107,135 matches
-
ce se-nchină Și mă întreabă: ŤUnde pleci? Mai stai!ť Iubiți-i, de se poate, pe măsură Dacă-n aceste vremuri sunt pe lume îngeri din cer care-și mai zic poeți Nu-i alungați! Vor îngheța în brume! Purtând în lume fluturii nămeți. Nu-i obligați să-și cumpere renume Și nu le-nchideți calea de drumeți Și nu-i mai judecați după costume Au fost și ei cândva superbi în preț... Cinstiți-i, de se poate, pe măsură
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
desfăcea prohabul, prăbușit, subit învins de marile taine al sufletului de femeie, inginerul a mai mers totuși câtva timp cu noi, apoi ne-a părăsit. Nu mai vroia să se lase fiert de aparenta mea indiferență cu care mă lăsam purtat printre acele ruine ale durerii, părând doar preocupat să nu-mi cadă cumva mâna de pe behindul Esterei, atât de învăluitor legănat prin tot acel ținut al groazei. I-am dat dreptate inginerului care, scuzându-se că are treabă la comandament
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
noi nu știm, ne bucurăm ca niște fulgi care fug întruna de uitare. Ascultând-o, inginerul își lua și el bucățica lui de triumf. Mă studia, ca pe o tencuială pe care atunci parcă o descoperise și constata că mai poartă urme de vopsele de demult, un rest de pictură poate chiar din biserica jefuită, pângărită spre care încă priveam, peste umărul lui. Mă compătimea sincer, bărbătește: Are o meliță coana' de nu mai dai p'acasă". O lăsam pe Ester
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
mai dezinvolt, ea avusese, din naștere, acea înțelegere la care eu, biet scriitor, n-ajunsesem decât după ani de încercări și suferință. ,Spre Nordul ca sălbăticie", am spus, ,spre Nordul friguros, luptând cu străvechiul instinct de conservare, care ar fi purtat-o spre Sud, spre mare". Și ea a încuviințat. , Și iat-o ajunsă în sălbăticia rece a Scoției", am continuat, ,în nesfârșitele păduri de fag, printre păsări, și flori, și lacuri, dând târcoale fermelor rare, vânând uneori, cu eleganță și
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
bine dispusă sunt în stare să spun orice." Numai cu greutate, la nevoie, "își pune frâu la limbă." Cochetă, e mereu atentă la vestimentație, avea preferință pentru rochia albă cu motive naționale, își descrie adesea elegantele toalete pe care le purta în diverse ocazii. Era un spirit monden, participa cu entuziasm nu numai la concerte și spectacole, dar și la ceaiuri și baluri. Temperament artistic, "mare iubitoare de culori și forme", avea pasiunea horticolă și a decorațiilor interioare. îndrăgise vechile noastre
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
demult coroanele pentru Maison de France, pentru foștii regi." Forma era inspirată din vechile fresce românești, reprezentându-i pe marii domnitori și era încrustată cu pietre prețioase. Moștenind plăcerea fastului strălucitor al Romanovilor din care descindea pe linie maternă, Regina purta o mantie confecționată de asemenea în culoarea aurului. "Lucrată pe un fir de mătase roșie are umbre splendide ca un apus de soare". Printre înalții oaspeți străini se aflau mareșalul Foch, "învingătorul de la Marna", și "dragul nostru vechi prieten" generalul
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
frumusețea și multele tezaure adunate aici, începând cu picturi de El Greco, Tizian, Tintoretto, Rubens, Zurbarán, Velázquez, și terminând cu celebra Custodie lucrată din primul aur adus din Precolumbia. Jos, la poalele colinei, Podul Alcántara și panglica șerpuitoare a râului Tajo purtând pe ea bărcuțe minuscule. Operă a unui gravor anonim, lucrarea fusese executată în întregime din metal, în relief, cizelat cu priceperea meșterilor toledani, vestiți în toată lumea. Dispusă, singură, pe un perete, deasupra canapelei și fotoliilor îmbrăcate în pluș verde și
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
1939: , Comica, absurda și în fond teribila situație pe care o suport de 8 luni cu Zoe va trebui s-o joc din nou pentru Leni (...) A fost aici, s-a dezbrăcat, și pe urmă, în fața năruirii mele, s-a purtat de o delicatețe, de o simplicitate care au făcut să trecem ușor printr-un moment care mi se părea fără ieșire, fără salvare (...) Există oare o viață mai complicată, mai stupidă, mai fără sens complicată, decît a mea? O privesc
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
și vasal Ce adapă a cuvântului cosmogonie Sau praful stelei focului letal, Cel care precum somn și vis învie? Am fost divinul unei alte limbi moarte, Mă sărbătoresc lacrimi de idoli dispăruți. Zeu beat al vremii din urmă să mă poarte Precum tu în androgin mă transmuți. 28 oct. 2003 Ochii în omul singur devin străvechi și tulbură Prin foamea lor de dragoste și adulter Cu cei morți care au Verbul în cuplu, Dorință de rădăcini dezgropată de cer. Dar e
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
mai mult veghea în veghe A băii inimii ajunsă în lumea cealaltă Învățând abia acum să bată. 4 De pretutindeni Totul e nimeni Ce-mi părăsește Lacrimi pe pinteni. Priviți, călărețul S-ar spune că-i mort Dar duhuri îl poartă Și-n mine îl port. Rămâneți în vârste Verbe, și-mi vorbiți, Sublimă risipă, Îngeri mie năimiți.
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
A băii inimii ajunsă în lumea cealaltă Învățând abia acum să bată. 4 De pretutindeni Totul e nimeni Ce-mi părăsește Lacrimi pe pinteni. Priviți, călărețul S-ar spune că-i mort Dar duhuri îl poartă Și-n mine îl port. Rămâneți în vârste Verbe, și-mi vorbiți, Sublimă risipă, Îngeri mie năimiți.
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
ultimul la birou. Până și de ziua lui! Era o zi mohorâtă și rece de septembrie, mai degrabă potrivită pentru o zi de noiembrie târziu. își trase pardesiul negru pe el și își înfășură fularul negru de mătase în jurul gătului. Purta pardesie și paltoane lungi încă de când era în liceu, pentru a da impresia de înălțime. Avusese dintotdeauna temerea nemărturisită că e prea scund, la 1,69 m. De-abia când intră în Internet café și își scoase pardesiul își dădu
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
Duhul" și cu "singura comoară" (Duh). De undeva reiese că este foarte tânăr ori așa se crede și are teamă de moarte. În altă parte el este, însă, mort: "Eu, care eram mort..." (Despre cal și altele) Mai multe titluri poartă numele semnatarului, autoprezentat cu multă încredere și siguranță de sine: "Ionathan X. Uranus, cel dintâi și cel întru totul autentic și merituos, vă trimite abundente salutări de pe Olt." (Ionathan X. Uranus. Către Cocň) Ca Urmuz, Ionathan X. Uranus publică și
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
exista la Urmuz. Tot ca la Urmuz, reîntâlnim nepotrivirea dintre om și numele său: un englez se numește Savu, "nume neîngăduit națiunii sale blonde" (Eu și miracolul). Deschiderile culturale, spre știință, sau combinația domeniilor, apar și aici. Omul cu talpă poartă subtitlul Studiu astro-social. Nu doar Urmuz e amintit, dar și G. Ciprian: patru scamatori "locuiau într-un brad automat" (Diverse chestiuni). Uranus reia confuzia dintre Ciprian și Urmuz, care a dus la acuza de plagiat chiar de către Arghezi: Către Ionathan
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
îngădui, spre a ilustra, pentru uzul acelora ce profesează alte convingeri, rostul tehnic al curățeniei noastre lăuntrice, să vă istorisesc fabula, bogată în adâncimi, care se intitulează Abnegația mielului. Se duse și mielul odată undeva. Era ceva mai mărunt și purta în lână o fasole (boabă). Boaba zise: Eu bob. Mielul tuși. Mai zise boaba: Eu culeg toate boabele altora, căci și eu sunt boabă. Și înțelese mielul atunci că idealurile lui cele mai scumpe se tociseră pentru totdeauna. Și, luând
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
de primejdii era cel care urma ruta gamică, prin sudul Africii. în schimb, pentru vecinii portughezilor, această rută avea sens pentru că, închipuindu-și (incorect) la vremea aceea că insulele Moluce se aflau în emisfera atribuită lor, călătoria i-ar fi purtat numai pe ape dominate de flotele spaniole. Este motivul pentru care Magelan i s-a adresat lui Carol I și nu lui D. Manuel pentru celebra sa călătorie, care doar din motive circumstanțiale a devenit primul ocol complet al pămîntului
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
cîte o furtună. Furtuna cea mai formidabilă, dintre multele pomenite, este, fără îndoială, cea care, după dl. Strâmbeanu, ar fi dus la descoperirea Braziliei. Flota lui Cabral, ajunsă la Cabo das Aguilhas, în sudul extrem al Africii, ar fi fost purtată de "o stihie de mii de ori mai a dracului decît cea întîmpinată de noi", spre apus, pînă în Brazilia, la Porto Seguro, deci la o distanță de peste 6000 km! Dacă secretele navigației atlantice sînt aproape inaccesibile spațiului nostru de
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
Nu părea să aibă milă. Oricâți martori și-ar fi pus, oricâte fapte ar fi inventat, dreptatea trecea, automat, în dreptul învingătorilor. Al celor care stăpâniseră, în parte, cohorta bolșevică, aliați cu gardienii, stăpânitorii lumii. Orice inițiativă a lui deranja. Disputele, purtate de-a lungul anilor, se întorceau împotriva sa. Vrusese să se răzbune pe soartă, să-l ignore pe Domnul, dar calculele sale erau greșite. Din momentul în care fiica îi născuse un monstru, nu mai avea clare noțiunile de favorizați
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
văzându-l pe taică-su, coscogeaminte munte de om, stând aproape gol, ca o paparudă, cu pușca sub braț și cu vergeaua în cealaltă mână. Nici dumnealui nu i-a convenit bine treaba asta, că prea era ca ursul ăla purtat de țigani la panorame. Păros-păros și cu un burdihan pe care nu-l cuprindea cămașa, prea scurtă și prea îngustă. Parcă se afla gol sau și mai anevoie, numai în izmene, fără cămașă. Că atât se ivea din partea dumnealui îmbrăcată
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
de cele false: toate sunt, metaforic, niște obiecte de joacă, mingi pe care le ții în brațe etc. Semnificativă este și referința intertextuală din ultimele versuri; aluzia la acel personaj "dintr-o carte celebră" (desigur Infernul lui Dante), care își purta în mâini propriul cap, luminându-și drumul, sugerează, pe de o parte, că delimitarea ficțiunii de non-ficțiune nu se poate face odată pentru totdeauna, iar pe de alta poate conduce la concluzia - vag consolatoare - că lumile false, fictive, bietele baloane
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
să facă uz de această prerogativă, Adriana nu intervine în acest mod drastic decît atunci cînd simte că, dacă nu ar face-o, ceilalți ar săvîrși o greșeală. În mitologia greacă, zeița proteguitoare a unui loc sau a unui cămin purta numele de Hestia: era spiritul protector a cărui prezență influența în chip prielnic mersul lucrurilor. Adriana Bittel este o Hestia modernă al cărei lăcaș menit proteguirii este redacția României literare. 2) Cam jumătate din cei care trec pragul României literare
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
asistentă medicală Floarea Moț, care a îngrijit-o pe mama până a condus-o la cimitir și i-a luat locul în pat și în apartamentul moștenit de Victor Branea, și Caius Branea Jr., fiul lor ? Am început să îi port pică și lui Dan Izvoranu, doar pentru că nu mai seamănă deloc cu puștiul care la 15 ani scria poezii influențate de Ginsberg și regreta că Cenaclul de Luni se închisese înainte să ajungă și el acolo? Mă irită că în
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
cît două furnici Ilinco hai Plămînii mi-s cît doi popîndăi Duduncă Creierul mi-e cît o spelunca Plină cu dame și fanți Gîndurile mi-s cît niște eleganți Greoi elefanți Porniți către tine cu trompele-n sus Ce-l poartă în spate pe blîndul nostru prieten Isus Emil cel Debil P.S. Pupeuri pe dalbele-ți pneuri, Pupoaice pe caldele tale pulpoaice, Pupane pe dulcile-ți rane, Pupeice de cinci copeice, Pupandre pe visele-ți tandre, Pupoase să-ți între în
Cîntecel de hobbitoc by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10901_a_12226]
-
Emil Brumaru Dacă vrei să mă iubești, Vino-n gară la Belcești Căci te-aștept cu trei calești. Prima o să-ți poarte trupul Pe care la noapte rupu-l Fără nici un pic de scrupul. A doua, cea mai ușure, C-un cal pag și roata-n mure, Rochia o să ți-o fure. Iar în ultima caleașcă Voi sta eu, suav și fleașcă, Bîndu-ți
Cîntecel de gară dulce by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11454_a_12779]
-
devălmășie, mereu chircit peste o lumină rară, de ești astfel făcut încît să te clatini la orice apropiere, la orice întîmpinare nu-ți fie teamă. vom lăcrima și vom albi împreună Trecea deseori noaptea prin livada și lanul din spatele casei purtînd în dreapta o lampă cu petrol, se așeza lîngă nucul sădit de bunul lui lăsînd blînd lampa lîngă trunchi, asculta mai întîi țîrîitul greierilor. foșnetul lanului, frunzelor. huruitul mărfarului în spatele colinei. mereu reluate pale de vînt culcau spicele încă verzi ivind
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]