1,938 matches
-
fiindcă nu știu ce fac”, americanii sunt mult mai puțin dispuși să ierte. De fapt, sentimentul american În ceea ce privește crima este mult mai răzbunător. Sondajele de opinie arată că mulți americani cred că cei condamnați la moarte Își merită pedeapsa. Unii observatori ai psihicului american, printre care și psihologul Dov Cohen de la universitatea Illinois, cred că predispoziția americană pentru pedeapsă Își are originea, cel puțin În parte, din nevoia de a proteja posesiunile de pe frontieră, când dreptul de proprietate nu era atât de sigur
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cele care ne-au permis să ne realizăm visul. Faptul de a ne Înclina În față altora ar părea prea servil, prea docil pentru mintea americană. Președintele Bush, indiferent ce gândesc prietenii noștri europeni despre calitățile lui intelectuale, Înțelege bine psihicul american. În cuvântarea sa despre starea Uniunii din 2003, președintele Bush a spus poporului american că „drumul acestei națiuni nu depinde de decizia altora”27. În general, americanii au rețineri În ceea ce privește la legea internațională. Sondajele de opinie arată că majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cu seriozitate responsabilitatea lor pentru dezvoltare durabilă și management de mediu global. Principiul precauției este văzut, În parte, ca o modalitate de a echilibra balanța, dacă vreți, Între dezvoltarea comercială și conservarea mediului natural. Există totuși Încă o dimensiune a psihicului european, una la care am făcut aluzie de multe ori În capitolele anterioare, care Îi face pe europeni să sprijine mai mult principiul precauției decât pe americani și anume sentimentul lor că totul se află În relație”. Principiul precauției are
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Un sine complet saturat devine negarea sinelui Însuși 27. Acolo unde Gergen este Îngrijorat de dezvoltarea eului, psihologul Robert J. Lifton este mai optimist. El crede că personalitățile multiple sunt un mecanism care ne ajută să facem față, care permite psihicului să se ajusteze la densitatea crescută Într-o societate din ce În ce mai globalizată. El crede că personalitățile multiple reprezintă o stare mai matură de conștiință - una care permite indivizilor să trăiască cu complexitățile și ambiguitățile din jurul lor, În timp ce Încearcă să-și găsească
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
lumea profană, nu numai de lumea cultă până la un punct, ci chiar de studenții în medicină și de mulți medici"120. Pentru Zosin, psihiatria, conturată ca știință, reprezintă o rezultantă istorică a unor condiționări lente și laborioase ale concepțiilor despre psihic completate de descoperirile de importanță ale fiziologiei nervoase. În special în "Constituirea psihiatriei ca știință pozitivă", această viziune este pregnantă. Abilitatea cu care este condusă ideea determinismului istorico-biologic evidențiază capacitatea de mare sinteză și gândirea dialectică, familiară autorului. Lucrarea este
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
gândire, voință, dar ceea ce se poate afirma este că niciodată nu s-a constatat nici sentiment, nici gândire, nici voință fără funcționarea organică, cu alte cuvinte fără o activitate materială""125. Mai departe, în aceeași prelegere, C. I. Parhon afirmă: "Psihicul întreg se găsește, astfel, redus la o influență chimică; el nu se poate dezvolta nici menține dacă iodul lipsește. Un astfel de rezultat aruncă o lumină nouă asupra fiziologiei gândirii". Sub această incidență trebuie privită activitatea lui C. I. Parhon
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
însă capacitatea de a sesiza relațiile interne și profunde, prin penetrarea în intimitatea fenomenelor, respectând totodată originalitatea și indivizibilitatea lor. Omul are capacitatea de a pătrunde sensul „totalității trăite” prin empatie sau, după cum se mai exprimă Jaspers, prin „plonjare în psihic”. Rezultatele acestei metode, calitativ infinit mai fine decât cele ale explicației, nu pot fi însă direct verificabile prin experiență. Totuși, ele ni se impun cu evidență. Este ceea ce autorul numește „evidență trăită”. În fața unei înțelegeri reușite, avem sentimentul, deși difuz
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un schizofrenic? Cum poți înțelege o teamă patologică, când nu ai avut decât experiența temerii „normale”? Poate un laș să-l înțeleagă pe un curajos? Poate un altruist să înțeleagă un egoist? Există aici o problemă de principiu. Presupunem că psihicul nostru reprezintă la nivelul potențelor sale o realitate constantă. În anumite condiții, fiecare dintre noi poate fi cuprins de o spaimă patologică, paralizantă. Fiecare dintre noi poate să manifeste, în anumite condiții, un curaj dus dincolo de marginile instinctului de conservare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a treia generație (Attias-Donfut, 2000, 676). După cum arată studiul efectuat de Attias-Donfut și Segalen (1998), raporturile dintre generații implică Întotdeauna mai mult de două generații. În sprijinul acestei constatări vin concluziile din psihologia socială care postulează că, „pentru fundamentarea dinamicii psihicului, psihanaliza revelează jocul a trei generații” (Lebovici, 1985, 17). Analizând relația precoce dintre mamă și copilul său, Lebovici susține că Întotdeauna se detectează interferențe ale relației mamei cu propria sa mamă. Acest fenomen, după părerea noastră, nu poate fi cantonat
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
au Încheiat „pactul cu diavolul”. Dana Bichescu face o analiză a situației deținuților politici din perioada stalinistă, inclusiv din perspectiva readaptării și reintegrării lor sociale. George Florin Macarie Încearcă să descifreze urmele pe care Închisorile comuniste le-au lăsat În psihicul celor care au fost puși În această grea situație. Adrian Neculau demonstrează În „istoria unei vieți”, cea a doctorului Nicu Ioniță, fost deținut, un aspect de necrezut, și anume că detenția a fost grea, dar perioada postdetenției a fost și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o reacție specifică la o anume conjunctură”, iar „apariția sa nu e singulară, ipostaza literară este întregită de manifestări în psihologie, sociologie, politologie, filosofie, lingvistică și semiotică”. Definitorie pentru modalitatea narativă comportamentistă - scrie criticul - este cultivarea onticului conjugată cu suprimarea psihicului. Evitarea analizei psihologice, în favoarea consemnării unui „proces-verbal”, are ca scop restituirea fidelă a evenimentelor, fără incursiunea în universul propriu eului fiecărui personaj. Depersonalizarea artei în scopul obținerii unei relații mai subtile între nivelul semnificat și nivelul semnificant este evidentă. Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
și victimele stau sub constrîngerea aceleiași legi care face ca forța să tindă spre manifestarea ei integrală, acționînd oriunde nu află piedici sau oriunde izbutește să le elimine. Aceeași lege, remarcă Simone Weil, lucrează în domeniul fizic și în cel psihic sau cel puțin în domeniul psihicului natural. în ce privește zeii, credem prin tradiție, iar în ce privește oamenii vedem din experiență că întotdeauna, printr-o necesitate naturală, orice . Tucidide, Istoria războiului peloponeziac, cartea a V-a, CIV-CV. 187LAICITATE șI APOFATISM ființă își exercită
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
legi care face ca forța să tindă spre manifestarea ei integrală, acționînd oriunde nu află piedici sau oriunde izbutește să le elimine. Aceeași lege, remarcă Simone Weil, lucrează în domeniul fizic și în cel psihic sau cel puțin în domeniul psihicului natural. în ce privește zeii, credem prin tradiție, iar în ce privește oamenii vedem din experiență că întotdeauna, printr-o necesitate naturală, orice . Tucidide, Istoria războiului peloponeziac, cartea a V-a, CIV-CV. 187LAICITATE șI APOFATISM ființă își exercită întreaga putere de care dispune (Thukydides
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
o energie radiantă sui generis, un produs al forțelor și mișcărilor, o succesiune de urmări. Totul este curgere, mișcare, schimbare, iar fluxul devenirii nu este niciodată ființare. Impermanența nu se limitează doar la lumea fizică, ci se extinde și asupra psihicului. Însuși eul, din care brahmanii făcuseră o substanță eternă, este cuprins în acest flux al precarității. Buddhismul este unic în istoria gândirii umane prin negarea existenței unui Suflet, Sine, Ătman. Ceea ce numim conștiință, nu este decât o succesiune atomară de
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
comportamentului agresiv propuse începând cu anii 1960 s-a dovedit a fi prolifică. Susținute de diferitele mișcări teoretice, dar și tehnologice, modelele teoretice au evoluat în direcția modelelor multidimensionale ce permit analiza comportamentului agresiv la diferite niveluri de funcționare a psihicului. Într-o primă etapă, vom face o scurtă trecere în revistă a perspectivelor tradiționale. Apoi vom prezenta teoriile cele mai recente asupra comportamentului agresiv. Obiectivul acestui capitol este de a arăta că cercetările au evoluat în direcția unui model integrativ
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de la istoria sa (desfășurarea sa imanentă) la metoda sa (mărturisirea, spunerea unor reprezentări sexuale situate în afara eticii, corectarea acestor "deviații", "tratarea" omului asaltat de... sexualități patologice). Din acest moment, nu mai este investigată "factualitatea" sexualității 72, ci efectele sexului asupra psihicului (dorințe, plăceri, dureri, șocuri, perversiuni etc., tot ceea ce marchează psihicul uman prin intermediul sexului!). În acest mod a fost posibilă, peste veacuri, nașterea unei psihanalize, iar în secolul XX, a sexologiilor! Sexualitatea nu este nici rațională, nici irațională, ci un permanenent
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
spunerea unor reprezentări sexuale situate în afara eticii, corectarea acestor "deviații", "tratarea" omului asaltat de... sexualități patologice). Din acest moment, nu mai este investigată "factualitatea" sexualității 72, ci efectele sexului asupra psihicului (dorințe, plăceri, dureri, șocuri, perversiuni etc., tot ceea ce marchează psihicul uman prin intermediul sexului!). În acest mod a fost posibilă, peste veacuri, nașterea unei psihanalize, iar în secolul XX, a sexologiilor! Sexualitatea nu este nici rațională, nici irațională, ci un permanenent vehicul între cele două stări. Astfel, ea se află la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
arogantă de religie, unde omul își transferă capacitățile primare (de conducere) reprezentanților săi într-un mod organic, animalic printr-un discurs politizat în toate domeniile (identitate, cultură, economie, sport, probleme sociale etc.) Aceste discursuri "îl leagă", pe omul modern de psihicul și de afectivitatea unui X, Y politician, căruia îi oferă votul printr-un mod ritualic de a fi în ... "reprezentare". Atunci când omul nu o face, nu participă la vot, înseamnă că discursul ofertanților nu l-a mai legat organic de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a unei rețete universale: "Examenele și le lua fără probleme. Odată am intrat în aceeași grupă cu el. Invariabil, începea fiecare răspuns cu "Așa cum ne învață tovarășul Stalin...", fie că era vorba de al doilea sistem de semnalizare sau de psihicul la animalele cu sistem nervos ganglionar"75. Caragiale a pus în circulație memorabil și figura veleitarei, a personajului feminin cu înclinații literare ironizabile (Țal, O conferință). În piesa lui D.D. Pătrășcanu Cine răspunde, descendentele "Muzelor Daco-Romane"76 își exhibă invidiile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
opera intelectului, adică civilizația. Se observă că filosoful din Monaco di Baviera întreprinde o adevărată și rigidă cercetare științifică în care examinează științele biologiei și ale psihologiei pentru a proba legitimitatea unui concept esențial despre om. Apoi, coborând în profunzimea psihicului uman prin metoda fenomenologică, distinge formele care configurează funcționarea comportamentului personal. Înainte de toate își concentrează atenția asupra „gradului cel mai de jos al lumii psihice” pe care îl individualizează în „impulsul afectiv”, lipsit în totalitate de conștiință, de senzație și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
modifice timbrul ori să introducă un nou element în întreaga sa organizare. În locul preocupării calme pentru obiectul sentimentului, poate interveni acum o atitudine de atenție înarmată împotriva a ceea ce poate să ne amenințe. Se mai poate întîmpla însă și ca psihicul să recadă în vechea lui poziție de repaus, dacă încetează situația care a provocat afectul. În concepția despre oameni, trebuie făcută o distincție între caracter, privit ca întreg, și felul special în care el apare într-o situație dată. Un
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
teoriei cunoașterii. După ezitările ideologice amintite, H. Höffding și-a putut contura distanțăndu-se de dogme și de apărătorii acestora o formă personală de "credință". Depășindu-și în-doielile mai repede decît principalul său mentor, el a îmbrățișat ideea că pentru pentru psihicul uman rămîne fundamentală "legea sintezei". A procedat la argumentarea acesteia chiar din prima sa lucrare de răsunet european, Psihologia, pe baza experienței (1882). Pierre Janet, care a scris prefața versiunii franceze a volumului, a evidențiat tocmai capacitatea lui Höffding de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nouă. Și Platon în Republica recomanda: “Faceți în așa fel încât copiii să se instruiască jucându-se. Veți avea prilejul de a cunoaște înclinațiile fiecăruia.” Învățarea este o activitate serioasă ce solicită efort voluntar pentru punerea în acțiune a disponibilităților psihicului. Efortul este mai ușor declanșat și susținut mai eficient când se folosesc resursele jocului, când între joc și învățare se întind punți de legătură. Încorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu și mai atrăgător
Caleidoscop by Petronela Savin () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93496]
-
matură, normal dezvoltată, este purtătoare a unui nucleu al individualității sale și se realizează ca personalitate. Este o noțiune aplicabilă doar omului, dar nu în întregime: copilul mic este doar un candidat la dobândirea persoanei, iar în cazurile patologice, când psihicul adultului se destructurează, rămâne doar atributul de individ; de asemenea, semnificația peiorativă de individ exprimă intenția de a sublinia degradarea socială și morală a persoanei devenită simplă ființă biologică. Psihologia contemporană vizează prin conceptul de persoană nu atât individul uman
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
oricărei acțiuni umane, dar are o rezonanță particulară în activitatea creativă. G. Dobbelare (apud Percek, 1992) propune o sistematizare a metodelor de relaxare în trei mari categorii: a. psihologice; b. psiho-fiziologice; c. preponderent fiziologice. Relaxarea, fiind o stare crepusculară a psihicului între starea de veghe și somn, stimulează accesul la nivelul inconștientului, administrând mai adecvat funcțiile emisferei cerebrale drepte. Metodele de relaxare sunt utile creativității pentru că: 1. ajută la igienizarea psihicului de trăirile indezirabile cauzate de impasuri existențiale diverse, dar, mai
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]