3,998 matches
-
răspândite în paginile multor publicații, fac dovada unei pronunțate preocupări pentru elucidarea acelor amănunte ale vietii literare care scapă atenției comentatorilor de opere. Din pasiunea pentru asemenea cercetări ia ființă Dicționar de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor și publiciștilor români (1973), un instrument de lucru indispensabil istoriei literare, prima și cea mai completă lucrare de acest fel din spațiul cultural românesc, unde S. are în vedere peste două mii de autori, identificarea și atribuirea pseudonimelor fiind rodul unui efort documentar
STRAJE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289968_a_291297]
-
tradus, uneori în colaborare, scrieri de Jonathan Swift, E. A. Poe, F. M. Dostoievski, Remy de Gourmont, André Gide ș.a. SCRIERI: Sora Emilia, Constantă, 1930; Un pictor dobrogean: Stavru Tarasov, Suceava, 1931; Dicționar de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor și publiciștilor români, București, 1973; Balans încremenit, cu un portret de Bob Bulgaru, pref. George Chirilă, București, 1979. Ediții: Artur Enășescu, Poezii, pref. edit., cuvânt înainte Radu Boureanu, București, 1968. Traduceri: Joseph Kessel, Celula nr. 7, București, 1930 (în colaborare cu Constantin
STRAJE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289968_a_291297]
-
octombrie 1989 și 22 februarie 1991, surprinzând aproape ca într-un jurnal nu numai cursul evenimentelor, dar și ceea ce se dovedea continuitate a oligarhiei comuniste în noile împrejurări istorice. De altfel, jurnalul devine modalitatea de expresie cea mai adecvată a publicistului după mai 1994, când părăsește Europa Liberă. În zodia exilului (1994), cea de-a doua carte, se compune dintr-o serie de „fragmente de jurnal” ce completează semnificativ observațiile din editorialele publicate anterior, fixând retrospectiv momentele exilului pe care și
STROESCU-STANISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289985_a_291314]
-
spectaculoase a lui S. îi corespund coordonate la fel de obișnuite pentru activitatea sa literară. În noiembrie 1935-octombrie 1936 scoate la Mediaș, împreună cu poetul Gheorghe Munteanu, revista ,,Darul”. Editorialul îi exprimă crezul cu privire la sentimentul național, cantonat cam desuet într-un ,,pașoptism” declarativ. Publicistul creionează portretul scriitorului ,,din provincie”, dezavantajat de poziția geografică și de inaccesibilitatea la viața culturală bucureșteană. Transplantat destul de timpuriu în Transilvania, S. rămâne veșnicul nostalgic al Bucovinei natale, imaginea codrilor și poveștile de aici intrând cu prisosință în versuri, puțin
SUCEVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
încearcă să descifreze fenomenul: Mnemonica sau Arta de-a ne întări memoria (1933), Educarea voinței (1935), Privirea magnetică (1935), Spiritismul practic (1935), Telepatia (1935) ș.a.; a elaborat și un Manual de astrologie (1935). A făcut parte din Societatea Scriitorilor și Publiciștilor din Basarabia, „gruparea” din Bolgrad. Prima carte, cuprinzând nuvela Renașterea, îi apare în 1931. Înzestrat cu darul observației detaliate și șocante, S. scrie romanele Însemnările unui flămând (1936), Studentul din Bugeac (1937) și Fiul poporului (1939), în care sunt speculate
SULACOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290018_a_291347]
-
, Alexandru Gr. (14.III.1837, Iași - 24.VIII.1895, Iași), publicist și traducător. Fiu al beizadelei Grigore Suțu, dintr-o veche familie fanariotă, din care se ridicase domnitorul Alexandru Suțu, S. și-a petrecut tinerețea mai mult prin străinătate. La Paris stă cincisprezece ani, apoi patru ani la Atena, unde urmează
SUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290025_a_291354]
-
Academia din Iași (fosta Academie Mihăileană), de unde va trece la Liceul Central, devenit apoi Liceul Național. Acum redactează lucrări didactice pentru clasele secundare. Membru al secției literare a Societății Științifice și Literare din Iași, fusese și membru al Junimii. Ca publicist, S. e cam risipit (se ocupă de chestiuni de arhitectură, de istorie ș.a), ceea ce îi dă în vileag diletantismul. A scris și câteva proze (istorisirea naivă Cuibul cocoveicilor, înrâurită de N. Gane, și Cei de pe urmă osândiți la moarte
SUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290025_a_291354]
-
SULICĂ, Nicolae (14.I.1877, Brașov - 1949), publicist. Absolvent în 1895 al gimnaziului greco-ortodox din Brașov, va fi student al Facultății de Filosofie la Leipzig și Berlin, luându-și licența în 1899. După cinci ani susține și examenul de „specialitate” la Budapesta, pentru latină, elină și română, materii
SULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290019_a_291348]
-
ca șef de secție, redactor și redactor-șef adjunct la ziarul gălățean „Viața nouă” (1950-1968). Va mai fi secretar literar la Teatrul Dramatic din Galați (1968-1969), publicist-comentator la „Scânteia” (1969-1989), apoi la „Adevărul” (1989-1990), redactor-șef la Editura Doris (1990-1992), publicist la „Parlamentul” ș.a. Debutează în 1956, la „Scânteia tineretului”, cu schița Cafeaua, prezentată de Ion Brad. Participă la ședințele cenaclului bucureștean „Nicolae Labiș”, unde își citește încercările de proză. Prima carte este o culegere de schițe și povestiri, Prin parbriz
TANASACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
sciences politiques, la care s-au adăugat ulterior Collège libre des sciences sociales și Ecole des hautes etudes sociales. Regenerarea politico-economică și spirituală a Franței care a urmat după 1871 se datorează, în mare măsură, pleiadei de oameni politici, economiști, publiciști, scriitori și diplomați care au fost, toți, profesori sau studenți ai acestor instituții. În același fel a procedat și Germania, care, după înfrângerea catastrofală din primul război mondial, a înființat o universitate pentru științele politice - Hochschule fur Politik. Ce a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
guvernatorului Basarabiei permisiunea de a edita o revistă de limbă română. Și această tentativă s-a ales cu un refuz categoric din partea autorităților rusești <ref id="13"> 13 Ibidem, p. 478.</ref>. Guvernul rus a respins În 1863 și cererea publicistului și patriotului basarabean Gheorghe Gore de a edita un ziar În limba română <ref id="14"> 14 Ibidem. </ref>. Din cauza lipsei unei alternative, el s-a văzut nevoit să colaboreze la publicații periodice de limbă rusă din Sankt Petersburg, Chișinău
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
și ziarul a fost suprimat. La sfârșitul secolului al XIX-lea, la București, s-a constituit societatea „Milcov” a românilor basarabeni, iar mai apoi - „Liga Culturală a Românilor Basarabeni”. Protagonistul ambelor organizații a fost B. P. Hasdeu, ilustru savant, scriitor, publicist și om de cultură, originar din Basarabia. Cele două societăți au reunit În rândurile lor pe refugiații de peste Prut, stabiliți În Regat și Își propunea să contribuie la emanciparea națională a românilor basarabeni, aflați sub ocupație țaristă. Autoritățile rusești nu
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
, Alexandru (pseudonim al lui Atanase Alexandrescu; 7.XII.1909, București - 17.XI.1998, București), publicist, traducător și istoric literar. Este absolvent al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1935). Debutează cu note critice în februarie 1931, la revista studențească „Licăriri”. Articole, alte note critice și recenzii mai tipărește în „Păreri studențești”, „Vremea
TALEX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]
-
N. Burlănescu-Alin semnează versuri mai în fiecare număr (Melancolie, La țărmul liniștitei mări, Și când...). Este inclusă și o snoavă de Petre Ispirescu (Advocatul gonit din rai). Se pare că V.O. era redactată în cea mai mare parte de publicistul craiovean C. N. Iovipale, care, de altfel, era și girant responsabil. D. M.
VOCEA OLTULUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290615_a_291944]
-
cărții”, 1997, 8; M. I. V., „Nimic pentru vamă”, „Jurnal de Dâmbovița”, 1997, 10 noiembrie; Anatol Ciocanu, Cuprinderea umbrei solare, „Glasul națiunii”, 1998, 12; A.I. Trifan, Clasicizarea nu este o modă „retro”, „Viața medicală”, 2001, 28; Mihai Mihailide, Medici-scriitori și publiciști români, București, 2001, 151. N. Br.
VOICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290624_a_291953]
-
, gazeta apărută la București între 10 septembrie 1944 și 9 aprilie 1945 și la 10 septembrie 1945. Subintitulata „Săptămânal de atitudine națională”, V.T. e redactată de un grup de publiciști ardeleni, multi refugiați, militanți pentru eliberarea Transilvaniei și înlăturarea consecințelor ce decurgeau din Dictatul de la Viena. Principalii colaboratori sunt Vasile Netea, Ilie Dăianu, Coriolan Gheție, E. Boșca-Mălin, Gabriel Țepelea, Olimpiu Boitoș, I. D. Suciu, Cornel Regman, Ion Apostol Popescu. Cu versuri
VOINŢA TRANSILVANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290633_a_291962]
-
VULCAN, Petru (pseudonim al lui Petru Ghinu; 25.VI.1869, Târnova, azi în Republica Macedonia - 4. II.1922, Constanța), autor de versuri, prozator și publicist. De origine aromână, este fiul Mariei (n. Darvinga) și al lui Dimitrie Ghinu, primar. Vine în 1880 în România, chemat de rude. Își continuă cu multe dificultăți învățătura începută în ținutul natal, înscriindu-se într-un târziu la liceul din
VULCAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290663_a_291992]
-
diferite teme, recenzii și un fragment de roman, este „Ovidiu”, editată la Constanța între 1898 și 1910, în jurul căreia organizează și un cerc literar. Inițiativa venea din credința că ar putea ajunge un reformator al literelor românești. V. este un publicist infatuat, un poligraf impenitent, care nu poate fi descurajat de nimeni și de nimic. Versurile cuprinse în placheta Zori sau în Limba iubirei și Raiana (1892), Pontice (1898), împovărate de stângăcii și de sărăcie imaginativă, îi imită palid pe Mihai
VULCAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290663_a_291992]
-
cu o vastă panoplie de cravate de mătase în toate culorile și desenele”, menționând și că „era călătorit și la curent cu scriitorii francezi la modă: Montherlant, Morand, Maurois, Mauriac, Giraudoux, Cocteau și prietenul acestuia, prea curând dispărutul Raymond Radiguet”), publicist priceput, dar nu și posesor al unui talent creator deosebit, Ș. a nutrit și preocupări propriu-zis literare, rămase însă neconcretizate prin realizări concludente. A frecventat cenaclul Sburătorul (cu mai multă asiduitate în anii 1925-1929), iar în agendele lovinesciene e consemnat
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
două volume, Conspect asupra literaturei române și literaților ei de la început și până astăzi, în ordine cronologică, una din primele încercări de istorie literară la noi. Cu destinație didactică, cartea își propune să cuprindă literatura, teatrul, periodicele, societățile literare și publiciștii din toate provinciile românești. Dacă tratează obârșiile - perioada colonizării romane în Dacia - în chip fantezist, lucrarea are, în schimb, meritul de a fi subliniat însemnătatea literaturii populare ca tezaur al specificului național. Din cultura veche P. menționează pe Neagoe Basarab
POP-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288895_a_290224]
-
incluși în lucrare. Mihai Eminescu este văzut prin prisma portretului pe care Maiorescu i-l consacrase. Aprecierile sunt de multe ori simplificatoare, iar accentul cade pe acțiunea culturală, însă pentru secolul al XIX-lea Conspectul... oferă cele mai multe informații asupra unor publiciști și scriitori puțin cunoscuți. Surse i-au fost bibliografia lui Dimitrie Iarcu și Lepturariu rumânesc... al lui Aron Pumnul. P. a mai publicat versuri în Suveniri (1874), nuvelele Eufrosina sau Virtutea unei femei (1875), Rezultatul inspirațiunei unei mame (1891), o
POP-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288895_a_290224]
-
, Gheorghe (1.IV.1940, Săliște de Beiuș, j. Bihor - 6.VI.1991, București), poet, prozator și publicist. Este fiul Elenei (n. Foghiș) și al lui Pașcu Pituț, muncitor silvic. După ce urmează școala primară la Săliște, gimnaziul la Sudrigiu (1950-1953) și cursuri liceale de silvicultură la Năsăud (1953-1956) și Șcala de Maiștrii Forestieri din Sighetu Marmației (1958-1961), începe
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
POP, Simion (25.IX.1930, Vărai, j. Maramureș), publicist și prozator. Este fiul Rozaliei (n. Ciocean) și al lui Teodor Pop, țărani. Învață la Satu Mare, terminând liceul în 1949. Va absolvi la București Școala de Literatură „M. Eminescu” (1952) și Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”, secția ziaristică (1968
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
-Vișeu (1956), Paralela 45 (I, 1958; Premiul Academiei RSR, II-III, 1970-1981), Anul 15 (1959) sau Ore calde (1962) -, cu stilul festivist și neobosit entuziast al speciei în epoca socialistă, se înfățișează realitatea din perspectiva propagandei oficiale. Paginile dovedesc totuși verva publicistului atent la cotidian, ca și acuitatea prozatorului capabil să reconstituie dimensiunea morală sau simbolică a evenimentelor și să schițeze profiluri pregnante. Între jurnalistică și literatură se situează notele de călătorie din Pieton în Cuba (1963), Orga de bambus (1966; Premiul
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
POP, Vasile (14.VI.1875, Domnești, j. Vrancea - 6.III.1931, București), publicist și prozator. Este fiul Ecaterinei (n. Rareș) și al lui Ion Pop, țărani. Înainte de a absolvi școala primară, intră ucenic la un dentist, apoi la un armurier, după care lucrează câțiva ani într-o fabrică din București, specializându-se ca
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]