2,509 matches
-
în spiritul lui Asachi. Într-un loc1 Asachi declară că scopul literaților este de "a nimeri formele și stilul limbii" și, pentru aceasta, trebuie respectată limba cărților bisericești, ca să nu avem o limbă bisericească, înțeleasă de toți, și trei limbi provinciale. În 18472, într-un fel de manifest lingvistic, Asachi spune că foile (ziarele) au menirea de a forma limba, și foile "se-mpart la noi, zice el, în sisteme de conservativi, de radicali și de cumpenitori sau de juste milieu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ca o desfășurare continuă de silogisme în care o eroare politică nu-i decât o eroare de gândire. Cu vioiciuni orientale, Ibrăileanu continuă, cum s-ar părea, spiritul lui Maiorescu. Cât de bine intenționat este criticul și de puțin șovin provincial, se vede din aceea că închipuiește dezvoltarea culturală a țării ca o conciliere între doi termeni: muntean și moldav, unul factor stabilizator prin spirit critic. GEORGE CĂLINESCU, Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Ediția a II-a, revăzută și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ființe spirituale?”. Orientarea spre viața socială este evidentă: „Dacă nu cunoști viața, cum vei cunoaște moartea?”. * confucianismul este o religie fără preoți. Oficianții ritualurilor sunt acei „erudiți-birocrați care promovează prin examen în toate posturile disponibile din administrația imperială, centrală și provincială”. * Scopul suprem al confucianismului este obținerea căii de Mijloc (Dao). Se caută un echilibru permanent între voința Pământului și voința Cerului. Scopul ultim al confucianismului este desăvârșirea umanității prin înde plinirea îndatoririlor sociale potrivit cu ceea ce este „cinstit și drept” (li
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
sprijin francmason. XVI.5. Francmasoneria în Polonia Pe vremea călugărului copernic, universitatea din cracovia era singura unde „se mai preda cabala...”. lojele poloneze reprezentau cele mai cosmo polite centre din Europa de Est. Din 13 ianuarie 1774, la varșovia funcționa o autoritate provincială a francmasoneriei. XVI.6. Francmasoneria în România În imaginarul social, francmasonul întruchipează de cele mai multe ori negativitatea. Crucea și icoana i-ar face rău. Rezultă de aici relația adversă cultivată și mediatizată în timp dintre Biserică și francmasonerie. După Rudolf Suțu
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în nici într-un caz că pentru toate popoarele Africii sau Asiei nu contează problema egalității așa cum am discutat-o, sau problema libertății așa cum am abordat-o. Nu cred că ceea ce facem sau gândim, noi cei din Occident, să fie provincial. Dar acestea sunt problemele și reflecțiile societăților privilegiate - societăți privilegiate care au, ca să spunem astfel, determinat vocabularul și discursurile altor popoare, ale altor societăți, plasând în centrul atenției chestiunile care probabil nu sunt, pentru majoritatea altor popoare, chestiunile cele mai
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
geniu: Eminescu a realizat 14 versiuni ale Luceafărului, Leonardo da Vinci a retușat timp de 20 de ani tabloul Mona Lisa, Lev Tolstoi a dat câte șapte sau opt variante pentru operele principale, Pascal a realizat 16 versiuni pentru Scrisorile provinciale, Buffon a avut 11 reluări ale operei Epocile naturii, etc. [25] Creatorul trebuie să aibă încredere în sine și în opera sa. Lipsa de energie, de curaj sau de șansă a autorilor a făcut ca multe opere să se „înece
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
un om dur. Din nou, o prezență feminină e încărcată cu toate defectele posibile: calculată, perversă, crudă etc. Pe un plan antagonic destul de simplist se situează figurile lui ,,tataki” (Mitrel Lambru) și ale sadovenianului rabi ,,Socrate” (Izu Vainștain), construcția secvențelor provinciale recuperând din încrâncenarea conflictului bine - rău, care antrenează aspirația auctorială de a fixa repere morale autentice. Volumul de eseuri, reportaje și tablete Istorie vie (1989) este scris în maniera și cu poncifele dogmatice ale anilor ’70-’80. Piesele de teatru
ŢARANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290083_a_291412]
-
decernat, în 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova. De la prima plachetă, Testamentele înțeleptului (Descriptio Valachiae), apărută în 1974, Ț. cultivă simplitatea expresiei și tonalitatea baladescă. Registrul e variat, cuprinzând, cu egală aplicare, peisajul rustic și plictisul provincial, legendele haiduciei și pantomima de bâlci, cântecul bahic și atmosfera melancolică a hanurilor așezate la răspântii sau poezia patriotică, adesea declamatoare. Din manierismul celor dintâi volume poetul încearcă să se desprindă în Scrisori de fiecare zi (1980), în timp ce versurile care
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
pantomima de bâlci, cântecul bahic și atmosfera melancolică a hanurilor așezate la răspântii sau poezia patriotică, adesea declamatoare. Din manierismul celor dintâi volume poetul încearcă să se desprindă în Scrisori de fiecare zi (1980), în timp ce versurile care formează ciclul Elegii provinciale din Baladă pentru vinul tânăr (1980) marchează - după cum s-a relevat - „accesul la gravitate” și configurează profilul unui „menestrel elegiac al stărilor sublime” (Laurențiu Ulici). Lirismul devine mai reflexiv, mai sugestiv, sunt exploatate atent metafora și simbolul polisemantic, iar versul
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
la „Săptămâna”. Debutează în 1945, la „Facla” din Brăila, unde e prezent cu proză și cronici literare, iar prima carte, Croitor pentru săraci , îi apare în 1962. Volumul de debut și Microbuzul de seară (1964) adună proze scurte despre drame provinciale și întâmplări din al doilea război mondial, analizînd traumele celor care i-au supraviețuit. Sub aparența unui pașnic croitor al periferiei, Bălan acționează ca agitator comunist, până la urmă arestat. Și schița Microbuzul de seară prezintă idila dintre șoferul Rică și
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
Radu Pavel Gheo sau Florin Lăzărescu . T. își restructurează și colegiul de redacție, format acum din Ștefan Afloroaei, Al. Andriescu, Emil Brumaru, Al. Călinescu, Liviu Leonte, Paul Miron, Dan Petrescu și Al. Zub. Cu alt puls, vie, bătăioasă, fără complexe provinciale, revista nu trece neobservată. Îndeosebi editorialele semnate de Liviu Antonesei stârnesc polemici aprinse în presa culturală din România. Dintre acestea pot fi amintite câteva din anii 2002 și 2003: Delict: poezia! Despre poezie, libertate și represiune, Păguboasa moștenire a Securității
TIMPUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290180_a_291509]
-
am și din acestea, chiar des în unele perioade și cu unele persoane, pe care, inevitabil, ulterior, le-am perceput cu un plus de acuitate, dar nu cu sentimentul adversității perpetue. Așa-numita mea cronică e un mozaic de „constatări provinciale”. Despre Capitală pomenesc rar, o dată sau de două ori, după vizite în ea, în rest ca ecouri. Centrul majorității însemnărilor e Bacăul și, din el, redacția revistei „Ateneu”, care, în anii la care mă refer, nu era numai „loc de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
obligațiile curente (între care și cele de decan). Deși avea materialul și uneltele, n-a reușit să recupereze ceea ce trebuia realizat de-a lungul întregii vieți. De vină a fost și istoria postbelică, dar mai mult decît ea păguboasa mentalitate provincială despre munca intelectuală, care găsește mereu motive de amînări. Și iată consecința!... *Plan: o carte cu titlul Moartea lui Miron Costin, despre amestecul cărturarilor români în politică și urmările acestui fapt asupra evoluției lor. Pornind de la soarta tragică a marelui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oscilat între trezie și somn, un somn cu transpirație și vise istovitoare. Dimineața, contactul cu cărțile a fost superficial. Abia am descifrat cîteva sensuri în versurile lui Perpessicius. Venită la redacție, doamna B. m-a surprins dactilografiind cîteva din „constatările provinciale”. A trebuit să-i citesc două. A apreciat că „scriu frumos”. Fac un pas către literatura de ficțiune, i-am zis, și, incitat de „compliment”, i-am povestit proiectul Anamnezei, dificultățile eroului, tensiunile sale, absențele care l-au marcat. „Anamneză
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am nimerit greșit, printre oameni pe care nu i interesez și care (cei mai mulți) nu mă interesează. Chiar din cei cu care lucrez direct, cu doar unul sau cu doi comunic fără rezerve, discut și altceva decît mizerabile politicale și constatări provinciale. *Din nou spaime fără cauze, vini fără cauze. Aprehensiuni - reprehersiuni! Nu o dată, Costin descrie astfel diviziunea muncii în tandemul său cu Genoiu: „Eu cu săpăliga (adică lucrurile cu caracter introductiv, gen captatio, de insinuare), iar el cu buldozerul (în forță
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acum mi s-a părut o brambureală. Unii din cenacliști au venit cu texte afectate și incomprehensibile (Ioan Herescu), alții s-au comportat grosolan (Victor Munteanu), alții (considerîndu-se datori să se refere la cel „lansat”) l-au firitisit fără măsură, „provincial”. Printre ei (nu știu însă dacă de-al lor) era și un cvasidement. A cerut cuvîntul și a spus: „Păstrați pîinea ca s-o dați la cîine, și nu uitați că (i-a spus el lui Savin) vă urmărește o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
flori la căpătîi din partea mea. Eu voi căuta să notez ceva în jurnal: despre galopurile imaginației sale, despre febrilitatea, entuziasmul și generozitatea lui, despre nesiguranțele pe care le masca prin histrionism, în fine, despre deșertăciunea încercărilor și ambițiilor sale. „Poet provincial”, era în același timp un poet însetat de piscuri și de zări largi. Trubadur și rapsod! *„Am și eu uneori ca multă lume gînduri de nemărturisit” (Caragiale, vezi: Restituiri, p. 308). Da, fiecare din noi are „son jardin secret”, colțuri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prezinte volumul la Editura Minerva. Din articol are să se afle că George Petcu a fost inițiatorul revistei „Contrapunct” (neapărută) și coautor (alături de Fulga și Octav Sargețiu) al „Manifestului Nopții Albe”. E necunoscut ca poet, pentru că a colaborat doar la reviste provinciale („Ancheta”, „Festival” etc.). După ce s-a îmbolnăvit, i-a spus lui Marin Cosmescu-Delasabar ca, în eventualitatea că are să moară, să aibă grijă de manuscrisele sale. Cum însă nici el, nu se simțea atunci prea bine și nu era sigur de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
meșteșugită, emană încă harul. Când dai din Calea Victoriei în Splai, la câțiva pași de un blocturn, abia mai recunoști, într-atât s-a scufundat în asfalt, minuscula Biserică Sfântul Spiridon Vechi. Bucureștenii știu și mi-au spus-o și mie, provincialului care sunt, că lăcașul acesta străvechi este în primejdie. Strada care îl ocolea va trece fără milă peste el. Dacă furia distrugătoare de valori va atinge și acest minuscul sanctuar, se va mai adăuga o crimă la șirul lung al
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fi datoare să le analizeze. Aceste legături (sau și ele) constituie cele trei cărți ale Dumneavoastră Într-o operă. Ar fi de văzut cum faceți variațiile (de exemplu, fata aceea de moravuri oarecum libere, care a rămas departe, În orașul provincial), cum evoluează, intern, cele trei cărți de la una la alta - și apoi ar fi de urmărit evoluția autorului Însuși față de temele sale. Îmi permit să vă felicit din inimă pentru această realizare. Mă bucur că mi-ați păstrat prietenia Dumneavoastră
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
marile evadări idilice ale amorului. Claudine este o femeie cu un trecut pre-marital aventuros, care și-a găsit Împlinirea În asocierea cu soțul pe care Îl admiră și Îl iubește. Ea nu visează la escapade senzaționale, doldora de clișeele feminismului provincial al micilor matroane nefericite. „Bovarismul” ei este nul. Eroina lui Musil ar avea, probabil, formulări drastice despre mediocritatea iluziilor și a eșecului În neautentica și, până la urmă, imposibila „eliberare” de sine la care aspira Emma. De altfel, „căderea” prin care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Adela Îndreaptă spre el un deget, sugerând atingerea, sursa unei panici sălbatice și a unor convulsii de râs bolnav, „sub influența unei imagini interioare, căreia nu-i putea rezista”. „Prăvăliile de scorțișoară”, schițate În cromatică chagaliană, sunt ale tradiționalului „shtetl” provincial, localizat În memoria unui pribeag infant și nocturn, „Strada Crocodililor” anunță surogatul modern. Brunetele trădează „rasa unui sânge negru, focos”, opuse și amestecate cu prostituatele noilor timpuri, care pot fi, la fel de bine, „soțiile frizerilor ori ale capelmaiștrilor”... Vechiul cartier al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care se lupta partenera sa Yole, sau șocul comesenilor academici când Claudio a venit la prânz Încărcat cu sticle de bere, În sala de mese a profesorilor, sau amuzantele eforturi ale proprietarului modestului restaurant din vecinătate care, italian americanizat și provincial, Încerca să onoreze, cât se poate, oaspetele venit din țara strămoșilor. Orele noastre de seminar debutau printr-o prezentare, În care scriitorul relata cum s-a născut cartea și cum o vede astăzi. Urmau Întrebările și comentariile studenților, dialogul dintre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
familie, de confrerie, identitatea... Ceea ce nu Înseamnă că distanța spirituală și distanța propriu-zisă n-ar trebui depășite. Trebuiesc depășite, bineînțeles, precum distanțele dintre doi indivizi. Idolatrizarea frontierei, În numele căreia s-au impus atâtea stupide și sângeroase sacrificii, este barbară. Un microșovinism provincial, periculos și prostesc: dacă nașterea În Gorizia, să zicem, la 10 km de Trieste, ar nega dragostea pentru Trieste și lumea triestină. Autentică, tocmai pentru că vede locul ca teatru al lumii Întregi. Trăim acum Într-o situație similară celei din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și provincii, tineretul își croise drumul său. El era și unitar în acțiunea lui și curat în gândurile pe care le nutrea. Din nenorocire în Universitate nu mai întâlneam tineretul la care priveam cu admirație și cu nădejde din orașul provincial. Luptătorii autentici și promotorii acțiunii politice a studențimii plecaseră din Universitate. Ajunși în viață, de acolo de unde se găseau, pregăteau lupta cu totul pe alte baze, decât acelea de pe care au dus-o ca studenți. În fruntea studențimii, cu un
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]