odată am găsit mai multe ouă maronii într-o grămadă de urzici din spatele unei căruțe vechi. Priveliștea era surprinzătoare, căci ouăle ne veneau de obicei din cotețele din lemn aflate pe cîmpul din vecinătate. M-am dus agale pînă în bucătărie ca să-i spun cuiva. Acolo era fermierul, care mi-a explicat că uneori găinile ouă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mototolite, se așeză aproape de el, pe margine, cu pumnii în șold și spatele drept, de parcă ar fi stat pe un scaun. Umbrela strînsă era lîngă el. — Acum că ți-ai tras sufletul, zise el întrocîndu-se, spune-mi ce crezi despre priveliște. Thaw se ridică. Mlaștina se întindea la poale, cu oi, ca niște picățele, păscînd, cu viroage năpădite de tufe și fîșia verde a coastei dincolo de ele. Satul era ascuns după copacii viroagei celei mai mari, dar prezența lui era marcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-o de la bibliotecă. — Ce părere ai despre ea? — Cred că partea cu corurile e puțin cam plictisitoare, dar îmi plac indicațiile scenice. îmi place retragerea din Moscova, cu soldații prăjiți la foc în față și înghețați în spate. îmi place priveliștea Europei văzută dintre nori, arătînd ca un bolnav, cu Alpii drept șira spinării. Scrii acasă? — O, da, domnule. — Lucrezi la ceva în acest moment? — Da. încerc să scriu despre un băiat care poate auzi culorile. — Să audă culorile? — Da, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu o persoană pe care o cunoscuse cînd făcuse ascensiuni împreună cu tatăl ei. Ceilalți pasageri pălăvrăgeau și se uitau la culmile din jur cu o expresie de satisfacție sau priviri încurcat-resentimentare. Un bătrîn i se adresă vecinului său: — Ah, o priveliște remarcabilă, o priveliște remarcabilă. — Ai dreptate. Dacă stîncile astea ar putea vorbi, ne-ar spune niște povești grozave, ce zici? Pariez că ne-ar spune niște povești grozave. — Din peisaje ca astea izvorăște măreția Bătrînei Scoții. Thaw își ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe care o cunoscuse cînd făcuse ascensiuni împreună cu tatăl ei. Ceilalți pasageri pălăvrăgeau și se uitau la culmile din jur cu o expresie de satisfacție sau priviri încurcat-resentimentare. Un bătrîn i se adresă vecinului său: — Ah, o priveliște remarcabilă, o priveliște remarcabilă. — Ai dreptate. Dacă stîncile astea ar putea vorbi, ne-ar spune niște povești grozave, ce zici? Pariez că ne-ar spune niște povești grozave. — Din peisaje ca astea izvorăște măreția Bătrînei Scoții. Thaw își ridică privirea și văzu hălci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
negrul părului părea prăfuit din pricina firelor argintii. Nu-i venea nici un cuvînt pe limbă, iar pieptănatul îi dădea un sentiment de apropiere, netulburat de tensiunea cuvintelor. Ținînd mîna soției și uitîndu-se prin fereastra din apropiere, domnul Thaw zise: — Ai o priveliște frumoasă de aici. Mai jos se afla vechea catedrală gotică mîncată de funingine, într-o cîmpie de pietre plate și negre de mormînt. în spate se ridica dealul necropolei, cu coastele tăiate de verandele mausoleelor și cu vîrful împînzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pălărie, barbă, pelerină și ținînd în mîna dreaptă o carte mare din granit. Copacii dintre morminte nu aveau frunze, pentru că era la sfîrșitul toamnei. Am văzut o mormîntare acolo azi-dimineață, șopti doamna Thaw cu glas stins. Nu, nu e o priveliște prea încurajatoare. Domnul Thaw le explică celor doi copii că vor trece săptămîni întregi pînă cînd mama lor o să se însănătoșească și o să poată veni acasă, și cîteva luni pînă cînd o să aibă voie să se dea jos din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și se odihniră, uitîndu-se la lac și la insulele verzi de pe el. Spre nord, peretele colțuros al munților părea suficient de clar și solid pentru a-l ciocăni cu degetele. Așteptară pînă ce cuplul tînăr, care se oprise să admire priveliștea, se pierdu în zare, apoi deschiseră urna, luară cenușa cu mîna și o împrăștiară în aer. Vîntul o risipi ca un fum printre ierburile sălbatice. Peste două săptămîni, domnul Duncan se așeză la biroul din living și zise: — Duncan, vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o lăsa să se confrunte cu realitatea pe care o descria. Și vremea murise. Nu mai ploua, nu mai bătea vîntul, iar cerul era mereu cenușiu și cald la mijlocul după-amiezii. Stătu în curtea palatului Holyrood din Edinburgh și pictă o priveliște cu Scaunul lui Arthur. Un cioc aspru îi șopti croncănitor în urechea stîngă: „Asta-i tot ce-și amintea regina Mary“. O pată albă apăru sus, pe țancuri și coborî pe alee înspre poarta de sud a curții. în inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]