2,499 matches
-
Fața Marianei se topi ca o mască de cauciuc și Mișu văzu un băiat cu nasul plin de muci, care îi întinsese bicepsul pentru un autograf. Zeul halterofililor îi fusese alături. Mișu zâmbi ușurat și-și mâzgăli numele pe brațul puștiului. Apoi îi întinse o hârtie de o sută de dolari. - Ce-ți cumperi de ei? - Haltere! țipară băieții în cor și o luară la fugă spre un viitor promițător. * - Fecioară sau Balanță. - Nu! În nici un caz Balanță! Doamna Popa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mustața. Undeva în buncărul F.B.I.-ului, camaradul lui Smith o sună pe nevasta acestuia, amintindu-i cu un glas grav să aibă grijă de Lucky. Will Smith nu putea încă să plece acasă. Avea pistele lui. * Undeva în New York, un puști blond se uita cu atenție la poza lui Mișu din New York Times. Deschise fereastra mansardei în care tocmai petrecuse o noapte de pomină, cu fete de colegiu și multă bere. Fixă Statuia Libertății. Se mai uită o dată la poza lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Cu certitudine nu putea fi vorba de el, el trebuie să fie acasă, tolănit în fotoliu, în fața televizorului. Soldații se așezară pe două rânduri, mucurile de țigară fuseseră presate în pământ de vârfurile bocancilor, încărcătoarele armate și Sebi în cătarea puștilor lor. Dacă cumva vor încerca să-l omoare cu adevărat, telecomanda o să rezolve totul. Era din ce în ce mai convins că urmărește un film, altfel de ce să-i fi oferit floricele și Coca-Cola? Emoția lui Sebi era mai puternică decât emoția soldaților sau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
între două vârste. Era grăbit și apăsă cât mai repede pe butonul pentru ultimul etaj; apoi își aranjă cravata, gulerul și părul. Ar fi vrut să se privească în oglindă, însă nu se putu întoarce, în spatele său se afla un puști plin de coșuri, mestecând gumă cu toată gura. Dădea din cap în ritmul muzicii din căști, balansând din inerție cutia de carton în care toți bănuiau că se afla pizza. Nici unul nu încerca să-l privească pe celălalt, erau niște
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o ipoteză bătrânul. Ca și cum întrebarea i-ar fi fost adresată lui, bărbatul între două vârste ridică din umeri, fără nici un comentariu. — Aș fi simțit, interveni secretara. — E doar o defecțiune tehnică, o să vină să ne scoată de aici, îi lămuri puștiul. Orele treceau când mai repede, când mai încet, până începură să se suprapună, devenind o singură clipă, aceeași pentru toți. Bărbatul cu alură de funcționar își scoase agenda din servietă și o cercetă atent. — La ce vă uitați? îl întrebă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și viață. În primele zile au rezolvat problema oxigenului printr-o serie de găuri date în cabină și prin deschiderea tavanului; gaura cea mai mare din podea era destinată nevoilor. Unicul lucru nerezolvat era hrana. Erau prețuite cerealele fetiței, semințele puștiului și bomboanele cu mentă din buzunarul bătrânului. La un moment dat, doamna a găsit în geantă un sendviș și o tabletă de ciocolată. Cele cinci pliculețe cu zahăr pentru cafea din mapa secretarei au fost savurate ca o cină de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe măsură ce aflau mai multe lucruri despre ceilalți, în locul indiferenței se instaurară înțelegerea, compasiunea și respectul. Apoi sentimentele începură să fie confuze. Pe secretară nu o mai deranjau privirile bătrânului, fetița a fost lăsată să apese pe butoane de câte ori dorea, iar puștiul putea să înjure de câte ori simțea nevoia. Li se părea firesc să își imagineze că sunt ultimii supraviețuitori ai unui război nuclear sau ai unei calamități naturale. Nu se aveau decât pe ei înșiși uitați pentru totdeauna în cabina liftului, și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
umeri și pe spate, prelingându-i-se peste coapse până în pantofi. Bărbatul care o privise tot timpul acesta văzu două lacrimi curgându-i pe obraz și întinse mâna, iar ea se retrase atunci în celălalt colț. Încă emoționat de eveniment, puștiul se hotărî să încerce să coboare pe frânghie până la un eventual orificiu aflat în zid sau până la subsol. — Bătrânul trebuie să fi căzut undeva. — Dacă nu-ți va ajunge frânghia? — Atunci mă întorc. Ideea era bună și nu a fost
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Dacă nu-ți va ajunge frânghia? — Atunci mă întorc. Ideea era bună și nu a fost prea greu să fie toți convinși să colaboreze. Fiecare a scris un mic mesaj și a renunțat la bomboana și biscuitele de prânz în favoarea puștiului. Acesta ieși entuziasmat, se prinse cu mâinile și picioarele de frânghia care atârna în spatele cabinei, dar nu apucă să facă aproape nici o mișcare, căci mâinile îi alunecară și căzu, în ciuda disperării cu care încerca să se salveze. Ceilalți rămaseră încremeniți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să-mi spui dumneata ce e aia Zoologia? ― Ah! strânse el buzele disprețuitor, o nenorocită de materie, acolo... un fel de Intuiție, ceva mai grea! Și apoi, cu îngăduință și pe un ton protector: Dar poți să-mi spui tu, puștiule, nu mă mai dumneatalîci! La prânz, când i-am povestit tatii cum am petrecut prima zi de liceu, am aflat că nu se zice petagog, ci pedagog, și că acela care pretindea că e pedagog habar n-avea de înțelesul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o fi, dar vezi tu, chiar în Cancelarie, e mai solemn, mai... nu știu cum! Eu, unul, n-am să mă simt la largul meu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . ― Domnii Stroe, Moscu și Băjenaru, la Cancelarie cu "Prometeu"! ne anunță pedagogul de serviciu. ― Hai și tu, Puștiule, să ne sufli! i-am strigat eu lui Nicu Marinescu, spiridușul clasei. ― Tocmai voiam eu să vă propun că n-ar fi fost trupa completă fără sufleur! Al vostru sînt! Până atunci, în decurs de șapte ani, nu pătrunsesem în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
din țări depărtate... De-obosită, parcă pică! Trebuie să-i dăm dreptate!" "În definitiv", îmi spusei eu, cu condeiul ridicat, gata să atac albul hârtiei, "chiar așa de proaste nu sânt și p-ormă astea le-am scris când eram puști... și sânt versuri despre primăvară, flori și alte elemente poetice; dar acum, că sânt într-a V-a, și pe deasupra îndrăgostit, e altă poveste...; o să scriu ceva, de-o să rămână Viorica foarte impresionată!" Mă gândeam că e bine șf frumos
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
reumatismului, care Începuse să-l chinuiască Încă din copilărie. Dispariția lui Onisei, după cum era de așteptat, stârnise multă vâlvă. Oamenii vorbiră vrute și nevrute, scornind tot felul de minciuni. Viața intimă a Mașei, cum se spune, fu scoasă la mezat. Până și puștii de o șchioapă știau tot felul de intimități din casa ei. Și de ar fi fost doar numai atât: fu sesizată, după cum era de așteptat, și procuratura. Miliția descinse În gospodăria ei, cu câini dresați și detectoare, răscolind fiecare petec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de Aviație de la Ungureni. Parcă-l văd pe tânărul locotenent aviator Rusescu Radu cum a venit să închirieze islazul comunei pentru aerodrom. Aveau avioane, aveau și coruri ostășești pe două voci. Și iată că locotenentul se îndreaptă spre mine: Hai puștiule, nu vrei să zburăm? Sigur că voiam dar spre deosebire de preot care fusese ajutat de prezența evangheliei, eu nu aveam nimic care să-mi fie de bună menire. Ba da. Aveam uimirea cunoașterii lumii.Și am zburat. Din Brandemburgul ușor ca
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cu sau fără voia lui se întâlneau mai tot timpul. Iată o întâlnire: apare Conu Iancu la capătul Bulevardului, în dreptul librăriei Ghertovici. Mișa, Vasile Munteanu și eu îi ieșeam ca din întâmplare chiar în față. Să trăiești, coane Iancule! Noroc puștilor. Ce-i cu voi ? (Conu Iancu era cam la 75 de ani iar între noi nici unul nu ajunsese la treizeci). Uite, ne plimbăm și noi, răspundea Vasile, ca reprezentant mai vârstnic și pe deasupra și romancier. Dar matale, coane Iancule, când
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
sunt alte jocuri la care pot să te întrec. Simpaticul copil mai avu nevoie de câteva exerciții de respirație. Dar fața i se luminase deja. - Pun pariu că nu poți să mă bați la Scroob, spuse în cele din urmă puștiul de 12 ani. Mama nu mai vrea să joace cu mine pentru că sunt prea bun pentru ea. Gosseyn spuse: - Va trebui mai întâi să văd ce fel de joc e acela, înainte să te contrazic. Dar poate c-am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
că va fi prea mult pentru trupurile lor înghețate. Totuși, începuse să se simtă mai bine în legătură cu transferul greșit care-l adusese aici... Va trebui să învețe să controleze asta, desigur; aceste incidente trebuiau analizate și trebuia făcut ceva, dar... puștiul se aflase în această lume înghețată cu douăzeci de minute mai mult ca el. Și, evident, două lucruri îl salvaseră până acum. În acele minute strălucise soarele. De asemenea circulația mai bună a trupului tânăr și hainele mai călduroase avuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
un moment potrivit. E ziua mea liberă. Sau - zâmbind - noaptea mea liberă; așa că v-aș putea fi de vreun ajutor. Oricum văd că în momentul acesta aveți nevoie de o baie și de somn. Ce-ar fi ca tu și puștiul să vă instalați în dormitorul meu, iar eu, dac-o să vreau să dorm, am să dorm pe canapeaua de aici. Gosseyn Trei nu se-mpotrivi: "Puștiul" părea să ezite; dar apoi se uită fără o vorbă la Gosseyn și intrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
aveți nevoie de o baie și de somn. Ce-ar fi ca tu și puștiul să vă instalați în dormitorul meu, iar eu, dac-o să vreau să dorm, am să dorm pe canapeaua de aici. Gosseyn Trei nu se-mpotrivi: "Puștiul" părea să ezite; dar apoi se uită fără o vorbă la Gosseyn și intrară pe ușa indicată. Totuși, odată intrat, după ce ușa fu închisă, Enin spuse: - Chiar o să stăm aici? Gosseyn arătă spre patul larg. - Întâi faci o baie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de mână și o urcă mai mult forțat în mașină. Stai! Nu pot să merg așa ciufulită ca mama pădurii. Am să te aranjez ca pe Zâna cea bună, îi pune în ordine șuvițele de păr. —Te porți ca un puști. Ce avocată sunt eu să merg așa cu tine, se uită în oglinda retrovizoare, Cecilia. —Ești cea mai frumoasă fată, ți-o spune un chirurg cu experiență. —La bisturiu sau la femei? — La toate, răspunde chirurgul pornind mașina ca nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cur. Acasă, cioplește morcovul și-l transformă într-o unealtă boantă. Îl dă cu grăsime și și-l înșurubează în găoz. Și-apoi... nimic. Nici un orgasm. Nu se întâmplă nimic în afară de faptul că-l doare. Apoi maică-sa îi strigă puștiului că-i gata masa. Îi zice să coboare, chiar acum. El își scoate morcovul și îl ascunde, lunecos, împuțit, între hainele murdare de sub pat. După cină se duce să caute morcovul și ia-l de unde nu-i. Toate hainele murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
chestii sunt prea scârboase ca să aibă un nume. Prea umilitoare ca să fie discutate. Privind în urmă, psihologii de copii și consilierii din școli spun astăzi că, în valul recent de sinucideri la adolescenți, e vorba de fapt, mai ales de puștii care încearcă să se sugrume în timp ce-și fac laba. Îi găsesc ai lor țepeni, c-un prosop răsucit în jurul grumazului, legat de suportul de prosoape din baie. Spermă moartă peste tot. Sigur, părinții curăță. Trag niște pantaloni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mațe. Îmi zice că au un singur televizor. Îi desparte doar câte-o perdea. Ai lui nu vin în vizită. La telefon îmi zice că acuma părinții l-ar omorî pur și simplu pe frate-său din marină. La telefon puștiul îmi povește cum în ziua precedentă era doar un pic dus, pen’că fumase ceva. Stătea pleașcă pe pat la el în dormitor. Aprinsese o lumânare și răsfoia o revistă porno mai veche, pregătindu-se să și-o ia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să găsească ceva care să se potrivească. Un pix e prea gros. Un creion e prea gros și cu muchii. Dar, prelinsă în josul lumânării, e-o creastă de ceară subțire și netedă, care pare numai bună. Doar cu vârful degetului puștiul rupe bucata lungă de ceară de pe lumânare. O rulează în palme și-o netezește. Lungă și netedă și subțire. Dus și excitat, și-o vâră înăuntru, mai adânc și mai adânc, în gaura sculei întărite. Cu o bucată bună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întărite. Cu o bucată bună de ceară ișeită în afară, se pune pe treabă. Chiar și acum, zice că arabii ăia sunt deștepți al dracului. Efectiv au reinventat laba. Întins pe spate în pat, lucrurile merg atât de bine încât puștiul nu mai ține ceara sub observație. Mai trebuie doar să strângă o dată bine și-și dă drumul, când ceara nu se mai vede. Tija subțire de ceară a alunecat înăuntru. De tot. Așa de adânc încât nici n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]