1,291,347 matches
-
al Academiei era suprasolicitat. Dar cei 11 cercetători care făceau parte din echipa sa de "coordonare și revizie" a Dicționarului, de ce nu au vegheat, comunicându-i toate observațiile critce? Să sperăm că acum... Nostimada e că, în aceeași revistă unde publicasem eu articolul (Observatorul cultural), peste câteva luni numai, un distins eliadist lua la rost pe autorul unei istorii literare că a îndrăznit să susțină că Eliade s-a născut la 13 martie 1907. Dar asta e data corectă! Ea corespunde
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
că a îndrăznit să susțină că Eliade s-a născut la 13 martie 1907. Dar asta e data corectă! Ea corespunde celei de 28 februarie, stil vechi. Povestea nu s-a terminat aici. Editura Humanitas are salutarul obicei de a publica pe pagina a doua a fiecărui volum o succintă notă biografică despre autor. Conform primei ediții a Memoriilor (1991), Mircea Eliade s-a născut la 28 februarie 1907; ediția a II-a a aceleiași cărți (1997) "corectează": 9 martie 1907
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
Legionare) în alegerile din decembrie 1937. După ce Partidul Totul pentru }ară a câștigat alegerile, Mircea Eliade a fost desemnat ca deputat legionar în Parlamentul României (subl. M.H.)." Lucrurile acestea pot fi verificate. Lista deputaților la alegerile din 1937 a fost publicată în ziarele epocii. îmi aduc aminte că "povestea" lui Eliade deputat legionar fusese lansată în Italia, prin 1985-86. Am cercetat încă de acum 20 de ani la Biblioteca Academiei documentele respective (ziarul Buna Vestire) și m-am convins de... minciună
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
a dat dovadă, în numeroase ocazii, de o micime sufletească îngrijorătoare, de un egoism feroce... de scăderi morale consistente... Luați chestiunea competenței lingvistice. Studenții americani ai lui Eliade se plâng că nu înțeleg mare lucru din engleza lui Eliade. Nu publică nimic de valoare până la 40 de ani... Un mărunt aspirant pe scena culturală" (Idei în dialog, nr. 6, iunie 2006). Afirmațiile de mai sus nu sunt documentate. "Informațiile" sunt inexacte, false. Lipsa de moralitate, micimea sufletească îngrijorătoare, egoismul feroce. Cei
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
față de limbile și culturile altora. El vorbea opt limbi diverse, printre care sanscrita și persana"... (Guy Cherqui, Vocile României în Amadeus, mai 2006, reprodus în România literară nr. 22, 2 iunie 2006). Până la 40 de ani (adică până în 1947!) Eliade publicase peste 20 de volume: beletristică, memorialistică și orientalistică. Nuvelistica și eseistica (în română, franceză, engleză, italiană, portugheză și spaniolă) poate fi consultată în orice Bibliografie. Sunt peste o mie de titluri. în 1934 un publicist obscur, Ilariu Dobridor a scris
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
majoritate comandate, se depărtau de la litera și spiritul originalului. Am arătat că citatele trunchiate pot falsifica sensul; la fel și ignorarea epocii în care au avut loc evenimentele, poate induce în eroare. Ca să impresioneze, ziarele centrale cu tiraj de masă publicau incriminarea cu litere de-o șchioapă: " Cine știe, spre exemplu, că Eliade și Cioran se aflau la București, în 1941, în timpul crimelor sângeroase, făcute de Garda de Fier." (Evenimentul zilei, 9 aprilie 2002). în realitate, Eliade se se afla de
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
comunicase că transpunerea scrierilor sale fusese făcută "aproape în toate limbile"). Și cifrele celelalte (numărul volumelor și articolelor) diferă cu mult față de realitate. Bibliografiile ar fi oferit date mai precise. O altă "noutate" e contrazisă de orice manual școlar: "A publicat primul volum în 1927, Romanul adolescentului miop. Una din părerile eronate ale istoriografiei noastre literare este "proclamarea" lui Eliade drept anti-arghezian. Această opinie se bazează pe câteva articole apărute în Cuvântul în 1927. Primul dintre ele, la 12 ianuarie, pare
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
treia generație “de la opinci”. Este epoca în care Eliade descoperă sacrul, care, împreună cu temele inițiatice, devin subiectele sale favorite. Pericle Martinescu, prieten și colaborator la “Vremea”, își amintește cu mândrie entuziamul stârnit de prezentarea tezei de doctorat, subiectul fiind Yoga (publicat ulterior în franceză cu titlul “Yoga: Essai sur leș origines de la mystique Indienne” și republicat cu multe revizuiri că “Yoga. Nemurire și Libertate”, 1954). Deși Mircea Handoca, neobositul exeget al lui Eliade în România, nu a apucat acea epoca, totuși
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
în România și cel mai bine informat autor despre viața și opera acestuia. El ne dă multe amănunte inedite și într-adevăr impresionante despre opera atât de vastă a lui Eliade. Chiar înaintea plecării sale la Londra în 1940, Eliade publicase peste 2000 articole și eseuri care ar echivala cu peste 100 de volume! Ne spune Handoca: Eliade putea să comunice în șase limbi, studiase Upanisadele la 23 de ani, la care vârstă coresponda cu Papini, Rudolf Otto, Petazzoni și alte
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
lui Eliade, unde fiecare cuvânt este important, semnificativ și fără substitut cu alte cuvinte un stil perfect, contrariu criticilor altora, care susțineau că stilul lui Eliade era cam neglijent. Extrem de interesante sunt comentariile făcute da Claude Henri Roquet, care a publicat “L'Epreuve du labyrinthe”, bazat pe convorbiri cu Eliade și care ne atrage atenția asupra faptul că, după Eliade, nu numai că fiecare dintre noi își are labirintul sau, în care ne îndreptăm spre centru, dar de fapt avem mai
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
Constantin-Tufan Stan O primă interferență a creației enesciene cu spațiul cultural bănățean, potrivit surselor documentare cercetate până în prezent, sa petrecut la Lugoj, în 1904. Într-o cronică publicată în periodicul local „Drapelul”, IV, 149, 1904, 3, sunt detaliate aspecte de la o serată literar muzicală organizată în 18/31 decembrie 1904, sub egida Societății „Tinerimea Română” și a Societății Domnișoarelor (în prezența unui public „distins de dame, bărbați și
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
în presa lugojeană, o evidentă contradicție de termeni -), la puțin timp după editarea sa (Editura Enoch, Paris, 1903), cântat, posibil, în primă audiție la Lugoj. Trioul Aubade și transcripția pentru vioară și pian (elaborate în anii 1899 1900) au fost publicate în ediția Enoch alături de o transcripție pentru pian la patru mâini. Trioul are caracter omagial, pe prima pagină a partiturii fiind inserat textul dedicației adresate cuplului regal român, regina Elisabeta și regele Carol I, la aniversarea a 30 de ani
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
din anul precedent), cu concursul pianistei Clara Vojkicza (Peia). E posibil ca autoritățile locale să fi emis, cu acel prilej, o hotărâre prin care s-a atribuit numele marelui muzician parcului din centrul orașului (unii autori, preluând cu superficialitate informațiile publicate în presa timpului, au menționat, în mod eronat, prezența lui Enescu la acest concert). - Recitalul din 7 octombrie 1937 (la pian: Ionel Gherea). - Recitalul din 4 mai 1942 (la pian: I. Filionescu). - Recitalul din 2 aprilie 1943, ultima apariție pe
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
un proiect care viza invitarea periodică la Lugoj a unor personalități muzicale și formații instrumentale camerale de prestigiu. Între primii invitați s-au aflat Pablo Casals (1911 și 1912), Cvartetul de Coarde „Waldbauer-Kerpely” și George Enescu (1912). Dintr-un anunț publicat în presa lugojeană de expresie germană („Südungarischer Bote”, XIII, 90, 1911, 3: Musikleben in Lugos) aflăm că membrii Societății îl invitaseră pe pianistul Theodor Szántó să concerteze la Lugoj în 1 decembrie 1911, iar anul următor, 1912, era așteptat recitalul
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
la cello al zilelor noastre, Pablo Casals, cunoscut publicului lugojean după prestațiunile sale de o artă desăvârșită din anul trecut, va concerta și anul acesta în Lugoj” („Drapelul”, Lugoj, XII, 108, 1912, 3). O lapidară considerație asupra recitalului a fost publicată în „Drapelul”, Lugoj, XII, 128, 1912, 3: „Casals, celebrul cellist de renume european, a concertat ieri seara în Lugoj, în sala mare de la Hotelul «Regele Ungariei», în fața unui numeros și distins public. Credem că e superfluu a mai spune că
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
din monahism aproximativ 4750 de monahi și monahii. Mănăstirea Țigănești are din 1967 un frumos muzeu, care adăpostește o valoroasă colecție de icoane vechi, manuscrise, tipărituri, broderii, obiecte de cult din metal prețios și obiecte din lemn sculptat. Singurul studiu publicat până în prezent despre Mănăstirea Țigănești și comorile sale artistice este cel al Prof. Victor Simion în Glasul Bisericii, nr. 4-6 din 1991, pp. 84-95. După ce am descoperit în biblioteca mănăstirii Sinaia 20 de manuscrise psaltice inedite, prezentate în cartea Manuscrisele
Două manuscrise psaltice din Muzeul Mânăstirii Țigănești by Ierom. Dr. Mihail Harbuzaru () [Corola-journal/Science/83202_a_84527]
-
ce face obiectul prezentului remember, culegătorul de perle din poezia închisorilor, publicistul Zahu Până. Fenomenul exilului literar român a fost cercetat în toată complexitatea lui în câteva țări precum Germania, Franța, Austria și Spania. În Germania, scriitoarea Eva Behring a publicat câteva volume în care a tratat pe larg tema “exilului literar din România” (Rumaniche Exilliteratur). Bine documentata, în cartea sa intitulată “Scriitori Români în Exil” apărută la Munchen în anul 1999, ea menționează existența a peste 250 de scriitori români
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
1999, ea menționează existența a peste 250 de scriitori români care au părăsit țara după anul 1944, scriitori care și-au păstrat identitatea etno-culturala și au luptat pentru promovarea imaginii României în străinătate. Valentin Hossu-Longin menționează însă, într-un articol publicat relativ recent, că numărul ziaristilor-publicisti și al scriitorilor care slujesc din depărtări spiritualitatea românească trece de 500. Deși cea mai mare parte dintre ei au plecat în urmă terorii dezlănțuite de autoritățile comuniste, niciunul nu și-a denigrat Patria. În
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
din istoriile literare apărute în România după evenimentele din Decembrie 1989, sau a fost tratată superficial, desi personalitatea celor plecați era binecunoscută și apreciată în Occident. În Spania, profesorul universtar dr.Silvia Marcu, cunoscătoare a situației din România postbelică, a publicat în Revista “Lamusa” câteva articole despre “La actividad de los desplazados politicos rumanos en el exilio”, cosiderand că acest capitol este “mas tristes y sombrios de la historia contemporanea rumâna”. În articolele acestei cercetătoare găsim menționat printre alți publiciști români numele
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
los desplazados politicos rumanos en el exilio”, cosiderand că acest capitol este “mas tristes y sombrios de la historia contemporanea rumâna”. În articolele acestei cercetătoare găsim menționat printre alți publiciști români numele lui Zahu Până, autor al articolului ”La muerte mioritica”, publicat în Revista Culturală “CARPAȚII”, numărul 151 din anul 1988, care a apărut la Madrid, sub direcția poetului Aron Cotrus. În țările de adopție, publiciștii români au devenit destul de repede cunoscuți datorită cărților pe care le-au scris, a filmelor care
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
români au devenit destul de repede cunoscuți datorită cărților pe care le-au scris, a filmelor care s-au turnat după aceste cărți, cum ar fi de pildă “Binecuvântata fii închisoare”, realizat după românul omonim al Nicoletei Grossu. Acest român celebru publicat mai întâi la Paris în limba franceză, a fost tradus în limbile engleză, germană, italiană și norvegiană. În România el a fost tradus abea în anul 1997, după venirea Convenției Democrate la putere. În același timp editurile din lumea liberă
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
întâi la Paris în limba franceză, a fost tradus în limbile engleză, germană, italiană și norvegiană. În România el a fost tradus abea în anul 1997, după venirea Convenției Democrate la putere. În același timp editurile din lumea liberă au publicat eseurile lor literare, posturile de radio și televiziune care emiteau în limba Română au publicat reportaje și editoriale, iar publicațiile periodice le-au găzduit articolele în care își manifestau dragostea față de țara de origine și ura față de cei care, cu ajutorul
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
norvegiană. În România el a fost tradus abea în anul 1997, după venirea Convenției Democrate la putere. În același timp editurile din lumea liberă au publicat eseurile lor literare, posturile de radio și televiziune care emiteau în limba Română au publicat reportaje și editoriale, iar publicațiile periodice le-au găzduit articolele în care își manifestau dragostea față de țara de origine și ura față de cei care, cu ajutorul unor indivizi adunați de la periferia societății au dezlănțuit o teroare nemaiîntâlnita pe meleagurile Carpato-Danubiene. “Demoni
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
cu câțiva dintre foștii deținuți politici din Exil a reprodus și reconstituit din memorie câteva sute de poezii pe care, cu pasiunea unui bijutier le-a cizelat, le-a șters patina vremii care se așternuse deasupra lor și le-a publicat în anul 1982 la Editură “Cuvântul Românesc” din Hamilton, redandu-le tezaurului national.Volumul intitulat “POEZII DIN ÎNCHISORI” este o monumentala culegere de poeme scrise de autori cunoscuți sau anonimi care au trecut prin universul concetrationar din România, în frunte
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
în prefață scriitorul Vintilă Horia. Referitor la această perioadă, cercetătoarea spaniolă de origine română Silvia Marcu a scris că este “Cel mai trist și mai sumbru capitol al istoriei contemporane române”. Cartea a fost tradusă și în limba engleză și publicată în Statele Unite de Prințesa Ileana a României. În anul 1989, anul în care se desăvârșea revoltă tinerilor în țara noastră, revoltă care a dus în final la prăbușirea comunismului, Zahu Până a scos de sub tipar volumul lui de poezii orginale
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]