8,957 matches
-
Geo Vasile Jurist și doctor în drept internațional privat, suceveanul Constantin Arcu (n. 1956, Flămânzi-Botoșani) și-a luat în serios talentul de prozator, dovadă stând cele patru cărți (două de povestiri și două romane); prima datează din 1995 și cea mai recentă "Ceremonial de despărțire" (opt proze, mai lungi sau mai scurte), la care ne vom referi, este tipărită în 2005. Meritele autorului
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
de narator, dintr-o pioasă datorie morală. Tandru-ironic, mimetic, parodic-simulant, analitic cât trebuie, epic cât cuprinde, Constantin Arcu, încă pândit de tentația anecdoticului, a senzaționalului din mass-media sau a facilelor reglări de conturi pe plan local, își confirmă vocația de prozator mai ales atunci când se implică în existențe aparent neînsemnate și resemnate, iluminate subit de mesaje dintr-o lume paralelă.
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
racordare la modernitate sau, mai nou, la postmodernitate. Operațiunea nu reușește decât arareori, pentru că este cel mai adesea neadecvată: procedează prin siluirea operei, scoasă demonstrativ din mormântul epocii sale culturale. Rezultatul e la fel de dezgustător ca profanarea unui cadavru. De pildă, prozatorul Kogălniceanu, în romanul său neterminat Tainele inimei, poate părea postmodern, tocmai pentru că a rămas neterminat și putem specula premisele și înnobila neputințele de construcție. Printr-o invenție fantastă, de ficțiune critică, putem face dintr-un scriitor ceea ce n-a fost
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
tăierea boierilor la Târgoviște (ambele din 1855). Nu aș avea, în principiu, nimic de reproșat. Aparatul critic e identic cu cel din ediția critică. Aceasta e selecția corespunzătoare primului volum din colecția "Opere fundamentale". Al doilea volum îl reprezintă pe prozatorul Bolintineanu cu toate cele trei romane și cu toate însemnările de călătorie; reproduce sumarul volumelor V și VI din ediția critică de la Editura Minerva. E suficient? Răspund în două feluri. E și prea mult, și prea puțin. Depinde cum privim
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
comparație strict formală, autopoem nu sună deloc mai rău ori mai inexpresiv decât recenta inovație numită autoficțiune. Și totuși, ușile batante ale succesului funcționează asincron în cele două situații. În vreme ce unul din termeni stârnește polemici înfocate și creează mode printre prozatori, celălalt trece neobservat. Pe bună dreptate? Rămâne de parcus și de aflat: "cu focul/ ascuns în tulpină de trestie/ în poală cu fructe/ proaspăt culese din grădina/ maicii domnului și în mâini cu un sceptru, în/ formă de fanion CFR
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
Al. Săndulescu Eugenia Tudor Anton, critic, istoric literar și mai ales prozator apreciat, a avut șansa (și în anii '50 era o șansă!), ca, după absolvirea facultății, să fie repartizată ca redactor la revista "Viața Românească", unde a lucrat fără întrerupere din 1953 până în 1985, când a ieșit la pensie, deci mai
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
vreme de ploaie. Atunci când se întâlnesc mai mulți, însă... Această nouă carte a lui Vasile Ilucă - „La crâșma din drum” - ilustrează cum nu se poate mai bine cele spuse mai sus, așa cum au făcut-o, mai înaintea lui mulți dintre prozatorii români. Dacă nu chiar toți, într-un fel sau altul. Fără îndoială, Mihail Sadoveanu rămâne încă cel mai strălucit model, de care Vasile Ilucă nu se dezice, dar față de care ține o anume admirativă distanță, evident pentru a îndepărta orice
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dublului : histrion ratat, născător de histrioni celebri, dramaturg neglijat (deși a creat treizeci de piese!), dar personaj impresionant, rubicondul Gustave Își Înțelege, empatic, bovaricii, ajutîndu-i să trăiască și după ce el, Demiurgul de ocazie, dispare; deși modelul său declarat era Moliere, prozatorul nu a avut șansa unui destin dramaturgic asemănător : debutînd În teatru abia la cincizecișitrei de ani, are parte de un eșec răsunător și, după cum precizează Miriam Cuibus, atunci „actorii au părăsit scena cu ochii În lacrimi” (p.201). Ca și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și adulter, și o oarecare naivitate a viziunii, aruncată peste epocă, fac din carte o lectură delectabilă, În care pe ici, pe colo, se simte unghia leului ...asimilat prin lecturi- Hasek, Bulgakov, Gosciny, O Henry. Și, ca să nu fie părtinitor, prozatorul trece și dincolo de 89, demonstrînd - dacă mai era nevoie! -că schimbarea nu a fost una de substanță și că s-a cîștigat mai puțin decît se merita... Mi-am subliniat o sumedenie de fraze, care merită reproduse, spre edificarea celui
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Câmpina ca o sală de lectură Poveste cu pepeni. (după Tudor Octavian) Cartea tinereții mele Confesiuni deghizate Sorin Stoica face parte din categoria extrem de restrânsă a scriitorilor care își găsesc stilul de la bun început, fără să-l caute (iar printre prozatori, se știe, fenomenul e și mai rar întâlnit). Așa se explică, bunăoară, impactul neobișnuit al debutului său, semnalat în mai toată presa literară cu exaltarea descoperirii marilor revelații. E drept, lucrurile ar fi stat poate altfel (dar nu cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
după un principiu muzical care distribuie accentele în funcție de niște reguli subtile, aplicabile pe un material mai imponderabil. Balanța se înclină de partea sugestiei și a nuanțărilor în infinitezimal. De aceea (cum s-a și remarcat, altminteri, încă de la primele cronici), prozatorul nu e un arhitect, ci un rafinat colportor de istorii orale, un „povestaș“ cu auz ascuțit și cu o curiozitate nesățioasă față de tot ce se întâmplă în lume, din bătătura curții la planeta întreagă. Nici povestirile din volumul de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
publicat cândva în Suplimentul de cultură. Mici secvențe narative cu protagoniști din diverse categorii sociale, de la intelectualitatea rurală la lumea măruntă a mahalalei, de la boschetarii urduroși la pensionarii care se plictisesc de moarte. La fel ca în atâtea alte locuri, prozatorul toarnă și aici, într-un mixaj sui generis, o mulțime de lucruri, punând laolaltă observația de interes larg antropologic, mentalitar, cu reflecția morală, impresia strict personală, de jurnal intim, cu egografia cultivată terapeutic (ca lepădare de eul narcisiac, înlocuit invariabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
programatic pe atitudinea față de eveniment (dar și față de text), ce aduce cu sine și un dispreț subsecvent legat de „invenție“. Ca atare, o bucată reia un subiect din Tudor Octavian, pe care îl tratează însă diferit, după calapodul propriei poetici. Prozatorul recurge, de altfel, frecvent la asemenea furnizori de subiecte („informatori“, cum îi alintă el câteodată), precum Nae Stabiliment (personaj cu care cititorii lui Sorin Stoica au făcut demult cunoștință) sau tanti Cati, dactilografa, ca să nu-i mai menționez pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
din întreg volumul), autorul aduce iar pe tapet (indirect, prin câteva mises en abyme de mare rafinament) obsesiile sale mai vechi legate de raportul autor-text-lume. Pornind de la constatarea oarecum paradoxală că „printre cei care produc texte, scriitorii sunt o minoritate“, prozatorul citează copios din prezumtivul „jurnal“ al Eugeniei Ionescu, femeie ce a ales calea renunțării dintr-un motiv ciudat, dar cât se poate de simplu: rușinea de a exista și, consecință firească, de a vorbi despre sine. Jurnalul devine, astfel, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pildă: „Nu poți disprețui sau urî decât ceea ce cunoști“, „Vulgaritatea nu se află în obiectul contemplat, ci în gura vorbitorului“, „Petrecem pe WC o mare parte din timpul vieții“, „Să fii simplu e o artă“ ș.a.m.d. Numai că prozatorul, conștient de limitele sale, își asumă banalitatea firesc, dar și oarecum polemic, pentru a nu ieși din postura de om obișnuit în care se simte el cel mai bine. Morga ascunde păcate grele. De aceea, ipocrizia pare ținta predilectă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
are voie să mintă. Povestirile lui Sorin Stoica sunt niște exerciții de sinceritate deghizate în forma unor captivante narațiuni, care se citesc cu sufletul la gură. Cine pricepe noima oximoronului din titlu va înțelege cu ușurință ce și cât datorează prozatorul moralei bunului-simț. Ca paradox, firește. Antonio Patraș Cică... Cică în vremea despre care voi încerca să povestesc, trăia sau, mai bine zis, preda într-un orășel de provincie mai mult decât banal un profesor de filosofie și psihologie pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
PREFAȚĂ: ÎN CĂUTAREA FERICIRII Rareș Tiron este elev în clasa a XI-a Filologie, la Colegiul Național „Cuza Vodă” din Huși, unde și-au început destinul literar, printre alții, prozatorii Costache Olăreanu (1948) și Ion Gheorghe Pricop (1959-1964). De aceea, îi atrag atenția că și-a luat pe umeri o povară care trebuie onorată. I-am urmărit evoluția lui Rareș Tiron încă din clasa a X-a și constat că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
este o soluție de viață. Nu știu cum va evolua scrisul lui Rareș Tiron și nu pot pune pariu că pasiunea literară nu va fi abandonată. S-ar putea ca prefața mea să nu confirme așteptarea că s-a născut un viitor prozator. Pariul meu trebuie câștigat de autor, iar nu de mine. Cred, totuși, că se va întâmpla. Theodor CODREANU Misterul care se dezvăluie. Contrar obiceiului larg răspândit, cartea aceasta vine fără nicio dedicație lipită pe frunte. Fiecare cititor își va dedica
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii”, cea pe care tocmai o spărsese într-un acces de nebunie. Majoritatea personajelor prozei lui Rareș Tiron sunt indivizi măcinați de contradicții interioare, preocupați de întrebări la care nu reușesc să găsească răspuns deloc. Prozatorul își conduce cu abilitate eroii prin mediile sociale create exact ca în povestirile în ramă și, bun sociolog, dar și mai bun artist, devine un fel de portavoce al acestora, „el fiind glasul celor fără de glas”, după cum se autodefinește în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și, tocmai de aici, rezultă și dramatismul situației care, în aparență, tinde să devină aproape o normalitate: „Afurisită viață! Mizerabilă lume!”, exclamă Șerban dezgustat până și de propria sa existență neplăcută. Fără a mai diseca prea mult universul artistic al prozatorului, pentru a nu răpi din farmecul, din naturalețea, dar, mai cu seamă, din notele de suspans și din finalurile uneori imprevizibile, consider că oricare dintre piesele incluse în volumul de față constituie o veritabilă probă de talent artistic debordant și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
parte și d-na Răduța Vasilovschi( Rădăuți). Aflasem de curând că nu mai este printre noi; a plecat spre zări necunoscute. Am propus un moment de reculegere. A fost lansat volumul personal de poezie-eseu „Obsesia desertului”, volum prezentat de poetul, prozatorul Emilian Marcu, - membru al U.S.R., onorată de acceptul Domniei Sale, aducându-i prinosul de mulțumire. De asemenea, volumul s-a bucurat și de o prezentare din partea d-lui profesor Mihai Păstrăguș, vicepresedintele Ligii scriitorilor, filiala Iași, redactor șef al revistei Moldova
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
proiect cultural În care sunt implicați cei tineri dornici de a presăra pe drumul existenței lor flori nemuritoare, crescute din noblețea trăirilor și spiritului lor creator. “Când ziua-și pierde mantia albă // Iar râul cade-n albie gol”...gândurile poetului, prozatorului, eseistului, Petru Blaj (Dinvale) ( de profesie medic primar) se Îndreaptă către semeni, cu generozitate, gentilețe , conduită morală... un adevărat spirit al cetății. Este atât de greu să găsești oameni devotați cu care să pleci la drum, În aceste timpuri subjugate
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ei și i-au șters fruntea de ploaie. Palmele tale i au cuprins chipul, iar pleoapele ei clipeau de acolo, din asfalt, spre tine. BIOGRAFIE Orlando Zara se apropia de treizeci și cinci de ani când începu să studieze opera și viața prozatorului Leo Raman. În urmă cu câțiva ani scrisese un eseu despre unul din romanele acestuia, dar nu atrăsese nimănui atenția, nici măcar el nu și găsise o motivație serioasă și deplină ca să poată continua. Preferase textele încifrate ale poeților sau personajele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Preferase textele încifrate ale poeților sau personajele postmoderne ale dramaturgilor străini. Îl citise pe Raman, însă nu avusese destul curaj ca să-și formeze o părere de critic decât în momentul în care-l auzise pe profesorul său admițând că personalitatea prozatorului era plină de incertitudini. Trecu atunci în revistă întreaga operă a acestuia: opt romane și două volume de proză scurtă, mereu apreciate de cititori, asigurându-i o oarecare faimă în lumea literară națională. Critica însă nu a fost prea impresionată
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de o valorație prea puternică, care ar înnegri orice tentativă de analiză imparțială; îi mai rămăseseră liniile de fugă ce ar putea crea impresia de echilibru asupra concepției de ansamblu. După Anul Nou se hotărî să adune informații despre viața prozatorului, în fond avusese în vedere acest lucru de la bun început. Însă atunci se petrecu ceva care mări nesiguranța lui Zara. Nu găsi absolut nimic, nici un articol de ziar, nici o copie a unui act, nu se făcuse vreun tabel cronologic și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]