16,190 matches
-
am adus! Copila nu o slăbea, zicându-i printre lacrimi: - Nu vreau nimic, mamă! Nu vreau nimic! Vreau doar să-mi promiți că nu vei mai pleca niciodată de la noi. Te rog, mamă! Te rog! - Îți promit, scumpa mea, îți promit! Nu voi mai pleca niciodată de la voi! Nu vă voi mai lăsa niciodată! Te rog să mă crezi! Pe urmă, au fost atâtea momente plăcute, atâtea povestiri despre toate câte s-au petrecut în acel timp, cât nu s-au
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
s-a aprobat proiectul pentru repararea drumului, cu un buget de 75.000 euro. De asemenea, a fost aprobat și proiectul satului Dulcele, unul dintre celelalte trei sate. Impulsionată de această realizare a comunității din Zimbru, primăria comunei le-a promis oamenilor să preia repararea celorlalte două tronsoane din drumul de zece kilometri. Văzând că se poate, oamenii din Zimbru fac în prezent demersuri pentru a înființa o asociație comunitară și plănuiesc să reînvie căminul cultural, o instituție care, de ceva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
venise din fundul lumii, nimeni nu o cunoștea, nu scria despre ea în ziare, nu era deputată în parlamentul țării, nici vedetă de cinema, nici măcar ministră de justiție. Ca să scape de Zinzin, iubitul ei ficțiune și-a construit o strategie. Promitea că vine la întâlnire și nu mai venea. Mereu interveneau probleme de-ale ambasadei. Putea ea să lupte cu o ambasadă, și mai ales cu una din centrul universului? Promitea că o s-o sune la telefon dar uita să sune
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de Zinzin, iubitul ei ficțiune și-a construit o strategie. Promitea că vine la întâlnire și nu mai venea. Mereu interveneau probleme de-ale ambasadei. Putea ea să lupte cu o ambasadă, și mai ales cu una din centrul universului? Promitea că o s-o sune la telefon dar uita să sune. Promitea că-i va scrie, dar ea nici nu aștepta asemenea minuni, deși se uita mereu în poștă, de începuseră cei din familie să facă semne în urma ei. Era din ce în ce mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că vine la întâlnire și nu mai venea. Mereu interveneau probleme de-ale ambasadei. Putea ea să lupte cu o ambasadă, și mai ales cu una din centrul universului? Promitea că o s-o sune la telefon dar uita să sune. Promitea că-i va scrie, dar ea nici nu aștepta asemenea minuni, deși se uita mereu în poștă, de începuseră cei din familie să facă semne în urma ei. Era din ce în ce mai tristă, se subția văzând cu ochii, rămăsese cât o pasare, dintr-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu mai există", continuă Mihai relatările despre aborigeni, relatări aproximative, bazate pe o experiență strict personală, deci una subiectivă. Este bună și asta, mă gândesc, decât nimic... Am cerut Ambasadei române de la Cambera să-mi furnizeze informații despre aborigeni, au promis că o să le caute și o să mi le transmită, dar am simțit din felul în care mi-au vorbit că nu o să primesc niciodată niciun fel de informație despre acest subiect. Mereu ne învârtim în cerc. "Toți aborigenii din Australia
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
moși strămoși. Îi era frică doar de Comunistul cu Față Umană, o frică instinctivă, animalică, al șaselea simț îi spunea că acesta nu este sincer, de aceea poartă mereu o mască. Era adorat de bătrâni și de cerșetori fiindcă le promisese raiul pe pământ. Chiar dacă aceștia nu-i ceruseră un rai adevărat, unul ca în textele biblice, înțelegeau și ei că trebuie să-i acorde o derogare, o dispensă de vârstă, el nu era chiar un Dumnezeu, se credea doar, de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
intrării în fabrici a investitorilor și, țineți-vă bine: 4. Am comandat un guvern de generali. Asta este găselnița care ne asigură câștigarea alegerilor din primul tur. Un guvern de generali nu numără voturile. Atunci să vedeți voi democrație. Vă promit, tovarăși, că dacă vom câștiga alegerile voi introduce duminica obligatorie de muncă și desființarea statutului de pensionar. Vor munci până vor crăpa". "Traiascăăăă Comunistul cu Față Umană", se auzeau urale din toate părțile, mulțimea trăia fericirea de pe urmă. 15 decembrie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
drag săgetau pe vreuna dintre multele fete ce zburdau, de dimineața până seara, prin fața corturilor. În șatra lui Iorgu Stănescu nu era nici un băiat ca Vișinel, cu părul galben numai inele, cu ochii albaștri ca floarea de cicoare și care promitea a fi cu picioarele bine înstăpânite pe pământ. Vișinel era bine zidit, ca un atlet, demn de a deveni în anii ce veneau un stâlp de nădejde al șatrei. Multe codane îi cercetau mersul, gesturile, ascunzând cu grijă vorbele și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la ușa camerei lui dar, de cum deschise ușa, rămase stupefiat. Vișinel nu se mai afla în pat. Fereastra era larg deschisă, semn că pe acolo evadase băiatul. Patul nici nu fusese desfăcut. Renunțase și la plăcerea de a parcurge drumul promis cu mașina. Plecase în toiul nopții cu gândul să întâmpine zorii zilei în șatră, înainte ca lichidul dimineții să cuprindă zările. Se vede că îi plăcea nespus de mult să vadă primele clipiri ale ochiului soarelui pe geana orizontului. Așa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în stat, de unde ne arată nouă cu degetul că ei sunt garanții democrației postdecembriste, iar noi, noua generație de sacrificiu ce trebuie să strângă cureaua. De fiecare dată, din neajunsul lor de a fi oameni, amplificat de mania puterii, ne promit marea cu sarea, că ne vor duce pe culmi de civilizație și progres, dacă-i vom vota. Trebuie să ne asumăm faptul că am fost păcăliți sau manipulați, căci, în 24 de ani de guvernare post-revoluționară, s-au rotit aceiași
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
disciplina dentară, cu același rezultat: Respins! Dezamăgit și contrariat de cele două eșecuri, căci după părerea mea eram peste nivelul cunoștințelor unor contracandidați admiși, am început un program riguros de pregătire pentru viitorul an, susținut de tata, care mi-a promis amânarea medicală a serviciului militar. Dar lucrurile vor lua o stupidă întorsătură, cum se va vedea mai departe. Europa Liberă O latură bine conturată a identității și personalității mele în formare, încă din primul an de liceu, a fost înclinația
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
să facă Întoarsă cale, furioși sau dezamăgiți de modul cum au fost Întâmpinați). Bunul meu prieten, după ce mă privi un timp mut, cu o figură tristă, plină de Îngrijorare, Îi povesti mamei (se hotărâse foarte greu să facă asta, căci promisese cu jurământ să păstreze taina) despre iubirea mea nebună pentru Otilia, dezvăluindu-i astfel motivul pentru care devenisem atât de izolat, de rece, de schimbat În comportamentul față de ea. Iar mama, după ce se sfătui și cu bătrâna Stratia, femeie credincioasă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
curate și că da, acum poate. Băiețelul o zbughi fericit Într-o altă odaie și se Întoarse repede cu un album cu fotografii. Haide, mama, să ne uităm, Îi spuse așezându-se lângă ea cu o privire dulce. Mi-ai promis de ieri că vedem pozele! Ieri Încă eram supărată pe tine și nici nu-mi amintesc să-ți fi promis ceva, Îi spuse cu un glas În care el, după mutrișoara pe care o făcea, se vedea că nu crede
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
album cu fotografii. Haide, mama, să ne uităm, Îi spuse așezându-se lângă ea cu o privire dulce. Mi-ai promis de ieri că vedem pozele! Ieri Încă eram supărată pe tine și nici nu-mi amintesc să-ți fi promis ceva, Îi spuse cu un glas În care el, după mutrișoara pe care o făcea, se vedea că nu crede. Și-apoi, ai să mă Înnebunești așa mereu? Cred că le știi pe toate pe de rost...! Înțelese, totuși, că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
scorojiți de vopsea, nu era nimeni. Mă aflu În bucătărie (locul meu preferat), lungit pe patul improvizat din scaune și pături. Fumez liniștit și sorb din ceaiul amar, rămas de aseară. Îi aștept pe Oamenii de la Intervenții. Mi s-a promis (ca În atâtea alte zile) că astăzi vor veni cu siguranță. Sorb tăcut, uitându-mă aiurea. Privirea Îmi cade pe cana din mână. E frumoasă. Nici nu mai știu de unde o am. Albă, cu un desen simplu: o copilă slăbuță
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mea, de la unchiul Sion, fratele mamei - „voiajorul”. Sticla, pitită bine, aștepta nerăbdătoare să-și Îndeplinească misia pentru care a fost creată și trimisă printre oameni. Citesc Încet, cu amănuntul: ”Original Stalinskaya. Premium Vodka. Distiled from Premium Crain”. Da, Într adevăr, promite! OK, să Încercăm. După prima dușcă, trasă pe nerăsuflate, mi-am simțit gâtlejul Înjunghiat de plumbul topit, băut cu atâta nesaț. Asediat, am sorbit din nou, foarte concentrat. Nu m-am lăsat. Știam că va veni și ea, Plăcerea. O
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plângă în hohote. Îl plângea pe el? Poate!?... Dar în primul rând se plângea pe ea că fusese o ușuratică, o naivă, o imbecilă. Cum să crezi într-un tânăr pe care îl cunoști doar de câteva zile și îți promite marea cu sarea, aruncă și-n câini cu banii, ca un bancher nesocotit!? Își dădea acum seama că alergase nu după un partener pentru o viață, ci după o himeră care se spulberase mai repede ca puful de păpădie. Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ajun. Avea chipul luminat ca orice pacient care știe că mai are doar câteva zile de spitalizare. Ina s-a apropiat de patul lui, îl salută și-l întrebă dacă știe că urma să-i schimbe pansamentul. Știa. Ina îi promise că se va întoarce în câteva minute. După ce roboti un timp prin secție, schimbă câteva vorbe cu doctorul Pencu și cu celelalte asistente și intră în salonul 6 să-și îndeplinească obligațiile de serviciu. - Ei, domnule inginer, sunteți pregătit să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
am avut la mine un zâmbet de rezervă pentru inginerul tău. I-am spus însă că tu le-ai încuiat În dulap, dar mâine când vei reveni... Râseră pe seama inginerului care, în lipsă de alte ocupații aduna zâmbete, și-și promiseră să petreacă duminica în pragul căreia se aflau, împreună, ca în zilele lor cele bune... Alexandru Georgescu era un inginer cunoscut în orașul lui, deținea portofoliul care-l situa pe poziția unei notorietăți în materie. El își asumase cele mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se dau sfaturi. - Dacă nu vă deranjează, urmă Tony bine dispus, aș îndrăzni să vă propun să luați parte la celebrarea căsătoriei noastre, ar fi și pentru Olga un prilej să afle că nu aveți nimic împotrivă. - Nu îți pot promite, aș vrea sincer să fiu de față, dar cum cred că bine bănuiești, sunt foarte ocupat...! Tânărul îi întinse mâna inginerului și plecă încărcat de o bucurie care se vedea bine cum îi ieșea afară din haine. Din cadrul ușii, încercă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
răstălmăcește și cuvintele nevinovate. Și mai e ceva, niciodată nu am simțit că ar avea pe buze o negație sau o afirmație! - Ce naiv ești! O fată serioasă, cum este Ina, nu cade în brațele primului venit, chiar dacă acesta îi promite un castel pe Valea Loarei. - Există și posibilitatea unui refuz, deși am încercat, pe căi ocolite, să obțin un răspuns aprobator. - Tu i-ai spus vreodată că intenționezi să-i ceri mâna? - Nu, n-am ajuns până acolo, deși am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
glumele lui nevinovate există întotdeauna un semn de afecțiune. * Tot drumul până acasă, Alex întoarse pe toate fețele fiecare vorbă rostită sentențios de către Jan și-și spuse în sinea sa: Mâine dimineață voi porni la drum hotărât, așa cum i-am promis prietenului meu! Noaptea visă numai livezi ninse de flori, pajiști cu iarbă ca niște pânzeturi de catifea, de un colorit fără egal, un fel de verde veronez, păsări măiastre ce concertau având în repertoriu simfonii nemaiștiute. Peste toate acestea se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ușor pe pământ, apoi iar o luă în brațe și o ținu așa un timp, clipe care Inei i se părură o veșnicie. - Ina, dragostea mea! Îi luă mâinile amândouă și i le sărută pe rând, îndelung, apoi continuă: îți promit să-ți sărut toată viața această spusă alături de sufletul tău înnobilat cu atâtea înzestrări. Ai făcut în această clipă din mine, cel mai fericit om de pe Pământ. Acum pot spune, câteva cuvinte auzite cândva ce mi se par a fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Prin mărime, aceștia întreceau până și clădirea cu cele cinci etaje ale Poștei. Alex, sigur pe sine, știind că nimeni nu are dreptul de a-l supune unui rechizitoriu, și mai ales în public, răspunse impasibil: - În afară de Ina n-am promis nici unei domnișoare că o voi conduce la altar. Când Olga îl auzi pronunțând numele Inei cu atâta dezinvoltură, ochii ei dobândiră culorile nopții. Chiar Alex îi apăru într-o ceață din care cu greu îi putea desluși chipul. Răscolită de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]