3,831 matches
-
își trimite propriii vectori, atrăgând și afectând privitorul. De fapt, forța operei poate deveni atât de puternică, încât să nu mai rămână doar o țintă excentrică. Ea devine mai mult decât un centru primar, guvernându-și propria structură, independent de privitorul concentrat asupra obiectului și uitând de propria-i existență externă. Înainte de a continua analiza acestei relații, dați mi voie totuși să mai adaug ceva privitor la dinamicile bidirecționale în experiența primară a viziunii centrale. Centrul personal al lumii perceptibile (în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
excentrică. Ea devine mai mult decât un centru primar, guvernându-și propria structură, independent de privitorul concentrat asupra obiectului și uitând de propria-i existență externă. Înainte de a continua analiza acestei relații, dați mi voie totuși să mai adaug ceva privitor la dinamicile bidirecționale în experiența primară a viziunii centrale. Centrul personal al lumii perceptibile (în mod normal) se aproximează ca fiind localizat între ochi sau între urechi. Când privesc peisajul din fața mea, sinele meu ajunge la linia orizontală care separă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
capete și tendința opusă, și anume aceea de a răspunde la apropierea mea îndepărtându-se oarecum greoi din cauza marii sale greutăți vizuale, alăturându-se astfel direcției privirii mele. Fiecare obiect vizibil afișează această dublă tendință dinamică în relația cu sinele privitorului; se apropie și se îndepărtează. Proporționalitatea celor două tendințe variază. O seamă de obiecte se apropie fără probleme, altele se dau îndărăt la fel de ușor. Deși din punct de vedere fizic obiectele pot sta nemișcate la o distanță de nici un metru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
punct de vedere fizic obiectele pot sta nemișcate la o distanță de nici un metru, din punct de vedere perceptiv acea nemișcare corespunde unui ușor echilibru dintre apropiere și retragere. Diferite poziții în spațiu Ceea ce survine mai întâi în interacțiunea dintre privitor și opera de artă este însăși relația în spațiu și efectul acesteia asupra amândurora. Un produs artistic poate apărea oriunde în spațiul convex din jurul privitorului. Acesta îl poate confrunta la același nivel, vertical sau orizontal; poate fi pe tavan sau
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dintre apropiere și retragere. Diferite poziții în spațiu Ceea ce survine mai întâi în interacțiunea dintre privitor și opera de artă este însăși relația în spațiu și efectul acesteia asupra amândurora. Un produs artistic poate apărea oriunde în spațiul convex din jurul privitorului. Acesta îl poate confrunta la același nivel, vertical sau orizontal; poate fi pe tavan sau pe podea. Orientarea spațială influențează modalitatea perceperii obiectului, așa cum am mai menționat, prin simpla comparare a formei de cruce în cele două poziții (vezi figura
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pereți sau oameni stând înaintea noastră, sunt văzute frontal, ceea ce înseamnă că sunt văzute corect. Ele se prezintă fără distorsiuni și de la o distanță convenabilă. Aceasta ne permite să analizăm obiectul în ansamblu, iar din moment ce vectorul vizual care pornește de la privitor poate ținti obiectul privit sub un unghi drept, nu trebuie să fie antrenat în configurația vectorială din planul compoziției înseși. Relația este una de pură explorare peste breșa spațială. Am arătat mai înainte că operele verticale tind să rezerve un
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
un rol semnificativ verticalei excentrice. Aceasta le distinge de decorațiile tipice de plafon sau paviment ale căror suprafețe sunt perpendiculare pe forța gravitațională și, ca urmare, tind să se repartizeze centrat. Trebuie menționate aici două excepții de la această regulă. Pe măsură ce privitorul își ridică capul spre plafonul plat sau boltit, el devine conștient de structura spațială a încăperii. Privind în sus, se așteaptă să vadă în pictură ceea ce se poate vedea în lumea fizică, poate o cupolă sau cerul liber populat de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
atât timp cât direcția privirii noastre percepe perpendicular respectiva pictură. Profitând de această ambiguitate perceptivă, așa-numitul quadro riportato este o pictură realizată pe suprafața unui tavan, aidoma pictării ei pe un perete vertical. Scena zugrăvită într-o asemenea pictură presupune un privitor care să o contemple de-a lungul unei linii orizontale de privire, oricât de conștient ar fi că se uită în sus. Picturile lui Michelangelo de pe tavanul Capelei Sixtine constituie astfel de quadri riportati (vezi figura 105). Wolfgang Schöne a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
o contemple de-a lungul unei linii orizontale de privire, oricât de conștient ar fi că se uită în sus. Picturile lui Michelangelo de pe tavanul Capelei Sixtine constituie astfel de quadri riportati (vezi figura 105). Wolfgang Schöne a subliniat că privitorii simt o nevoie puternică de a rezolva această contradicție ciudată uitându-se la picturile de pe tavan oblic, și nu de dedesubt. De fapt, Schöne susține că cele mai izbutite decorații ale plafoanelor au fost realizate pentru a fi privite oblic
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
vedere la linia firului cu plumb exact dedesubtul centrului aduce cu sine două consecințe perceptive care nu sunt neapărat bine-venite. În primul rând, orice proiecție nedistorsionată a întregii simetrii a scenei reprezentate diminuează adâncimea spațială, scurtând distanța de percepție dintre privitor și plafon prin interferare cu iluzia unei priveliști celeste. În același timp, l-ar ancora pe privitor în spațiul de dedesubt, ceea ce este preferabil numai în anumite condiții - mai precis, atunci când mișcarea trebuie să se oprească, de exemplu, într-o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sunt neapărat bine-venite. În primul rând, orice proiecție nedistorsionată a întregii simetrii a scenei reprezentate diminuează adâncimea spațială, scurtând distanța de percepție dintre privitor și plafon prin interferare cu iluzia unei priveliști celeste. În același timp, l-ar ancora pe privitor în spațiul de dedesubt, ceea ce este preferabil numai în anumite condiții - mai precis, atunci când mișcarea trebuie să se oprească, de exemplu, într-o rotondă acoperită de o cupolă. Când totuși plafonul decorat este aplicat unui spațiu destinat ca element de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mișcarea trebuie să se oprească, de exemplu, într-o rotondă acoperită de o cupolă. Când totuși plafonul decorat este aplicat unui spațiu destinat ca element de continuitate în mișcarea vizitatorului în interiorul clădirii, tavanele unui Pozzo sau Cortona îl lasă pe privitor să vadă imaginile către care se îndreaptă, să ajungă în punctul culminant și să îl depășească în planul orizontal al acțiunii. Acest lucru îmi amintește de cea de-a doua excepție de la regulă, și anume că orizontalitatea conferă picturilor tendința
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
să adaug aici o remarcă privitoare la diferența dintre contemplarea plafonului și cea a pavimentului. O decorație de plafon este văzută de la distanță și, prin urmare, este percepută în întregime și fără impedimente. Sub un unghi de vedere relativ îngust, privitorul poate surprinde în întregime fresca unui plafon baroc, împreună cu cercul de scene înrudite. Pavimentul, dimpotrivă, este baza multor acțiuni umane, astfel încât, atunci când este folosit pentru decorație, el trebuie să îndeplinească două funcții opuse. Picioarele stau în calea ochilor noștri. Oare
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
el trebuie să îndeplinească două funcții opuse. Picioarele stau în calea ochilor noștri. Oare nu ar fi ciudat să traversăm pardoseala unei vile pompeiene călcând un mozaic ce reprezintă bătălia dintre Alexandru și Darius? Există o contradicție supărătoare între verticalitatea privitorului și cea a figurilor reprezentate pe podea. În plus, strânsa relație fizică împiedică contemplarea detașată. Situația este incomodă din punct de vedere pur optic. Ochii noștri de bipezi sunt făcuți să privească înainte, să exploreze mediul înconjurător, în căutarea oricărui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
aplece și chiar și atunci spațiul de sub picioare nu poate fi văzut perpendicular. El va fi văzut sub un anumit unghi și deci deformat și acel unghi se schimbă mereu, pe măsură ce persoana, ocupată, se mișcă de-a lungul pardoselii. Ochii privitorului sunt prea aproape pentru a cuprinde și analiza în ansamblu orice model desfășurat pe orizontală. Diferite părți se prezintă în câmpul vizual, pe măsură ce privitorul își schimbă poziția. Numai într-o fotografie luată de deasupra putem vedea, de exemplu, ingeniosul model
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și acel unghi se schimbă mereu, pe măsură ce persoana, ocupată, se mișcă de-a lungul pardoselii. Ochii privitorului sunt prea aproape pentru a cuprinde și analiza în ansamblu orice model desfășurat pe orizontală. Diferite părți se prezintă în câmpul vizual, pe măsură ce privitorul își schimbă poziția. Numai într-o fotografie luată de deasupra putem vedea, de exemplu, ingeniosul model geometric ce radiază dinspre statuia lui Marc Aureliu pe pavimentul din Piața Capitoliului din Roma. O placă suspendată Următorul exemplu va ilustra în detaliu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a plăcii oglindește intrările și ieșirile vizitatorilor primăriei care traversează curtea în toate direcțiile. Din moment ce placa este suspendată aerian deasupra capetelor vizitatorilor, ea trebuie să arate în același timp și soliditatea unui acoperiș protector, și transluciditatea „pufoas\” a mediului celest. Privitorul care ridică capul să se uite la pictura cinetică se simte întru totul protejat și totodată liber să parcurgă în voie spațiul nelimitat. Pictura abstractă oferă suprafeței calități care pot satisface această cerință duală. Când vizitatorii privesc în jos de la
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
depășească, așa cum fac imaginile celeste ale unor bolți baroce. O decorație pavimentală, la rându-i, trebuie să-l asigure pe vizitator că poate să pășească pe ea fără grijă. Lumea privită pieziș Există un alt aspect al relației spațiale dintre privitor și lucrul privit care se cuvine să fie menționat explicit, deoarece influența-i considerabilă este rareori pusă în discuție. Am afirmat că vederea este slujită optim atunci când linia privirii întâlnește perpendicular obiectul. Sculptura tinde să releve tot ce are ea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mijloc, elementele secundare fiind dispuse simetric de jur-împrejurul acestuia, ceea ce constituie o perfectă coincidență între structura reprezentată și cea percepută. Să presupunem că aceeași imagine este prezentată pe o scenă de teatru. În acest caz, planul dispunerii este mai ales orizontal, privitorul fiind așezat la un nivel paralel. Diferența de nivel dintre auditoriu și scenă remediază cumva situația fără să rezolve însă dilema. Cum putem vedea un cerc de actori dacă circumferința este înghesuită din punct de vedere perspectival? Dispunerea îi avantajează
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
știm, scena a evoluat exact conform unei astfel de situații sociale, cu actori și participanți integrați într-un eveniment comun. Separația de mai târziu a scenei de public a creat o dilemă spațială care nu poate fi rezolvată cu adevărat. Privitorul - centrul dinamic căruia îi este destinat spectacolul - îl vede fie dintr-o parte, și atunci este presat și stânjenit, fie de deasupra, atunci fiind nenatural. Practic, regizorul spectacolului trebuie să se miște mereu între scenă și sală, încercând să rezolve
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
structura care se extinde în adâncime, prezentând scena obiectiv, dar care poate fi percepută doar indirect, printr-un fel de transpoziție unghiulară. Dificultatea este pricinuită de faptul descumpănitor că noi privim lumea proprie dintr-o parte. În loc să o vedem ca privitori detașați, noi suntem în ea și ai ei și, prin urmare, o vedem parțial și dintr-o perspectivă individuală. Vederea noastră interpretează corect, dar și greșit propria noastră poziție în lume, o dilemă rezultată din funcția ambiguă a gândirii umane
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
greșit propria noastră poziție în lume, o dilemă rezultată din funcția ambiguă a gândirii umane. Într-un fel tipic și desigur exclusiv uman, participăm activ la lume și în același timp încercăm să o vedem cu neimplicarea unui observator. Influența privitorului Până acum am discutat interacțiunea dintre privitor și lucrarea contemplată doar în termenii poziției lor relative în spațiu. Totuși, cele două se influențează reciproc mai concret; din nou dinamica acțiunii lucrează în ambele sensuri, vectorii operează centrifug dinspre centrul lor
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dilemă rezultată din funcția ambiguă a gândirii umane. Într-un fel tipic și desigur exclusiv uman, participăm activ la lume și în același timp încercăm să o vedem cu neimplicarea unui observator. Influența privitorului Până acum am discutat interacțiunea dintre privitor și lucrarea contemplată doar în termenii poziției lor relative în spațiu. Totuși, cele două se influențează reciproc mai concret; din nou dinamica acțiunii lucrează în ambele sensuri, vectorii operează centrifug dinspre centrul lor și centripet către centrul lor. Bineînțeles că
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
două se influențează reciproc mai concret; din nou dinamica acțiunii lucrează în ambele sensuri, vectorii operează centrifug dinspre centrul lor și centripet către centrul lor. Bineînțeles că orice operă de artă întruchipează un obiect perceptibil, existând așadar numai în conștiința privitorului. Proprietățile sale sunt aspecte ale rezultatului percepției privitorului. Chiar și așa, este bine să distingem între aceste proprietăți pe acelea care sunt contribuția structurii inerente a operei de cele care sunt rezultatul propriului comportament al privitorului. Opera de artă este
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dinamica acțiunii lucrează în ambele sensuri, vectorii operează centrifug dinspre centrul lor și centripet către centrul lor. Bineînțeles că orice operă de artă întruchipează un obiect perceptibil, existând așadar numai în conștiința privitorului. Proprietățile sale sunt aspecte ale rezultatului percepției privitorului. Chiar și așa, este bine să distingem între aceste proprietăți pe acelea care sunt contribuția structurii inerente a operei de cele care sunt rezultatul propriului comportament al privitorului. Opera de artă este o imagine al cărei centru este încărcat de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]