2,781 matches
-
adică ni se arată ceva sacru.“ Dacă Otto subliniază caracterul cu totul diferit al numino sului, ca diferență absolută, fără rest, prin raportare la tot ceea ce este mundan sau omenesc, Eliade transferă această discontinuitate la nivelul relației dintre sacru și profan. Pentru Eliade, sacrul se manifestă ca fiind ra dical diferit de profan. Această înțelegere, mult mai nuanțată, nu reușește, totuși, să se desprindă de postularea, chiar și ne-voită, a unei „obiectua lizări“ a sacrului, care, în manifestările lui, poate
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de o parte, reiese că aceste granițe sunt instituite su biectiv, în funcție de capacitatea de percepție, înțelegere și interpre tare a fiecărui om, individual, pe de altă parte, ideea camuflării sacrului în profan reinstituie sacrul ca fiind inerent manifestărilor din registrul profan, desacralizat, și reduce dimensiunea profană la incapacitatea omului de a per cepe și a fi în legătură cu sacrul. Propun în cele ce urmează recontextualizarea ideii de sacru, pornind de la o observație simplă: dacă expresia „manifestarea sacrului“ este îndeobște acceptată și, de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
aceste granițe sunt instituite su biectiv, în funcție de capacitatea de percepție, înțelegere și interpre tare a fiecărui om, individual, pe de altă parte, ideea camuflării sacrului în profan reinstituie sacrul ca fiind inerent manifestărilor din registrul profan, desacralizat, și reduce dimensiunea profană la incapacitatea omului de a per cepe și a fi în legătură cu sacrul. Propun în cele ce urmează recontextualizarea ideii de sacru, pornind de la o observație simplă: dacă expresia „manifestarea sacrului“ este îndeobște acceptată și, de aceea, des întâlnită, nu la
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și a fi în legătură cu sacrul. Propun în cele ce urmează recontextualizarea ideii de sacru, pornind de la o observație simplă: dacă expresia „manifestarea sacrului“ este îndeobște acceptată și, de aceea, des întâlnită, nu la fel stau lucrurile în privința formulei posibile „manifestarea profanului“. Cu alte cuvinte, premisa de la care se pornește, în cazul lui Eliade (dar și în cazul lui Otto), este aceea că se consideră de la sine înțeles binomul sacru- manifestarea (sau manifestările) sacrului, reversul neavând aceeași legitimitate: profan- manifestarea (sau manifestările
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Cu alte cuvinte, premisa de la care se pornește, în cazul lui Eliade (dar și în cazul lui Otto), este aceea că se consideră de la sine înțeles binomul sacru- manifestarea (sau manifestările) sacrului, reversul neavând aceeași legitimitate: profan- manifestarea (sau manifestările) profanului. Doresc să ilustrez prin acest exercițiu presupozițiile necritice ale demersurilor celor doi autori, pe baza cărora se clădește întreg eșafodajul privitor la sacru și la înțelesurile lui. Cu alte cuvinte, se pot recunoaște cel puțin două trepte de inadecvare, ambele
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și neputând fi regăsit undeva; 2. instanțierea manifestărilor sacrului, pe de o parte, ca modalități de expresie ale unui sacru instanțiat deja prin diferență absolută, iar pe de altă parte, ca „obiecte“ ale percepției delimitate de „instanța“ sacrului. Așa cum instituirea profanului ca principiu pentru mani festările profane este un joc de limbaj, tot astfel stau lucrurile și în privința disocierii artificiale între sacru și manifestările lui. Interpretând viziunile lui Eliade și Lonergan, Dadosky ajunge la concluzia că sacrul este înțeles mai degrabă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
instanțierea manifestărilor sacrului, pe de o parte, ca modalități de expresie ale unui sacru instanțiat deja prin diferență absolută, iar pe de altă parte, ca „obiecte“ ale percepției delimitate de „instanța“ sacrului. Așa cum instituirea profanului ca principiu pentru mani festările profane este un joc de limbaj, tot astfel stau lucrurile și în privința disocierii artificiale între sacru și manifestările lui. Interpretând viziunile lui Eliade și Lonergan, Dadosky ajunge la concluzia că sacrul este înțeles mai degrabă ca „structură de cunoaștere religioasă“ (structure
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Sindicatele lucrătorilor din domeniul medical au apelat la cercetări asupra cauzelor bolilor, asupra factorilor și actorilor implicați (pentru a-și argumenta și desfășura cu succes acțiunile specifice). Sociologii domeniului au colaborat cu partidele politice (care se interesau și de medicina profană, și de cea alternativă, urmăreau publicațiile periodice în domeniu 328, manifestările științifice etc.). Câmpul cercetărilor sociologilor germani ai sănătății ajunge să cuprindă: • sectorul spitalicesc distribuția spitalelor pe regiuni geografice, specializările medicale, ierarhia internă, personalul medical, evoluția rolului medicului generalist, condițiile
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
organizat informal, are o mare flexibilitate și se bazează pe schimburi reciproce, pe servicii oferite de familie, vecini, prieteni etc.; sprijinul, îngrijirea oferite astfel nu sunt permanente, nu pot fi planificate, depind de situațiile vieții socioumane cotidiene, dar înțelegerea gestionării profane a bolii este importantă fiindcă e legată de potențialul și înclinarea, de disponibilitatea persoanelor de a da ajutor. Cercetările au căutat să surprindă influența ajutorului profan asupra echilibrului psihic al bolnavului, contribuția relațiilor soț/soție în caz de boală, în ce măsură
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
permanente, nu pot fi planificate, depind de situațiile vieții socioumane cotidiene, dar înțelegerea gestionării profane a bolii este importantă fiindcă e legată de potențialul și înclinarea, de disponibilitatea persoanelor de a da ajutor. Cercetările au căutat să surprindă influența ajutorului profan asupra echilibrului psihic al bolnavului, contribuția relațiilor soț/soție în caz de boală, în ce măsură boala cronică reprezintă un test pentru redistribuirea responsabilităților și a rolurilor în familie etc., ce rol au "grupurile de sprijin reciproc" orientate pe boli (pentru bolnavii
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
și bolnavul au concepții, percepții, atitudini adesea diferite, pot apare bariere de comunicare între ei, bariere întărite de concepții culturale diferite despre boală și sănătate, există diferențe de statut între medic și pacient, dar medicul este profesionistul, iar pacientul este profanul. Cei care la un moment dat se angajează în această relație trebuie să învețe rolurile sociale de medic și pacient. Nici unul nu-și poate defini rolul fără a ține seama de celălalt. Medicul trebuie să trateze pe toți pacienții în
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
lor personale. Având acces la intimitatea fizică și psihică a pacientului, el nu trebuie să se intereseze decât de chestiuni strict medicale, să nu se amestece în treburile personale ale pacientului etc. Când spunem că persoana competentă (medicul) întâlnește persoana profană (bolnavul) nu spunem că părțile sunt egale, ci că relația seamănă cu cea dintre părinte și copil, profesor și elev roluri sociale internalizate încă din copilărie. În timp ce Parsons considera fundamentală experiența socializării și valorile normative ale societății, E. Freidson concepea
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
dintre părinte și copil, profesor și elev roluri sociale internalizate încă din copilărie. În timp ce Parsons considera fundamentală experiența socializării și valorile normative ale societății, E. Freidson concepea relația medic-bolnav ca pe o întâlnire între sistemul profesional al medicului și sistemul profan care conține pacientul. Comunitatea profesională a medicilor pretinde că are doar ea capabilitățile specifice preluării bolnavului și vindecării lui. În fapt, multe se petrec înainte de a ajunge la medic, în sistemul profan... Astfel, când "nu se simte bine", individul se
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
întâlnire între sistemul profesional al medicului și sistemul profan care conține pacientul. Comunitatea profesională a medicilor pretinde că are doar ea capabilitățile specifice preluării bolnavului și vindecării lui. În fapt, multe se petrec înainte de a ajunge la medic, în sistemul profan... Astfel, când "nu se simte bine", individul se consideră competent să decidă singur dacă este sau nu bolnav. Dacă apreciază că este, începe prin a se "obloji" singur. Eșecul tratamentului individual îl face să apeleze la grupuri de referință profane
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
profan... Astfel, când "nu se simte bine", individul se consideră competent să decidă singur dacă este sau nu bolnav. Dacă apreciază că este, începe prin a se "obloji" singur. Eșecul tratamentului individual îl face să apeleze la grupuri de referință profane (la membri ai familiei, la prieteni, vecini, bătrâni, vraci...). Dacă eșuează și în acest caz, recurge la medic 364, și abia în acest moment intră în "dispozitivul profesional medical". Cu cât pătrunde în interiorul acestui dispozitiv, cu atât pierde controlul asupra
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
absentă sau indisponibilă, copilul asigură acest rol. În cazul în care nici copilul nu e disponibil, alte persoane dinafara familiei 381 îndeplinesc astfel de funcții 382. Cercetări făcute la Nancy 383 arată cum influențează rețeaua familială evoluția bolii. Și practicile profane asigură un sprijin în caz de boală, mai ales în cazul spitalizării la domiciliu, în cazul persoanelor în vârstă 384. Înțelegerea aportului familiilor este de mare interes, fiindcă țările europene se așteaptă în anii ce vin la creșterea cererii de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
ne răspundă. Este util să reamintim că eșantionăm persoane, dar și medii, situații, fapte, procese; nu toate mediile sociale sunt la fel, nu toate faptele sunt la fel de importante pentru o anumită cercetare. Insist asupra continuității între "cercetarea științifică" și "cunoașterea profană". În anchete, tehnicile nu sunt neutre, ele pot influența datele și concluziile. Contradicțiile între studii, cercetări relevă diferențe între cercetători (ne referim la nivelul lor de pregătire, la modul de a pune întrebările, la relația cu respondenții etc.), etichetarea întrebărilor
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
trebuie să facă, pe cine să consulte, la ce spital să meargă, cărui medic să se adreseze etc. Este important să aflăm cum ajunge copilul în structurile de îngrijire. De multe ori, personalul medical nu ia în considerare "munca sanitară profană" sau o consideră o barieră în calea îngrijirii "corecte". Colectând date pe mai multe cazuri, privilegiind punctul de vedere al familiilor, cercetătorul poate sprijini înțelegerea bolii și intervenției de către principalii parteneri ai îngrijirii copilului. Ghidul poate conține: • întrebări referitoare la
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
el definește profesia prin raportare la ea însăși, prin puterea relațiilor indivizilor. Profesia de medic se caracterizează prin mare autonomie, independență, construite social, prin monopolul structurilor (formare, metode), prin controlul total al membrilor asupra domeniului lor, prin credința simbolică a profanilor în medicul profesionist. 345 Health and Society; The Journal of Health and Social Behavior; Social Science and Medicine; International Journal of Health Services; Sociology of Health and Illness; Free Medical Journals; British Medical Journal; Bulletin Epidemiologique Hebdomadaire; Journal de l
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
spunea J.J. Rousseau, iar E. Durkheim întărea: "Ceea ce face autoritatea preotului este înalta idee pe care el o are despre misiunea sa, căci el vorbește în numele lui Dumnezeu în care crede și de care se simte mai aproape în comparație cu mulțimea profanilor. Educatorul poate și trebuie să aibă ceva din acest sentiment, că vorbește în numele unei mari persoane morale care îl depășește: Societatea"; logica industrială denunță școala ineficientă și cere eficientizarea ei, să se facă din educație o problemă tehnică: elevul să
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
se deosebește de restul creaturilor și prin faptul că prin cădere, între el și Creator s-a deschis oadevărată prăpastie de care trebuie să se simtă responsabil.În concluzie, a fi credincios sau a avea o credință atât în limbajul profan cât și cel religios înseamnă a avea o opinie, a presupunesau chiar a fi convins de un adevăr sau altul. Cuvântul „credință”sugerează cel mai adesea o valență pur religioasă. Credințele oamenilor sunt foarte variate și se pot diferenția după
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
footnote Pr. Prof. Ioan Rămureanu, „Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol,(381)”, în Studii Teologice, Nr. 3-5, 1959, p. 373. footnote>.Străduindu-se să înlăture orice idee sau formulă străină de spiritul adevăratei credințe creștine, ca cele din filosofia profană greco-romană, Părinții Sinodului au exprimat pregnant dumnezeirea, egalitatea, deoființimea și unitatea persoanelor Sfintei Treimi, Tatăl,Fiul și Sfântul Duh.Dumnezeu Cel Unul în ființă este arătat ca Tatăl, Creatorul atoate, în primul articol, apoi în șase articole se vorbește despre
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de acord unitatea teritorială cu simțirea românească drept consecință a angajării sale în slujba străinilor: „Și așea s-au plătitŭ lui Mihai vodă slujbele ce-au făcutŭ némților” (p. 56). Dimitrie Cantemir (1673-1723) Originea limbilor D. Cantemir distinge între tradiția profană și cea sacrosanctă a Babilonului privind originea limbilor (Metafizica, 1928, p. 181), respingând o sever pe prima, care susține că „fiecare națiune și-a compus limba proprie cu meșteșug”, oamenii hotărând „prin buna înțelegere ca un lucru așa, altul așa
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
compus limba proprie cu meșteșug”, oamenii hotărând „prin buna înțelegere ca un lucru așa, altul așa să se numească, să se decline și să se formeze verbe” (p. 182). Așadar, atât cuvintele cât și gramatica limbilor ar fi, conform științei profane, produsul unor convenții între membrii colectivității umane, „născociri ale șireteniei omenești”, „invenție a artei sau nevoii” de comunicare (p. 184). Presupusa origine lumească a limbilor, spune Cantemir, permite științei respective să diferențieze limbile „găsind că unele sunt mai pieptănate, compunerea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
tratamentul unei maladii și a unui caz, putem concluziona că metodologia medicală hippocratică este preponderent pragmatică. Este de înțeles că în Grecia lui Hippocrat, nu toți bolnavii puteau ajunge la el și nici el la toți bolnavii. Magia, vrăjitoriile, medicina profană, ignoranța și ignorarea bolilor erau frecvente. Asklepios și Olimpul său de zei erau invocați și rezultatele erau tot pe această măsură, a încrederii și credinței față de aceste spirite protectoare prezente în templul lui Asklepios din Epidaur, la sanctuarele din Atena
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]