3,386 matches
-
București, căci de ex. d. G. Gr. Cantacuzino și-a șters numai decât semnătura dintre fondatorii acelei instituțiuni de credit și a rămas ministru de finanțe. Nu credem că se va tăgădui aceasta. Martorii sânt prea numeroși și prea înalt puși ca să li se poată da o dezmințire și se pot invoca cele mai auguste mărturii în cauză. Am crezut de trebuință a releva aceste împrejurări pentru a restabili deosebirea între rolul cu totul corect al Băncii de București și între
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
n-o mai rupse până ajunserăm în dreptul casei mele. Îmi veni o idee: să urce la mine și să luăm masa împreună. La ora aceea, unu și jumătate, când ne întorceam noi de la școală, mă aștepta totdeauna mama cu masa pusă, iar la trei era acasă și îl aștepta pe tata. Pentru seara îmi lăsa ceva ușor de încălzit, sau îmi ajungea un sandvici cu unt și brânză, sau jambon, un pahar cu lapte... Petrică acceptă. Apartamentul meu de două camere
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
veniră în minte destăinuirile lui Petrică. Erau deci adevărate. Formidabil, chiar atât de curând, mă întrebai, chiar de îndată ce începuserăm să trăim sub același... hm! acoperământ, bineînțeles, între aceleași ziduri? Chiar a doua zi? Credeam că o să mă aștepte cu masa pusă! Iată-mă deci în aceeași situație ca predecesorul! Ce sfaturi îi dădusem eu atunci lui Petrică? A-ha! Sfaturi știm să dăm și în orice caz ,gândim în sinea noastră că nu ne aflăm noi în situația care ni se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
câte va ori discret la ceas și nici de vorbit nu avea chef, sau mai bine zis se gândea la ceva, tăcut, și pe chip cu acea expresie de iritare pe care o avem toți la un rendez-vous, când sîntern puși să așteptăm pe cineva care a depășit cu mult sfertul academic. Se plimba prin birou și mă întreba câte ceva, eu îi răspundeam, dar el nu avea aerul că m-a auzit. Întru târziu, după vreun ceas, se auzi la intrare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pauză și i s-a dat cuvântul Matildei, fără să mai fie întrebată adunarea dacă mai sânt întrebări și mai ales fără să se mai treacă la discuții, ca într-un fel de încheiere. "Tovarăși, a început Matilda, la întrebările puse, declar aici că n-am știut nimic de acuzațiile care i s-au adus soțului meu." Asta a fost toată fraza. Nu era tocmai ceea ce i se ceruse, dar exista afirmația că n-a știut nimic. Numai atât a fost
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trebuie să evităm să-i punem în situații delicate..."' "Ei ho! că nu s-a întîmplat nimic, râse Matilda, nu e o catastrofă că te-am surprins în pijama..." Nu vedea că nu eram singur, se așeză într-un fotoliu pusă parcă pe taclale și continuă: "...Ce e asta, ți-am telefonat ieri și am vorbit cu gazda ta, inginerul Cucu, nu erai acasă, și i-am spus că trec astăzi pe la prânz să ți-o aduc pe Silvia... Și acum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aspirație, într-o situație experimentală în care subiectul este unul din membrii unui grup, cota fiecăruia fiind cunoscută. Unii din membrii grupului se mențineau în mod constant, prin performanța realizată, deasupra celorlalți, iar alții sub. Problema pe care și-au puso autorii a fost de a ști dacă aceste diferențe în poziția relativă din cadrul grupului afectează nivelul de aspirație. Autorii au plecat de la presupunerea că succesul repetat va avea ca efect dezvoltarea încrederii și deci predicția unei performanțe ridicate (over-prediction), iar
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
directoarea, insistau portarii, ne bătea la cap tovarășa Pora, educatoarea. Până și-ai mei mă sfătuiau să repet la ora de citire că e „conducătorul nostru iubit“. Arăta rezonabil în poza aia alburie de deasupra tablei: tinerel, voios, cu părul pus grijuliu pe bigudiuri. Nici nu se sinchisea de noi. Băieții îl bombardau pe-ascuns cu cretă, și el zâmbea în continuare, ca un tembel. Parcă-mi ardea mie să-i sar în brațe și să mă pupe sub ureche (așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne unifica spaimele și îngrijorările, ca o poveste de Crăciun. Frigul intra pe sub geamuri, tăios și reconfortant: câtă vreme îl simțeam, înghesuiți unul în celălalt pe canapea, eram vii, rezistenți, pe poziție. Iarna, jaluzelele clănțăneau în vânt, ca dinții proaspăt puși ai unui pensionar. N-aveam prieteni (puținii pe care i-am fi putut numi astfel urma inevitabil să fie pierduți pe drum), nu ne căsătorisem, nu făcusem copii. Trăiam cuminte, într-o nesiguranță liniștită. Nu eram gata să devin „tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sticla de bere, după care a revenit: „Și ce caută băieții veseli pe scrisori din ’98-’99? Sau te pomenești că «Direcția operativă» se referă la « Direcția operativă a farselor și glumelor proaste», iar comentatorii din subsol sunt niște amatori, puși să se-amuze pe seama ta?!“ „N-ar fi exclus...“, am plusat. „Pe dracu’. Ăștia făceau o ediție critică a scrisorilor tuturor, cu note și-aparat de lectură. Ca-n liceu, cărțile alea cu dungă roșie, verde sau albastră: X interpretat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în materialul textil, ca să fie nevoie să aștepți zile-n șir, uneori chiar săptămâni, până să ajungă la victimă. Gândește-te puțin: 128 000 de cartele, la nivelul lui 1833! Chiar dumneata ai spus-o: 15 kilometri de bandă perforată, pusă cap la cap. Efectul se dovedea instantaneu, la scară industrială: Economiștii puteau difuza drogul fără probleme, ca astăzi un tricou cu reclame sau o emisiune comercială la televizor! Nu mai era nevoie nici de filiera cafelei, nici de cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nu se merită. Ăla nu știe nici cum îl cheamă.“ Tânărul Lupu rămăsese în Neptun, urma să vină cu un autobuz, ca să nu dea de bănuit. Cât despre Maria, o rugasem să aștepte afară în mașină. O lăsasem cu muzica pusă și motorul încălzit. Oricum, dacă lucrurile se complicau, trebuia să fim pregătiți s-o întindem. Nu poți să stai într-un sătuc la infinit, și să nu observe nimeni. Nici în cărți nu merge așa. „Totuși,“ am remarcat, „Cutia e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prezumat al doamnei Macovei, iar acest lucru orientează din nou știrea, întrucât se adaugă la afirmațiile din articol și opinia autorizată a unui specialist, ceea ce conduce la o creștere a credibilității articolului. Din păcate, nu este prezentată explicit și întrebarea pusă psihiatrului, care ar putea fi incorectă (ipotetică, sau să ofere ca sigur comportamentul Monicăi Macovei etc.). La toate acestea se adaugă și finalul articolului, care prezintă cazuri considerate similare, precum bețiile notorii ale președintelui american Richard Nixon, ale președintelui federației
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
se bucurau de drepturi și imunități, și în masa de jos, a iobăgimii și a jelerimii, asupra căreia apăsau amare sarcini. Admiterea acestei împărțiri sociale, în spirit feudal, este o vădită concesie făcută împrejurărilor" (Blaga, 1995, p. 95). Aceasta trebuie pusă însă pe seama întorsăturii pe care evenimentele au apucat-o în epoca postiosefină a restituțiilor, în care petiționarii (clerul, nobilimea, orășenii și militarii români din Transilvania) au fost forțați să își deradicalizeze programul revendicativ. Reformulându-și solicitările în lumina unui realism
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
discuția Rogojin, după ce făcură câțiva pași. Ce ciudat mă întrebi și... mă privești! observă prințul fără să vrea. Îmi place să mă uit la tabloul ăsta, îngăimă Rogojin, după câteva clipe de tăcere, de parcă ar fi uitat din nou întrebarea pusă. — Tabloul ăsta! strigă subit prințul, sub impresia unui gând neașteptat. Tabloul ăsta! Păi din pricina acestui tablou unii ar putea să-și piardă credința! — Se-ntâmplă să și-o piardă, îi confirmă pe neașteptate Rogojin. Ajunseseră de-acum la ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lebedev, ajunge, ajunge... dădu prințul să înceapă, dar o explozie de indignare îi acoperi vorbele. Nu, scuzați-ne, prințe, scuzați-ne, acum nu mai e de ajuns! aproape că-i acoperea pe toți, strigând, nepotul lui Lebedev. Acum problema trebuie pusă clar și ferm, pentru că se vede că nu e înțeleasă. Aici s-au amestecat clenciuri juridice și, pe baza acestor clenciuri, suntem amenințați că ni se va face vânt pe scări! Dar, prințe, chiar ne credeți atât de proști încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Imediat, aproape sufocându-mă de emoție, i-am răspuns: „Un general, care a căzut pe câmpiile patriei sale“. „Le fils d’un boyard et d’un brave par-dessus le marché! J’aime les boyards. M’aimes-tu, petit?“** La această întrebare pusă repede, am răspuns la fel de repede: „Inima rusă e în stare, chiar și în dușmanul patriei sale, să remarce un om mare!“ Propriu-zis, nu-mi mai amintesc dacă așa i-am spus, cuvânt cu cuvânt... eram un copil... dar cert e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
intitulată Observații asupra sentinței Curții din Lipsca, inspirată fără îndoială de Direcțiunea princiară, deci favorabilă conversiunii, ne dă, cu toate astea, detalii cari dovedesc spiritul acelei sentințe. Maniera de a vorbi cu ușurință de hotărârile unei Curți atât de însemnate, puse desigur asupra tuturor influințelor zilei, așezată tocmai din cauza aceasta nu la Berlin, în centrul Imperiului, nici măcar în capitala Saxoniei, ci într-un oraș comercial, maniera adoptată de "Romînul " și de foile liberale nu dovedește decât superficialitatea cu care oameni cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pentru a le da un înțeles îndoit. Pentru noi întrebările, deși greșite, au un răspuns istoricește exact, ceea ce nu ne împiedecă de-a descoperi erorile. Din parte-ne însă nu ne-am crezut deloc în drept de-a corige erori puse poate cu intenția de a-l face pe examinatorul la bacalaureat să-și formuleze altădată întrebările și răspunsurile cu mai multă preciziune. În locul întîi se zice în adevăr "pacea de la Nicea" în loc de "pacea lui Nicia " (cea de 50 de ani
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
În locul întîi se zice în adevăr "pacea de la Nicea" în loc de "pacea lui Nicia " (cea de 50 de ani în războiul peloponeziac ); în locul al doilea se zice "Soliman" în loc de "Mohamed II". Dar amândouă întrebările luate cu intenția cu care ne par puse ne-au convenit nouă, pentru că au o dezlegare, poate cam greu de aflat pentru profesorul în cestiune, dar desigur din cele mai neașteptate. Pacea de la Nicea s-au încheiat în adevăr între Poriu împărat și Alexandru Macedon; iar Soliman contimporanul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
până la ce punct acțiunea unei ființe viețuitoare poate fi acceptată ca știință? Pentru că, În definitiv, omul este o ființă viețuitoare ca oricare alta, a cărui existență este supusă acelorași finalități comune oricărei ființe, fie ea bacterie, plantă sau animal. Problema pusă nu este Întâmplătoare, pentru că o privire atentă În lumea viețuitoarelor, indiferent de nivelul de dezvoltare pe scara animală s-ar afla, arată că orice ființă viețuitoare Întreprinde acțiuni practice și utile ei de o acuratețe ieșite din comun. Structura adăpostului
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
studiile culturale, refuză o "îmblânzire" terminologică și metodologică, oferind un spațiu de redefiniri ideologice ale unor concepte importante, precum cel de cultură, este necesar ca o serie de puncte de reper și de cadre de referință să fie identificate și puse, sau repuse, în discuție. Început de titulari ai Facultății de Litere, acest demers de definire, reconsiderare și contextualizare a implicat, printre altele, abordarea unor cadre culturale din ce în ce mai largi pentru analizarea și interpretarea unor texte din aria studiilor literare. În cazul
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
fi fost obținute de investitorii străini, evitarea scoaterii din țară a acestor profituri, dezvoltarea coerentă și integrată a industriei naționale, creșterea nivelului de ocupare al forței de muncă, reducerea dependenței de capitalul străin. Pe de altă parte, în balanță trebuie puse și unele costuri evidente, în special compensațiile care se plătesc corporației-mamă și posibilele măsuri retaliatorii, fără a menționa faptul că, în absența certitudinii resurselor financiare în situația nou-creată și cu un management (de stat) prin definiție inferior, firma naționalizată ar
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
la Ilarie Voronca „o complacere în reveria thanatică”, „termenii în care este tratată tema implică o voluptate extatică a morții asociată cu revelația poetică”. O asemenea atitudine poate fi interpretată, desigur, și în sensul unei „inițieri orfice”, dar ea trebuie pusă mai degrabă în legătură cu ceea ce același critic numește, în alt context, „trăirismul manifest al unor declarații cu privire la neliniștile existențiale”. „Suprema înălțare din viață în moarte”, „apoteoza spasmului ultim” ca împlinire întru revelație, numesc de fapt, într-o expresie retorică, punctul extrem
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o ucide”), accentul nu mai cade pe caracterul spectaculos al inovației. Va elogia acum „arta simplicității”, „vocabularul de toate zilele” al versului, „limba din cele mai sărace” a unui Bacovia. „Uneltele de vizionar și de magician” romantic le va dori puse, înainte de orice, în serviciul „umanității în suferință”, recunoscându-i, încă o dată, și mai apăsat, poetului „o mare forță de profeție”, ca fiind „mesagerul vestitor al unor timpuri fericite”. Și va veni, nu peste mult, o vreme când, în creația sa
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]