2,857 matches
-
un loc, dar și un prilej de rememorare colectivă −, cu dinamica imaginației. Procesiunea în sine generează o schemă mentală, după care colectivitatea, părtașă la cultul imperial, atunci când va asimila interpretarea creștină a puterii, își va configura, în timp și nu "programatic", un nou mod de a gândi în legătură cu trecutul - care nu va mai sta sub semnul relației dintre divus și familia sa, ci dintre el și divinitatea christică. Memoria, o stare de a fi a sufletului, devine în cadrul ceremonialului imperial (funerar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
formei statale superioare. De aceea, rezultatul organizării cetății nu este obligatoriu virtuos și nici perfect. Virtutea se educă, în timp ce organizarea umană se impune de la sine, prin firea lucrurilor. Nu însă și "viața bună" sau "orașul bun", ele se formează tot programatic. Din această idee se poate deduce faptul că imaginarul politicului are o puternică valență formativă, e configurat astfel încât să funcționeze pentru a îndruma societatea către performanțe civice și politice. Imaginarul este chemat să acționeze corector, fie cu buna știință a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
materiale ale celor ce muncesc. Negreșit, acest prim program al socialismului din țara noastră nu e lipsit de aprecieri eronate. Dar ele au fost apoi amendate și parțial soluționate în urma unui examen mai lucid a realității socio-economice. Iar aceste reevaluări programatice țineau seama de evoluția intervenită în economia României care făcuse progrese incontestabile în dezvoltarea industrială. Ancheta industrială din 1901-1902 consemna existența unui număr de 126.010 muncitori și evoluția anunța o progresie mereu în creștere. Pe acest fond, de altfel
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
anunța o progresie mereu în creștere. Pe acest fond, de altfel, s-a realizat renașterea partidului socialist, după 1906, reconstituit fiind în 1910. Dar Ibrăileanu ignora aceste realități modificate și își nutrea în 1908-1909 aprecierile despre mișcarea socialistă pe prevederile programatice din 1885. Cât privește alăturarea socialismului pe același plan ideologic cu conservatorismul junimist eroarea nu e mai puțin evidentă. Dar despre aceasta nu mai insistăm aici, invitând cititorul interesat spre notele noastre de la paginile 115, 187. În Ianus Galuscus, alt
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
strivitoare, anihilând în permanență posibilitatea apariției și impunerii personalităților veritabile, viabile. Această orientare politică s-a reflectat nefast în sistemul educațional, aspect reliefat și de Carmen Crețu (12, p. 99): . Personalitățile în formare spectaculoasă ale supradotaților erau ignorate în mod programatic, factorii de decizie educaționali nefiind interesați de , afirma Carmen Crețu în 1992, într-un studiu publicat la Amsterdam. Această irosire, îmbinată cu erodarea valorii personale, a dus la dispariția practică a personalităților de marcă în societatea românească de până la 29
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
mod ocazional sau permanent) oficial omogen oneros (în mod singular sau universal, lucrativ sau oneros) onest onest (în mod onest, loial) operativ oportunist optim optimist opțional ordinar (în mod penibil, ca să nu spun ordinar, mod) organic organizat organizat (în mod programatic și organizat) ostentativ paradoxal parșiv particular parțial (în mod cumulativ, integral sau parțial) pașnic penibil penibil (în mod penibil, ca să nu spun ordinar, mod) perfect periculos permanent permanent (în mod ocazional sau permanent) perpetuu perpetuu (în mod exclusiv și perpetuu
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
plăcut) plenar populist pozitiv pozitiv (în mod negativ cât și pozitiv) practic precis precis (în mod clar și precis) preferențial prematur premeditat preponderent previzibil prioritar profesional profesionist profitabil (în cel mai profitabil mod) profund programat (în mod abuziv și programat) programatic (în mod programatic și organizat) proiectiv proporțional propriu provizoriu prudent public radical rapid rațional rațional (în mod complex și rațional) rău-prevestitor (în mod ciudat și rău-prevestitor deopotrivă) real real (în mod real ori imaginar) real (în mod real, fizic) realist
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
pozitiv pozitiv (în mod negativ cât și pozitiv) practic precis precis (în mod clar și precis) preferențial prematur premeditat preponderent previzibil prioritar profesional profesionist profitabil (în cel mai profitabil mod) profund programat (în mod abuziv și programat) programatic (în mod programatic și organizat) proiectiv proporțional propriu provizoriu prudent public radical rapid rațional rațional (în mod complex și rațional) rău-prevestitor (în mod ciudat și rău-prevestitor deopotrivă) real real (în mod real ori imaginar) real (în mod real, fizic) realist reciproc reflex regulat
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
România liberă” ș.a. A fost soția criticului și istoricului literar Marin Bucur. După o etapă marcată de plachetele Metamorfoze (1968) și Existențe (1969), ce filtrau sevele sensibilității și organizau materia din Cadențe și din Culorile complementare (1966) în sensul eliminării programatice a înconjurătorului în favoarea zonelor eterat-spirituale, poezia scrisă de T. cunoaște, după volumul Catharsis (1970), o perioadă tranzitorie, de revărsare în poem a aluviunilor culturale, cu o frenezie lirică obsedată constant de propria-i înnoire, ca în Restituire (1972). Un cu
TAUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
scriitorului rus. Catharsis (1981) e o culegere de studii, eseuri în majoritate, despre Boris Pasternak, Anna Ahmatova, Feodor Dostoievski, Aleksandr Pușkin. În eseul final, care dă titlul volumului, e dezvoltată ideea conform căreia literatura modernă se caracterizează printr-un polisemantism programatic, menit să incite la dezbateri filosofice și morale. T. este și autorul unui roman, Motelul (1980), unde, ca și în piese, se arată obsedat de ideile de justiție și etică. Orice eroare (aici un accident) se plătește cu puternice zguduiri
TEODORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290141_a_291470]
-
organism conservator“50). Legăturile lui Bacalbașa cu conservatorii de după 1900, îl fac însă să nu și dea seama că partidul în slujba căruia își pusese pana stipendiată, legat prin geneză de marea proprietate rurală (a moșierimii), pe care o apăra programatic, era sortit pieirii odată cu spulberarea - ca urmare a reformei agrare - a bazei de clasa care-l susținea. Cu naivitate, Bacalbașa mai credea că degringolada Partidului Conservator din anii 1914-1916 și dispariția lui întâmplată după război s-ar fi datorat conflictelor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1987-1988, ne-a bucurat și, totodată, ne-a întristat reamintindu-ne de condițiile mizerabile de lucru oferite de regimul totalitar nu numai intelectualilor. La îndemnul lui Valeriu Râpeanu, exigentul director al Editurii Eminescu de atunci, editură care începuse să publice programatic, cu consecvență, multe dintre lucrările fundamentale ale culturii române, am început, prin anii 1983, împreună cu soția mea, Aris tița Avramescu (decedată în mai 2012), docu mentarea extrem de anevoioasă în vederea reeditării volumelor memorialistice ale lui Constantin Bacalbașa, reeditare care presupunea verificarea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cartea și pământul („laolaltă/ verbul și lutul fac solia Întreagă”) este și „prințesa ce vrea să-și pedepsească o vină”? Vina Îndoielilor, canibalismul cunoașterii, cenușa de după ardere? „Nu știu - răspund - nu știu. Sunt singură/ sunt tristă trufașă vie crispată canibală. Programatic/ răul mă ispitește. Eu/ nu-mi sunt mie prieten./ Visam - cu juvenilă trufie - să port În creier/ cunoașterea deplină a umbrei/ visam/ din fiere și din moarte din boală și din pulbere/ să nasc deplin poemul.” * „Dumnezeu nu poate fi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Popescu, președinte al Uniunii Scriitorilor, Îmi exprim În cele ce urmează punctul de vedere cu privire la volumul Pe contur de Norman Manea (Edit. Cartea Românească, 1984). Culegerea de texte este inaugurată și, respectiv, Încheiată, cu câte două scrieri - În plan cultural - programatice. Cuvântul elogiază limba română, cu trimiteri la Eminescu și Caragiale. Cartea, criticul, cititorii lărgește aria altui elogiu introductiv, adresat de astă dată lui Călinescu, prin observații critice (de pildă, la adresa televiziunii), până la ampla enumerare de autori și cărți. Pacea omului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
stat; „Caietele revistei, spune redactorul, se vor îmbogăți în plus cu o nouă perspectivă, impusă de evoluția Mișcării, publicând lucrări specifice fazei de guvernare legionară din țară. Acestea vor avea în chip natural un caracter nu numai doctrinar ci și programatic”. Toate aceste gânduri frumoase pentru a fi puse în practică trebuiau să aibă și aprobarea Comandantului. Nicolae Petrașcu, care colaborase cu Paul Costin Deleanu la această inițiativă și care era șeful grupului legionar de la Rostock, trebuia să-i prezinte Comandantului
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dintre cărțile lui au fost transpuse în sârbă, croată, macedoneană, maghiară. A tradus în românește din poezia lui Vasko Popa, Adam Puslojić ș.a. De la volumul de debut până la Terapia muncii (1981), limbajul liric al lui F. se radicalizează progresiv, evoluând programatic în favoarea unei poezii-document, eliberată de metafora somptuoasă și de complexul marilor teme metafizice, ostentativ abordate, ca un blazon obligatoriu al profunzimii și al sensibilității poetice. Poetul se desparte de retorismul primelor sale cărți și chiar de ceea ce reprezenta acolo una
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
apărută la Iași din martie până în iulie 1860. Continuă „Foaie de storiă română” a lui B. P. Hasdeu, scoasă cu un an înainte tot la Iași. Noua revistă este scrisă aproape în întregime de redactor. În afară de două articole cu caracter programatic, privind mai ales activitatea de viitor a istoricului, intitulate Istoria și Literatura, Hasdeu publică studii de istorie, altele de literatură, versuri și notițe critice. Mai colaborează Gh. Tăutu cu o dramă istorică în versuri și G.-R. Melidon cu poezii
FOIŢA DE ISTORIA SI LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287065_a_288394]
-
în cavoul impasibilității; turnați mirodenia vieții peste veninul efemer al îngropării; așterneți pânza fluturândă a imaculatelor avânturi peste cenușa inactualului; trâmbițați imnuri triumfale, sărbătoriți grandoarea eternei primeniri.” Această retorică juvenil-teribilistă reflectă, în felul ei, acel climat de depășire a simbolismului programatic înspre iconoclastia avangardei. Majoritatea versurilor anonime adăpostite de revistă atestă însă confuzia „talentelor” care își exhibă precaritatea artistică. Ecouri argheziene, minulesciene, bacoviene etc. se întâlnesc în mod obișnuit; poezia cu care se deschide primul număr se intitulează Psalmii unui analist
FRONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
prima dată, deci intenționată ca o repetiție pentru ultima dată), o hauntologie. Dacă aceasta este cheia de lectură pentru extremismul d., nu mai surprinde „adulterul” pe care el îl întreține cu formele literare tradiționale, incluzând aici și modernismul. Ambiguitatea textelor programatice, sincretismul sau sinteza literară la care sunt condamnate „producțiile” artistice nu clasifică d. ca o modă superficială, ci îi recunosc o anumită vocație a deschiderii și dialogului, coabitarea într-un spațiu complementar de influențare reciprocă. Afirmație ușor de verificat în
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
Giurescu (Un nou ideal). În esență, acestea exaltă virtuțile „datinei” și ale autohtonismului, delimitându-se de arta novatoare a noilor generații, văzută ca produs mimetic de import. Printre principalii ideologi se numără Al. Dima, care reafirmă cu orice ocazie ideile programatice ale revistei: „poziția pentru care «Datina» s-a născut și a luptat totdeauna” înseamnă „specific național fundat pe tradiție”, spune, de pildă, în articolul Specific național și tradiție (5-6/1927). Al. Dima diagnostichează, de asemenea, „Criza culturii românești”, fiind și
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
direcția lui M.V. Stănescu-Arădanul. Opt ani mai târziu, în octombrie 1879, revista a reapărut la Gherla unde, după trei ani, la 10 martie 1881, avea să și dispară. O serie nouă apare între 1901 și 1903. Păstrând întru totul orientarea programatică a „Umoristului”, mai ales în perioada când apărea la Pesta, G.s. publică scrieri în proză, poezii și piese de teatru cu caracter satiric, cele mai multe nesemnate ori semnate cu pseudonime sub care se ghicește adesea numele lui Iosif Vulcan. În genere
GURA SATULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287385_a_288714]
-
istoricilor literaturii se opresc la capătul covorului, cu teama că, de-aici Înainte, niciodată nimeni nu va mai Întinde vreun altul. Așa se petrec lucrurile În literatura franceză. Este vorba despre o atomizare fără precedent a producției literare, la nivel programatic În primul rînd. Factorul economic Își are rolul său. Instituția premiilor literare este, atrăgea atenția Franșois Nourissier Încă În 1960, apa care Împinge moara de romane a literaturii franceze. Nu se scrie prost, dar publică, În orice caz, mult mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a monologului subiectiv psihologist. Scriitorul francez care reînnoadă magistral tradiția realismului total, exhaustiv, romantic În viziune și realist În observație, este Michel Houellebecq. IV. 1. Michel Houellebecq, ultimul Mare Scriitor Într-o stare de exaltare puțin utopică, elaboram o platformă programatică de Împărțire a lumii [...]; pentru mine era ceva nou, destul de amețitor Michel Houellebecq, Platforma Existența unui Mare Scriitor are nevoie de o Mare Literatură. Marea Literatură este de fapt consecința recunoașterii unei misiuni ontologice: textele ei caută Adevărul, Salvarea, Răul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
retoric, pe urmele lui Nietzsche, Houellebecq sugerează că nu e totul pierdut și că, desigur, dacă vrem să evităm moartea speciei ( Într-o accepțiune cît se poate de biologică), trebuie să facem ceva. Să-i urmăm crezul. Aceasta este “platforma programatică”enunțată ritos, abia disimultă estetic sub pretextul romanului, formulă aleasă doar pentru a se fi dovedit adesea cel mai nimerit vehicul ideologic. Aceasta este tribuna la care scriitorul redevine profet. Urmărind tribulațiile unui antierou, Michel, funcționar occidental contemporan cu noi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
anumită literatură În urmă: dacă ne gîndim la ultimul roman al lui Houellebecq ancorat pînă la saturație În istoria contemporană, urmat de altele după același calapod, sau la autobiografia lui Catherine Millet, de o fidelitate fotografică, rezultat al unei selecții programatice - pe care autoarea declară că n-o consideră literatură -, avem imaginea felului cum scriitorii contemporani Înțeleg să reprezinte prin intermediul scrisului - dar și a cea ce publicul așteaptă: “realiterature”. Autobiografia sau În cel mai rău caz romanul personal abundă În peisajul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]