2,047 matches
-
am fost surprins să-l văd pe tata cumpărînd un exemplar din piesa lui Giraudoux, Pentru Lucreția, tipărit pe hîrtie filigran de la Montval. Nu era totuși un bibliofil. Dar Îl cumpărase ca să mi-l ofere mie. Într-o cafenea de pe promenada Mirabeau, a scris pe pagina a doua: „Pentru Lucreția și pentru François, În amintirea fericirii pe care am Împărtășit-o astăzi, tata“. I-am arătat Începutul textului: „Aix-en-Provence. Cam pe la 1868. E vară. Terasa unei patiserii sub platani“. Platanii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un text de vreo sută de pagini, din care o bună parte erau deja redactate. M-am dus să stau cîteva zile la Aix și am umblat prin oraș străduindu-mă să privesc cu ochii tatei. El scrisese: „Țin la promenada Mirabeau așa cum țin la cei pe care Îi iubesc“. Avînd grijă să utilizez propriul lui vocabular, am izbutit să dau o formă notelor lui. În timp ce mă serveam de mașina lui de scris ca să bat versiunea definitivă, Îl revedeam aplecat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a lungul Întregii traversade pe Vía Augusta Înspre partea de sus a orașului. Ziua strălucea și o briză răcoroasă Înveșmînta cerul Într-un albastru arzător. CÎnd am ajuns pe strada Ganduxer, șoferul coti la dreapta și Începurăm lentul urcuș spre promenada Bonanova. Colegiul San Gabriel se Înălța În mijlocul unei pădurici, În punctul cel mai de sus al unei străzi Înguste și șerpuitoare ce urca dinspre Bonanova. Fațada, presărată cu ferestre enorme În formă de pumnal, avea profilul unui palat gotic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nedespărțit, Însă viața trebuie că știe ceva ce noi nu știm. N-am mai avut prieteni ca ei și nu cred că voi mai avea. Sper să găsești ceea ce cauți, Daniel. 26 Era aproape miezul dimineții cînd am ajuns pe promenada Bonanova, fiecare retras În propriile gînduri. Nu aveam nici o Îndoială că ale lui Fermín se concentrau asupra sinistrei apariții a inspectorului Fumero În povestea aceea. L-am privit cu coada ochiului și i-am observat chipul Îngîndurat, ros de neliniștite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ziarul lui, dezinteresat. CÎnd am ajuns pe strada Ganduxer, am băgat de seamă că Fermín se făcuse ghem sub pardesiu și tot trăgea la aghioase, cu gura deschisă și cu chipul fericit. Autobuzul se prelingea printre domnii scrobiți pe de promenada San Gervasio, cînd Fermín se deșteptă brusc. L-am visat pe părintele Fernando, Îmi zise. Numai că În visul meu, era echipat ca centru Înaintaș la Real Madrid și avea lîngă el cupa Ligii, de aur lucitor și curată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înnoptase cînd am părăsit casa, Învăluiți În umbre albastre. Din furtună mai rămăsese un suflu de burniță rece. Am vrut să-i Înapoiez cheia, Însă Bea mi-a poruncit dintr-o privire să o păstrez eu. Am coborît pînă la promenada San Gervasio, În speranța că vom găsi un taxi sau un autobuz. Mergeam În tăcere, de mînă, fără să ne privim. — N-am să mă mai pot Întîlni cu tine pînă marți, zise Bea cu voce tremurătoare, ca și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
loc Între zidurile acelei case vechi, că restul orașului nu ne aparținea. Mi s-a părut chiar că fermitatea atingerii ei pălea pe măsură ce ne Îndepărtam de locul acela, că forța și căldura ei se diminuau cu fiecare pas. Ajunși pe promenadă, am constatat că străzile erau, practic, pustii. Aici n-o să găsim nimic, zise Bea. Mai bine să coborîm pe Balmes. Am apucat-o pe strada Balmes cu pași hotărîți, mergînd pe sub coroanele copacilor ca să ne ferim de burniță și, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și jumătate. Șoferul mă lăsă la poartă. O alee străjuită de chiparoși se ridica În ceață. Chiar și de acolo, la poalele muntelui, se zărea infinita cetate a morților, care escaladase colina pînă ce trecuse dincolo de culme. Alei de morminte, promenade de pietre funerare și străduțe de mausolee, turnuri surmontate de Îngeri de foc și păduri de cavouri se multiplicau, unele pe fundalul celorlalte. Cetatea morților era o groapă de palate, un osuar de mausolee monumentale străjuite de armate de statui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mi-am Închipuit că trebuie să fie iubita ta. Palacios Își coborî privirea și se topi În amurg. Am rămas deconcertat, privind luminile mașinii cum se pierdeau În tenebrele albastre și stacojii. În scurt timp, am apucat-o Înapoi spre promenada Colón, repetînd acele ultime cuvinte ale Nuriei Monfort, fără să le găsesc vreun sens. CÎnd am ajuns În piața Portal de la Paz, m-am oprit să contemplu cheiurile, lîngă debarcaderul șalupelor. M-am așezat pe treptele ce se afundau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
arată cu mâna întinsă către Câmpul lui Marte: — Măiculiță! se jeluiește, cum o să ajungem noi prin mulțimea asta până la Ara Pacis? Încruntat, Tiberius Nero contemplă la rândul său fosta mlaștină din preajma Tibrului transformată de Augustus și Marcus Agrippa într-o promenadă monumentală. Pe pajiștea verde care se întinde de-a lungul fluviului nu mai e loc să arunci un ac. Câmpia este ticsită. În depărtare, dincolo de puzderia de oameni, se zăresc dumbrăvile sacre și lanțul de porticuri, teatre și temple somptuoase
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
celălalt pe lume, Jonathan. El nu-și crede urechilor. Vrei bani? — O, nu este nevoie să fii rău cu mine în privința asta. Îmi trebuie ceva ca să mă pun din nou pe picioare. Când închid ochii, văd acea terasă minunată pe promenada stâncoasă și pe mine în fața ei, ținând un mic heruvim în brațe. Nu am bani. Domnul Spavin îi administrează până împlinesc douăzeci și unu de ani. Mătușa Berthilda scuipă pe alee. — Samuel Spavin. Întotdeauna o să-mi stea în gât acel Samuel Spavin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și picioarele lor tăiate, craniile prost sudate, gurile și nasurile deformate, tot ceea ce am fi preferat să nu vedem. Astfel, erau două orașe: al nostru și al lor. Două orașe în același loc, dar care-și întorceau spatele, fiecare având promenadele, cafenelele și orele sale. Două lumi. Au fost chiar și insulte, lovituri și pumni. Doar văduva Blachart reconcilia cele două tabere, desfăcându-și coapsele fără să numere și fără să aleagă, și pentru unii, și pentru alții, civili și militari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
t!», zice ea la văzut), ba prea ger («De mi-or ’ghețat mațălie», zice ea, Însă noi ne prefacem că n-am auzit, așa ceva la noi nici țăranii nu spun). Se plânge mereu că n-are kino, că n-are promenadă pe unde să se promeneze - «Să dau un tur pe Corzo» - și noi iară ne prefacem că nu i-am băgat de seamă turul promenat - ca la ei, la Alba Iulia; ca la Sibii, unde-a făcut ea școala Normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Piața republicii. în evul mediu pe acest traseu se afla un tronson din zidurile de incintă ale Parisului. Debarasat de ele pe la sfîrșitul secolului al XVII lea, orașul Luminilor a respirat ușurat și și-a creat o nouă arie de promenadă și de delir colectiv... Cînd teatrele de vodevil și de frisoane sîngeroase s-au înmulțit în zonă, uneia dintre aceste artere, Boulevard du Temple, i s-a spus Bulevardul Crimei. Și nu pentru că s-ar fi comis vreo crimă abominabilă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
-l bage în pămînt! Locul nu se prea potrivea cu această imagine. Era totuși o lăptărie ca oricare alta, șase mese, proprietarul burtos, cu mustață, alunga alene cu o bucată de pînză, poate un șorț, cîteva muște care își făceau promenada pe lemnul lustruit al tejghelei. Bîlbîie era singurul client. Făcu cîțiva pași neauziți, tuși, apucă speteaza scaunului destul de hotărît și asta îl făcu pe Bîlbîie să se oprească din lucrarea lui și să-l privească chiondorîș, pe sub sprîncene. Avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai tura-vura, îl cheamă Prosper Mérimée și tocmai a trăit „une histoire de fille“, pe care vrea neapărat să i-o povestească domnului Conte. Vă imaginați probabil, nu e o poveste prea cuminte, dar nici desfrâul prea mare: în timpul unei promenade cu vaporașul pe Sena, apare Pauline, o tânără atrăgătoare care-și ceartă amantul infidel, și-apoi sfârșește în grupul prietenilor lui Prosper. Prilejuindu-i scriitorului niște întrebări rămase celebre în istoria, încă nescrisă, a chestionarelor vitale: „Cum se face că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
nebăunită unei furtuni, dar două puteau s-o dea gata. Era una din acele după-amieze târzii, când până și Papei i-ar fi fost greu să stea liniștit la masa de lucru, și locuitorii orașului invadaseră toate barurile, cafenelele și promenadele de pe malul râului. Dincolo de catedrală soarele începea să apună învăluit într-o lumină trandafirie. Era o vreme pentru îndrăgostiți. Fran se întrebă dacă Laurence cedase ispitei, ca toți ceilalți, sau rămăsese în cabinetul său, cufundat într-un alt dosar. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Numai la tomberoane nu. După ce mi-am umplut ființa admirând gogoloaiele plutitoare, adică rățuștele de pe apa Corrèze, m-am așezat pe o bancă, sub un copac uriaș. Un părculeț care însoțea pe câteva zeci de metri malul apei. Loc de promenadă și de odihnă. Nu știu câte minute am stat pe acea bancă, într-o odihnitoare meditație. Știu doar că, la un moment dat, mi-a atras atenția o voce. O doamnă stătea sub un alt copac și implora cu voce rugătoare o
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
un grup mai mare de briviști corrèzieni, să vadă România. O țară despre care aveau puține informații. Din care, unele, ciuntite. Altele, false. Multe, precon- cepute. Întâmplarea s-a petrecut cu vreo cinci-șase ani în urmă. Țin minte foarte bine promenada din Copou, mai ales pe porțiu- nea dintre Centrul Cultural Francez, unde avusese loc o întâlnire mai amplă, și Fundație, cum îi spun ieșenii mai trecuți prin vreme și cul- tură capătului din jos al Bulevardului Copou. Sau Carol. Carol
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
și augmentată de numeroase meleuri turistice) nu îmi va permite niciodată să mă strecor prin oceanul de carne, așezat în contrapunctul Pacificului. Ochii mi se îngustează, scanând împrejurimile, în timp ce mintea încearcă să găsească o redempțiune fizică. Constat cu uimire că promenada de lângă faleză este complet liberă, însă o fâșie lungă, pe care scrie, cum aveam să aflu ulterior, "accesul interzis", îi face pe temătorii și corecții japonezi să nu se apropie de drum. Cu o infinită doză de tupeu, decid că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
agilă, escaladez parapetul care separă plaja de drum și pornesc voinicește spre capătul acestuia. În spatele meu, contaminați irepresibil de exemplul balcanic al celor o sută nouăzeci și unu de centimetri de nesimțire, doi japonezi realizează și ei, oarecum tardiv, că promenada este calea cea mai scurtă și mai sigură până la spațiile libere de pe promontoriu și se lansează în urmărire. Între timp, plaja începe să fremete; mii de priviri se întorc pentru a contempla ceea ce niponilor nu le-ar trece prin minte
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nici măcar într-o mie de ani: încălcarea flagrantă a unui regulament (cu atât mai puțin de față cu omul legii). Acesta, cufundat într-o tipică transă budistă, este trezit de rumoarea gloatei. Își mută blând ochii de pe nisip pe întinsul promenadei, așteptându-se să descopere doar virginul spațiului. Ceea ce găsește însă îi depășește complet frontierele (și așa destul de strâmte) ale imaginației: un alb pletos mușcă hotărât din pământ, în trena lui fixându-se două chipuri de localnici care, percepând căutătura sfredelitoare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
transfer ontologic, falică; întregul episod are consistența unui viol vizual. Obiectul propriu-zis al contemplației chiar dispare, fiind substituit de elementele de decor, redimensionate și recontextulizate de psihicul privitorului. Astfel, Kaoru "surprinse o foșnitură de mătase. O ușă glisantă de deasupra promenadei era, întâmplător, întredeschisă. Privind înăuntru, el observă că, în ciuda izolării așezământului, priveliștea ce i se oferea era surprinzător de netedă și de clară. Perdelele erau întrucâtva răvășite, permițându-i să privească până departe". Prin contrast, scena de voyeurism dâmbovițean, filtrată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Hilda, amanta oficială a pictorului, o cunoșteam pe atunci numai din vedere. Tânără, înaltă și mlădioasă ca pantera, avea chipul pictat de el în fiecare dimineață și corijat cu farduri mereu, peste zi. În zilele din săptămână, o vedeam pe promenada din fața marilor hoteluri. Părea o dansatoare spaniolă, cu „cinciul” negru al părului, presat și bine lipit de frunte, între sprâncenele subțiri, prelungite cu creionul spre tâmple. Duminică, însă, pictorul confecționa Hildei un chip de zeiță greacă, cu părul retezat în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-mă să cobor, repede! Nu l-am văzut de opt ani! O, oameni buni, opriți mașina! — Ce țânc ciudat! a remarcat Alec. Cred că e puțin cam excentric. Mașina s-a oprit, Îndatoritor, lângă bordură și Amory a alergat spre promenada de scânduri. Mai Întâi a constatat că oceanul era albastru și că exista o cantitate de apă enormă, că valurile mugeau și mugeau - de fapt, toate banalitățile ce se pot rosti despre ocean, dar dacă i-ar fi spus cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]