29,239 matches
-
strâns degetele, îndoind brațul și trăgându- i capul către mine. Știam, pe undeva, că, dacă n-aș fi reușit s-o sărut, totul ar fi fost inutil. Ea se lăsă trasă, zâmbea, ajunse la o suflare de buzele mele, dar râdea. Se urcă pe mine că să mă țină cu umerii lipiți de pat, râdea la o suflare de buzele mele, se juca. I-am prins ceafa cu mâinile, am tras-o către mine, la început a înțepenit, apoi nu mai
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
dacă n-aș fi reușit s-o sărut, totul ar fi fost inutil. Ea se lăsă trasă, zâmbea, ajunse la o suflare de buzele mele, dar râdea. Se urcă pe mine că să mă țină cu umerii lipiți de pat, râdea la o suflare de buzele mele, se juca. I-am prins ceafa cu mâinile, am tras-o către mine, la început a înțepenit, apoi nu mai râdea, eu am făcut cu șoldurile un gest pe care nu-l cunoșteam, ea
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
Se urcă pe mine că să mă țină cu umerii lipiți de pat, râdea la o suflare de buzele mele, se juca. I-am prins ceafa cu mâinile, am tras-o către mine, la început a înțepenit, apoi nu mai râdea, eu am făcut cu șoldurile un gest pe care nu-l cunoșteam, ea m-a lăsat să intru în ea, iar eu am cedat, pentru că era pentru prima oară în viață când făceam asta. Nici măcar cu curvele noastre n-am
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
să meargă la o „coșciugărie” să se intereseze de unul pentru propria înmormântare, autorul anunță că, în felul ăsta, tânăra vrea să arunce în derizoriu drama, nu sugerează o posibilă interpretare de acest fel. Momentele în care se amuză și râd până la epuizare de oamenii care aud despre ceea ce i se întâmplă sunt de un umor surprinzător în miezul unei tematici atât de grave. Sau, după ce îi descrie pe ceilalți membri ai ședinței de psihoterapie de grup, în eterogenitatea lor, Soni
În sfârșit, un roman by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4301_a_5626]
-
trimisă de la Moinești, unde pictorul, la zenitul acuității sale, nu-și cruța puterile, se așternea într-un umblet epuizant pe cît de rodnic. Smulgea acolo suferinței și bolii, condiției lui precare, cununi de strălucire intactă, de ferice izbîndă. „Ai să rîzi, dar simt că locurile astea mă iubesc.” Nu numai pictorul, așa dar, coincide cu peisajul într-un tropism irepresibil, - însuși obiectul afecțiunii sale a devenit subiect activ, rîurind de un har tainic. Se împletesc, în putința acestei reciprocități, mai mult
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
realismului, Petre Barbu păstrează până la final ambiguitatea identitară a celor doi: „Ți-e greu fără noi?, s-a uitat la mine atent să descopere dacă-l mint. Uneori mă bate gândul să mă duc la căminul de copii orfani». A râs din nou, bună glumă, băiete! Mai ții minte că la Crăciunul din 72 ți-am adus jocul ăla cu dacii și romanii? Și purtam o șubă de blană întoarsă de ceferist, mai grea decât haina asta roșie, că pe vremea
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
Consiliu European, din 28 iunie: "De ce? Nu veniți?". Președintele a fost întrebat de jurnaliști, în conferința de presă de la finalul reuniunii informale a Consiliului European, dacă îl vor vedea la reuniunea din 28 iunie. "De ce? Nu veniți?", a răspuns Băsescu, râzând. Față de conflictul privind participarea la Consiliul European, premierul Victor Ponta a anunțat că va trimite , cu acordul miniștrilor, scrisoarea prin care va solicita organizarea unei ședințe comune de plen în care să fie adoptată o decizie privind mandatul și nivelul
Băsescu, întrebat dacă se vor vedea la următorul CE: "De ce? Nu veniţi? " () [Corola-journal/Journalistic/44685_a_46010]
-
să le exercite în limita prevăzută de Constituție, nu la discreție. Când vrea dânsul, dă mâna cu un ministru, dacă nu vrea, nu dă. Dacă vrea, îl ascultă când ține o cuvântare într-o anumită împrejurare, dacă nu, face poze, râde și îl ironizează... Nu cred că modul ăsta de lucru poate continua la infinit! A continuat când nimeni nu avea nici un fel de opinie, toți erau obedienți, stăteau în poziția ghiocelului, dar nu mai merge lucrul ăsta!", a explicat senatorul
Ilie Sârbu: Nu vom sta în poziția ghiocelului în faţa preşedintelui! () [Corola-journal/Journalistic/44722_a_46047]
-
ci pur și simplu am vorbit de niște principii. Nu aș vrea să văd mâine niște titluri de primă presă 'pe cine a atacat Băsescu'. Nu vedeți că nu atac puterea, darmite...", a spus președintele, după care a început să râdă.
Băsescu la summit-ul NATO: Reprezentarea la Consiliul European nu e un subiect aici () [Corola-journal/Journalistic/44739_a_46064]
-
bună. Aceasta este convingerea mea ca om care știe dedesubturile statului român și intimitatea lui”, a susținut președintele Băsescu. De asemenea, întrebat de ce a acceptat ca în noul guvern să fie miniștri care "nu sunt tocmai buni", președintele a răspuns râzând că nici miniștrii precedenți nu au fost mai buni. „Nici ăilalți nu au fost mult mai buni. Știți, trebuie să fim cinstiți", a comentat președintele. Președintele a ținut să explice faptul că Guvernul Ungureanu a căzut în urma unei moțiuni de
Traian Băsescu: Nu îmi place situaţia politică actuală. Nici miniştrii fostului guvern nu erau mai buni () [Corola-journal/Journalistic/44748_a_46073]
-
am întors de undeva de unde plecasem. Pentru mine a fost așa un sentiment că m-am revăzut cu un om, la care, credeți-mă, am ținut enorm și sunt convinsă că la un moment dat vom sta amândoi și vom râde de perioada de care vă amintiți și dumneavoastră", a menționat Șandru. Vicepreședintele UNPR a mai spus că i-a mulțumit lui Traian Băsescu deoarece lovitura primită a ajutat-o ca om politic.
Lavinia Şandru: M-am împăcat cu Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/44760_a_46085]
-
acest calibru. Sau cu o parafrază, prea multă maleabilitate strică.” Subscriem. Fiecare popor are strict liderii pe care îi merită. Sau, formulat altfel, oamenii din frunte sunt suma vectorială precisă a mentalității celor care alcătuiesc la un moment dat poporul. Râdem, glumim Presa din ultima săptămână s-a arătat scandalizată, și pe bună dreptate, de rezultatele foarte slabe obținute anul acesta la examenul de bacalaureat. Numai că majoritatea comentariilor care depășesc registrul strict informativ găsesc de cuviință să citeze deja ritualicele
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4482_a_5807]
-
aproape gol, iar de urcat, nici atât. În câteva minute, peronul se eliberă. În spatele stației, la două-trei sute de metri, familia din gară se opri în fața unui bloc turn, construit recent. Nu erau singuri, bărbatul așteptat sosise. Copiii, care vorbeau și râdeau în neștire, fără a fi luați în seamă, îl țineau fiecare de câte o mână. Musafirul era un bărbat înalt, plinuț, trecut de prima tinerețe, roșu la față, îmbrăcat într-o haină lungă din piele. Pe cap avea o căciulă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
că mâine, poimâne vor da socoteală? Asta mă chinuie, frate! Mă scol noaptea și umblu prin casă... Se ridică și Dumbrăveanu. Parcă înțeleși, ca la o comandă, se opriră în fața ferestrei. Vreo patru cinci săteni se sprijineau de șareta primarului. Râdeau cu vizitiul, care le povestea ceva, vesel. Mereu minte Costache. M-am obișnuit cu el. Dar dacă pică Ceaușescu, cine vine? Se aude de Iliescu, fostul prim de la Iași. Se aude și la voi? Zvonuri lansate intenționat, fie de securitate
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
sculară pe Gheorghe. Bărbatul mormăi ceva, fără a da de înțeles dacă trezirea l-a supărat sau nu. Se așeză în capul mesei, plină deja cu bucate, în fața lui Petrache, aflat la celălalt capăt. Bătrâna, lângă ușă, într-un colț, râdea cu nepoții. Dar tu, Lucico, de ce nu stai? Sau postești, ca soacrăta? o întrebă Petrache, făcând cu ochiul, dar nu către ea sau spre cineva anume. Mai târziu, am gustat ceva, nu vreau să mă îngraș și să-mi spui
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Lucico, de ce nu stai? Sau postești, ca soacrăta? o întrebă Petrache, făcând cu ochiul, dar nu către ea sau spre cineva anume. Mai târziu, am gustat ceva, nu vreau să mă îngraș și să-mi spui că nu mai corespund... Râseră cu toții, chiar și copiii, uitându-se cumva întrebători la cei mari. Mama ți-a pus și ție un pachet de carne, Gheorghe, buturile din față și mușchiu’, poate e greu și la voi... lui Petrache, restul, la el, săracu’, e
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
satul lui... Mai toți activiștii făceau așa, de la cel mai mic până la cel mai mare, dar de recunoscut nici morți n-ar fi făcut-o. Spuneau și bancuri, chiar cu substrat, la petreceri, și nu se supărau, dar nici nu râdeau prea larg... Nu te-ai schimbat, Victore, același bărbat frumos, la fel de tânăr. Doar părul te mai trădează. Of, nu mă mai strânge așa, că mă sufoci!... Același costum impecabil, același nod perfect la cravată, iar cămașa albă la fel de imaculată. Bravo
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de câțiva arbuști, așezați cu gust. Într-o parte a holului, câteva canapele și fotolii din piele întregeau decorul. Probabil, pentru muncitorii care veneau în audiențe, îi trecu prin minte lui Gheorghe, care se trezi pufnind în râs. De ce naiba râzi, omule? îl întrebă nedumerit Victor, controlându-și instinctiv ținuta, începând cu nasturii de la șliț. Ce-ai văzut? Nimic, o prostie, am să-ți spun când ieșim... Activiștii erau așteptați. Cafelele fuseseră deja aduse, alături de apa minerală și obișnuitele pahare goale
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
noroc să aibă, nu cum am avut eu... Dacă mai poate? Pe dracu’! Aș pleca și mâine, sunt tânără încă, dar am doi copii și unde să mă duc? În Vaslui, în sat la mine, să muncesc la colectivă? Să râdă satul? Mai bine moartă! Acolo nu mă mai duc... ia o țigară, eu mai am. Luă plutonierul. Două luă, una o puse după ureche, pe cealaltă o aprinse. -Te plângi că o duci greu, dar fumezi “Amiral”, măi fată... După
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
vă așteaptă... Du mașina la garaj, Vasile! Poate o speli, mâine mergem pe teren. Ia două tichete de benzină, dar să nu le mai vinzi că... te bag după gratii... Mai ia unul, să fie de la mine, și valea! Șoferul râse, nu mulțumi, dar salută respectuos, apoi, accelerând brusc, dispăru în noapte. Gheorghe se opri în fața porții, pentru câteva minute, așa cum o făcea de ani în șir, ca și când dorea să-și privească gospodăria ori să se liniștească, să se reculeagă după
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
am 50 de ani și... Constați că nu ai făcut nimic, de mama ai uitat, familie nu mai ai, în schimb, ți-ai realizat un confort și un nume. Te salută toți, dar pe la spate te înjură, unii mai și râd... Asta ai vrut să mi spui, nu? Mai bine spune-mi ce-ți face soția, adevărata ta fetiță, dacă măcar ea te face fericit sau, dacă nu dorești acest subiect, spune-mi de munca ta, de partidul tău... M-a
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a putut nici șeful de post, bun prieten de-al lui Petrache, să o lămurească. Lasă-l acolo, mamă, e bun la cimitir, pentru grilaje, voi nici măcar locuri nu ați prins... îl vindeți și-l beți, asta vreți! Bărbații au râs. Hai, Petrache, la stradă, bine că mi-am luat cascheta albă... într-o oră fac bani de chefuit o săptămână. Dacă așa vrea mătușa... Primarul își reveni după al doilea pahar de vin. La al treilea, băut ca pe apă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
aproape în fiecare lună. Ofițeri superiori, procurori veneau la Florin ca la ei acasă. De regulă, inspecțiile durau câte o zi și o noapte și toți plecau mulțumiți... Era beat bine, fără epoleți la vestonul descheiat... Văzându-și fratele, Gheorghe râse cumva ușurat, apoi se crispă la față. Cine-i tovarășu’? Ce caută la noi? Stai liniștit, e băiat bun, m-a adus cu mașina, e mormânt... Pune televizorul pe măsuța din colț, să vadă și mama color, nu numai... L-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Am vrut să fiu profesor, nu m-ați lăsat, mai ales după ce mi-am prezentat teza de doctorat. Ai fost și tu atunci, ai stat lângă primul secretar, ați vorbit în șoaptă tot timpul, despre curve, probabil... Știi de ce am râs în finalul expunerii? Nu ai de unde să știi. Am spus numai bazaconii, enormități în termeni științifici, iar voi ați aplaudat. Cel gras, tot lângă tine stătea, venit de la București, trimis special, m-a și sărutat... Cum să vă iubesc, pe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în România vor să se îmbogățească peste noapte? Verzișorii nu-i refuză nimeni... Nu fi atât de sigur, eu mai știu pe mulți, care spun „nu ne interesează dolarii”. Nu privi ca un tâmp... ne interesează mărcile, istețule! Cei doi râseră pe săturate, iar apoi se apucară de băut, Gheorghe uitând că ceruse doar apă plată. Afară începuse să plouă, trecuse binișor de prânz, iar frații Tălparu, care nu se mai văzuseră de câteva luni bune, aveau, se pare, multe săși
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]