3,260 matches
-
studii. Atras și de filosofie, profesorul nu a apucat să-și publice lucrările, care s-au păstrat în manuscris. Indecis între nevrozele și nălucirile simboliste și estetismul parnasian, cu tenta lui de exotism, I. scrie o poezie livrescă - sonet, rondel, psalm, elegie -, într-o formulă căutată, pretențioasă și abstractizantă (Poteci în lăuntrul meu, 1932, Meandre, 1938). Stările de teamă și neliniște (în fața unui „rău tentacular”), tristețe și îndoială, singurătate și zbucium (când se clatină „cumpăna-ntre lut și Dumnezeu”) ar fi
IOANID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]
-
84-90; Paul Dugneanu, I. Heliade-Rădulescu, un Atlas al poeziei, București, 1995; Florin Faifer, Cordonul de argint, Iași, 1997, 43-54; Dicț. analitic, I, 38-40, 87-88, III, 222-223; Manolescu, Poeți, 31-75; Dicț. esențial, 364-370; Al. Andriescu, Ion Heliade-Rădulescu. Pentru o poetică a psalmilor, DL, 2001, 43; D. Micu, Ion Heliade-Rădulescu, L, 2003, 3. L.V.
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
să spargă barierele” limbii române, convins fiind că „stihia” ei o permite, și să restituie o limbă „organică și esențială, a adevărului conținut în adâncurile ei”. Aceeași respectare a topicii și ritmicii originare se regăsește în transpunerea în românește a Psalmilor biblici. SCRIERI: Cuvânt în cuvânt, Iași, 1972; Poezii, Iași, 1979; Calea vie, București, 1983; Vlad Țepeș, Iași, 1984; Scara de raze, 1990; Carul Mare, București, 1991; Jeanne d’Arc, Iași, 1992; Vederea, Iași, 1995; Venirea, Iași, 1995; Prezența, Constanța, 1996
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
Heinrich von Kleist, Familia Schroffenstein. Robert Guiscard, Iași, 1992, Amphytrion, Iași, 1998; Matsuo Basho, Lună și floare de prun, Iași, 1997; Vergiliu, Aeneis, Iași, 1996; ed. Iași, 1999, Bucolicele și Georgicele, Iași, 1997; Lev Șestov, Extazele lui Plotin, Iași, 1996; Psalmii, Iași, 1997; ed. Iași, 2001; Shakespeare, Regele Lear, Iași, 2000. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 93-96; Regman, Colocvial, 279-295; Doinaș, Lectura, 236-242; Paleologu, Alchimia, 152-155; Valentin Silvestru, Lumini și penumbre, AST, 1985, 10; Grigurcu, Existența, 462-465; Sorin Antohi, Premiul
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
Jeanne d’Arc și forța artei sacre, VR, 1995, 9-10; Lucia Cifor, O nouă traducere a „Eneidei”, RR, 1997, 4; Lucia Cifor, Nicolae Ionel - un poet fără contemporani, RR, 1997, 9; Ștefania Milcu, Poezia mistică, „Paradigma”, 1997, 10-12; Lucia Cifor, „Psalmii” - „o haină de nuntă” a limbii, „Timpul”, 1998, 3; Cistelecan, Top ten, 18-20; Ghițulescu, Istoria, 431-432. N.M.
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
teatrului românesc. Pe lângă lucrări originale în limba greacă (Oda către Elada, Paris, 1829, tragedia Armodios și Aristoghiton, Atena, 1840), el traduce din Homer (Iliada, tomul I, București, 1837, reeditată în 1858 și 1868), Plutarh (Viețile paralele, București, 1857) și Biblia (Psalmii, 1859, București, cu subvenția Societății biblice londoneze). Vezi Ana Maria Popescu, Alexandru Machedon, Constantin Aristia, București, 1967, și Cornelia Papacostea-Danielopolu, Intelectualii români..., p. 103-105. • Personalitatea lui Ion Heliade se pretează la atâtea comentarii, chiar și în sensul lucrării de față
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ion Buzdugan, Horia Petra-Petrescu, I. Constantinescu-Delabaia, Alice Soare, V. Popa-Măceșanu, Ion Sân-Georgiu, George Dumitrescu, G. Breazu-Ulmu, George Vâlsan, G. Tutoveanu. Sunt reluate, pentru frumusețea și forța expresiei, poeme tipărite anterior de I. Pillat (Poetul), V. Voiculescu (Cântec alb), Gr. Periețeanu (Psalmul valurilor), chiar și Steluța lui V. Alecsandri fiind reprodusă într-o versiune în limba franceză. De opera poetică a lui V. Alecsandri se ocupă Aurel G. Stino (Iarna în poezia lui V. Alecsandri) și D. Munteanu-Râmnic (Iarăși Vasile Alecsandri și
GAZETA CARŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287186_a_288515]
-
chineze, I-II, București, 1995; Dimitar Bașevski, Vremelnică trecere, București, 1996; Srba Ignijatovici, Gâgâind în noul veac, București, 1997; Nikolai Stoianov, Viză de tranzit, București, 1997; Resul Șabani, Apa iubirii, București, 1997; Adnan Ozer, Moartea clopoțelului, București, 1997; Visar Zhiti, Psalm, București, 1997; Ștefan Țanev, Poezii, București, 1997; Liubomir Levcev, Dincolo, București, 1997. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Poezie, CNT, 1968, 19; Dumitru Micu, „Vânătorile”, RL, 1969, 21; Magdalena Popescu, „Vânătorile”, RL, 1969, 27; Dan Laurențiu, „Vânătorile”, LCF, 1969, 51; Mircea Iorgulescu
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
FĂCLIA, revistă apărută la București, bilunar, între 15 noiembrie 1915 și 1 martie 1916. Revista, purtând subtitlul „Literară, teatrală, artistică”, se vrea „de pură manifestare artistică, dezbrăcată de orice năzuinți materiale”. Poezie argheziană este publicată în primele trei numere, cu Psalmul de taină, Nehotărârea și versuri din ciclul Agate negre, alături aflându-se producțiile poetice ale lui S. Rariște, M. Munte, M. Codreanu, Kostya Rovine sau Emil Maur. Acesta din urmă îi va dedica un poem lui Al. Macedonski (Poetului), prezent
FACLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286934_a_288263]
-
actuale se avântă cu mult entuziasm într-o pledoarie pentru „poezia energiei moderne”, opusă „utopiei poporaniste”. Densusianu se războiește cu adepții poporanismului de la „Viața românească” și în articolele Viclenii literaricești și Gardele pretoriene în literatură. Mai sunt rezumate conferințele Poezia psalmilor ținută de Gala Galaction și Muzica postwagneriană a lui Georgescu-Ștefănești. Revista publică de asemenea poezii semnate de Ervin (Ovid Densusianu), Eugeniu Sperantia, Matei Rusu, J.-B. Hétrat, Mihail Cruceanu și două sonete semnate de Dragoș Protopopescu. Traducerile din Baudelaire (Frumusețea
FARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286965_a_288294]
-
Poloniei sau a Rusiei. Încă din 1673, el traducea și edita în cuprinsul psaltirii de la Uniev câteva versuri alcătuite inițial, probabil în limba polonă, de Miron Costin, afirmând originea romană a românilor. În același timp, una din notele traducătorului la psalmul 86 se referă la o epocă precreștină din istoria poporului, ce se număra altădată între „limbile păgâne”. La originea latină a limbii „rumânești”, „de bun neam”, „rudă-mpărătească”, trimit versurile poemului cronologic, asupra ideii romanității și unității poporului D. revenind, în
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
el semnalează și existența românilor sud-dunăreni, „rumâni din rădăcina cea bătrână”. Un lapidar vers al psaltirii din 1673 („Limba îm voi face condei de scrisoare”) pare a prelungi ecoul Cuvântului de introducere al mitropolitului, mărturisind osârdia de a fi tâlcuit psalmii „vreme-ndelungată, precum am putut mai frumos”, în scopul cointeresării cititorului („să poată trage hirea omului către cetitul ei”). Propunându-și a face din cuvânt instrument de expresie, D. întrezărea, nu doar intuitiv, scrisului său o finalitate estetică. În cea
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
sau metaforică („pre mutare”) a textului, autorul stăpânind așadar câteva esențiale noțiuni de poetică și hermeneutică, ce făceau, încă din 1664, obiectul discuțiilor sale cu Dositei Notara. Întemeietor la noi al poeziei culte, D. se va dovedi, ca traducător al psalmilor, un inițiat al legilor prozodice (mitropolitul este, în Viața și petrecerea svinților, cel dintâi creator de versuri safice - „iambicești” - din literatura română), el fiind și un bun cunoscător al versificației populare și al limbii vorbite. Psaltirea în versuri se caracterizează
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
din literatura religioasă sau istorică anterioară. Au fost remarcate la el frecvența dislocării sintactice, prezența termenilor populari, regionali sau arhaici și a seriilor sinonimice, spontaneitatea lexicală, originalitatea metaforică. Eforturile prin care D. desăvârșește transpunerea românească, din slavonă, în proză, a psalmilor (versiune ce apare în ediția bilingvă a Psaltirii slavo-române din 1680) au premers celor cinci ani consacrați de el versificării psaltirii. Autorul Psaltirii în versuri a consultat, cum se crede, traducerile românești de până la el ale psalmilor, Psaltirea Scheiană și
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
în proză, a psalmilor (versiune ce apare în ediția bilingvă a Psaltirii slavo-române din 1680) au premers celor cinci ani consacrați de el versificării psaltirii. Autorul Psaltirii în versuri a consultat, cum se crede, traducerile românești de până la el ale psalmilor, Psaltirea Scheiană și Psaltirea lui Coresi în primul rând, poate și o ediție grecească a Vulgatei. Operă de Renaștere, psaltirea versificată în Polonia, în 1579, de umanistul Jan Kochanowski (Psalterz Dawidów) va fi constituit, apoi, un stimulent în revelarea de
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
rând, poate și o ediție grecească a Vulgatei. Operă de Renaștere, psaltirea versificată în Polonia, în 1579, de umanistul Jan Kochanowski (Psalterz Dawidów) va fi constituit, apoi, un stimulent în revelarea de sine a poetului român, în a cărui tălmăcire psalmii descoperă un univers, recreat în marginea textului biblic cu ingeniozitate plastică, ingenuitate și prospețime. Peisajul, impregnat de sunetul difuz al lamentației psalmistului, se modifică treptat, fastuozității exotice a psalmilor îi ia locul abundența bucolică, sugerând medii familiare, în care harfele
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
în revelarea de sine a poetului român, în a cărui tălmăcire psalmii descoperă un univers, recreat în marginea textului biblic cu ingeniozitate plastică, ingenuitate și prospețime. Peisajul, impregnat de sunetul difuz al lamentației psalmistului, se modifică treptat, fastuozității exotice a psalmilor îi ia locul abundența bucolică, sugerând medii familiare, în care harfele devin „buciume” autohtone, alăuta este substituită cu „cetera”, munții biblici - cu „măgurile” Moldovei, taurii - cu „inorogii” fantastici ai cărților populare. Versuitorul pare a preamări uneori același tărâm al abundenței
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
târziu al portretului craiului „cu barba-n noduri” din poemul eminescian Călin (File din poveste). „Gadinile” unui bestiar fabulos, vasiliscul și inorogul, „leul și zmăul”, chiți, bouri și coluni, vipere și aspide, cerbi, iepuri și „hulpi”, revin adesea în simbolistica psalmilor lui D. - care încearcă, în câteva rânduri, s-o descifreze, cu stângăcie, pentru cititor - ca reprezentări alegorice, într-o viziune căreia i se subsumează, succesiv, metafora vânătorului sau a „gonaciului”, a „izvoarălor părăsite” și a „câmpiilor de dumbravă”, a „puilor
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
succesiv, metafora vânătorului sau a „gonaciului”, a „izvoarălor părăsite” și a „câmpiilor de dumbravă”, a „puilor de corb ce zbiară”, a omătului „ca lâna” sau a negurii spulberate, „ca cenușa”, peste pământ. Înțelepciunea, „învățăturile bune” sunt repere pe care versificatorul psalmilor le oferă stăruitor veacului său, în nestatornicia tulburătoare a lumii („Că lumea aceasta-i ca o miză mică, / Omul cât de-a hirea, este o nemică”), condiția umană împlinindu-se în confruntarea dintre „firea omenească” și „firea dobitocească”, într-o
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
caracterizează, de asemenea, alte două încercări originale în versuri ale lui D., incluse în Psaltirea din 1673: Apostroful (atribuit de unii cercetători lui Miron Costin), proslăvind agonisita sufletească în dauna averii de „pre lume”, strânsă în deșert, și epigrama la psalmul 132, elogiind pacea, „turnurile de frăție” ce apropie oștirile învrăjbite. Moralismul psalmilor, versificați adesea de D. cu mijloacele prozodiei populare, pare a fi favorizat, între altele, ulterior, circulația manuscrisă independentă a multora dintre ei, precum și răspândirea lor în folclor - ca
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
incluse în Psaltirea din 1673: Apostroful (atribuit de unii cercetători lui Miron Costin), proslăvind agonisita sufletească în dauna averii de „pre lume”, strânsă în deșert, și epigrama la psalmul 132, elogiind pacea, „turnurile de frăție” ce apropie oștirile învrăjbite. Moralismul psalmilor, versificați adesea de D. cu mijloacele prozodiei populare, pare a fi favorizat, între altele, ulterior, circulația manuscrisă independentă a multora dintre ei, precum și răspândirea lor în folclor - ca orații, colinde, bocete -, cel mai frecvent întâlniți regăsindu-se în colecția lui
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
ei, precum și răspândirea lor în folclor - ca orații, colinde, bocete -, cel mai frecvent întâlniți regăsindu-se în colecția lui Anton Pann Versuri sau Cântece de stea ce să cântă la nașterea Domnului nostru Isus Hristos. Imnuri înălțate demiurgului, creației și existenței, psalmii îi dezvăluie tălmăcitorului bogăția de nuanțe a registrului lor liric: de la elanul și exuberanța naivă a invocației din zori („Scoală-te, psăltire și dulceață”), de la ruga necontrariată, de o vibrație aproape modernă („Cu a ta putere, / Grije când am multă
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
streinatici”: „Să li să vechească haine-n căi departe / Și să șchiopeteze cu călcâie sparte”. Tălmăcind, D. regândește poetic temele și motivele cântării dintâi, uneori până la retrăirea stărilor lirice fundamentale. Cu mult mai generos decât în cazul poeziei moralizatoare a psalmilor, triumfă acum expresia originală a poetului român. Prin câteva rare intuiții poetice, unele tablouri ale genezei, evocarea mării, a unor cadre de feeric nocturn, prin câteva imagini grațios filigranate (roua risipită pe munți din „cămări multe”, colunii însetați, adăpați „fără
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
adăpați „fără scumpete”) sau unele accente de nesfârșită însingurare și melancolie, lirismul lui D. prevestește, în câteva rânduri, neașteptat, intensități eminesciene. Stăpânind peste „unda mării”, „craiul țării” - divinitatea umanizată de o metaforă cu reverberații folclorice - face să tacă, într-un psalm, zbuciumul interior, dăruind aspirația spre necuprinsă odihnă: „Că pre tot craiul potoale, / Ca spuma mării cea moale”. Accentuat, un element de mișcare - zbaterea valurilor - figurează suferința lăuntrică, intensificată de mânia divină: „Ț-ai pusu-ț asupră-mi mânia ta svântă / Preste
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
stranii ecouri, din nou, într-o elegie eminesciană: „Unde-m vine-aminte de svânta ta față, / Mi să varsă-n suflet răceală de gheață”. Plângerea Ecleziastului, motivul perisabilității lumii - străvechiul topos „ubi sunt” al liricii antice și medievale - se regăsește în psalmii lui D., ca și la contemporanul său Miron Costin, autorul poemului Viiața lumii. Rezonanțe de bocet interferează acum lamentația psalmistului, sentimentul trecerii nu întunecă, ci atrage doar o melancolie senină. În imaginea petrecerii pe pământ a omului, aidoma unui ciclu
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]