2,010 matches
-
prefăcu a nu-și da seama de ce unchiul întârziase atât de mult. Da' unde ai fost, dragă!? spuse, simulând a nu înțelege ce se întâmplă. Acum ți-ai găsit să întârzii când îl avem în vizită pe nepotul meu?!... Unchiul rânjea, clătinându-se se așeză pe un scaun și încearcă să-și scoată pantofii. Am fost la misit. Am făcut un drum până la casa aceea... Mătușa îl privea insistent cu ochii mari, urmărea atentă toate mișcările, el vroia să-și desfacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
obsesivă a unor locuri, nume și imagini, de la Mary/Marie, la grădini, biserici, ape și, în sfârșit, mare. Imaginile sunt în general sumbre, cât mai nepoetice cu putință: oase, șobolani, cadavre din care cresc muguri, șanțuri și prostituate, țeste ce rânjesc, sete mistuitoare, istoria pierdută în neant, prezentul irosit, viitorul mânjit de urâțenie. O mică insulă de iubire se pierde și ea (episodul fetei cu zambile), rămânând singurul fragment de dragoste din poezia lui Eliot, dacă nu punem la socoteală dedicația
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vremuri de mult apuse. Umorul, uneori debordant, alteori discret, Împletit cu morala subînțeleasă, adesea mușcătoare, facilitează depășirea narațiunii simple și pătrunderea În domeniul expresiei simbolice. "Din mersul ... culorii ... strunită În tiparul rîsului blajin, s-au născut Întîmplările formei ... Din ea rînjesc moșnegi care mulg cocoși, rădăcini, muieri care nu vor mai fi și toate animalele adunate cu strădanie În fuiorul basmului Gheorghe Boancă" (Valentin Talpalaruă. Ai senzația că parcă chiar În timp ce privești, tabloul se zămislește În continuare, că ceva mai urmează
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
ridicolă. De fapt, această societate nu e nici cu totul rea, nici cu totul bună, ci un amestec grotesc, cum e viața sub imperiul păcatului. Elementul bun din ea e sensibil la manifestarea purității morale; elementul demonic e însă contrariat, rânjește și caricaturizează. Un înger dacă s-ar fi coborât din cer, deghizat în Prințul Mîșkin, ar fi făcut aceeași impresie contradictorie. Pus în fața dragostei erotice, Prințul face o impresie și mai ridicolă. El a trăit până la vârsta de 27 de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care nu puteau fi probate), nu mai puteam mînca de circa o săptămînă și eram practic terminat. în această stare mă aduseseră haita de securiști-torționari din umbră, în tandem cu haita de proximitate, adică cu turnători- vecini care pe față rînjeau cu toată gura pentru a-mi cîștiga încrederea. în această situație, în mod logic, eu nu mai trebuia să exist și astăzi în 2013 trebuia să fiu demult ,,oale și ulcele” ! Așa trebuiau în mod logic să se întîmple lucrurile
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
au intrat în buzunarele Jefuitorilor de neam ! Mai departe, în numele acelorași ,,idealuri” , Iliescu și-a bătut joc de omul nevoiaș de la țară care și-a pus speranța în el și l-a votat. Plin de sine ,,marele om politic” rînjea la televizor mîndru de isprava sa de ,,mare politician” , satisfăcut ca un derbedeu ordinar care fură bomboana din mîna unui copil și se mai și fălește cu asta. Nu știa Iliescu ce se întîmplă în țară ? Știa foarte bine ! Era
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
a-i împiedica devalorizarea. Pe vlăjganul de Rică nu reușise să-l respingă și, cu toate astea, el se oprise de bunăvoie, când nimic nu-i mai stătea în cale, pentru a o privi scăldată în umilința extremă a neputinței. Rânjea fasolea și se holba la ea cu ochii lui verzi-gălbui, de parcă i-ar fi zis: "ei, acum să te vad!" Nu era chiar mare la trup, dar avea... așa, ca statuile din parcurile publice... ceva de jur-împrejur... cum îi zice
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
decât Marieta. În adâncul inimii ei chinuite de necunoașterea adevărului, fata respingea categoric, cu toată disperarea juvenilă a credinței în viață, suprema erezie a identității celor două pseudo-violuri. Deși cu fruntea reușise să-i însângereze agresorului gura, el continua să rânjească subțire la ea de după buza tumefiată, mânjind-o peste tot cu zâmbetul lui isterizant de echilibrat și, deopotrivă, cu sângele lui leoarcă de dezechilibru vital. Smotoceala lui n-o transforma deloc în obiect ci, privând-o de nădejdi și putere
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu subiectul pentru a se mai simți atras de el, în ciuda forței redutabile a imaginilor; în cazul lui, atracția suferise o reversiune, devenind respingere. Nu stranietatea temei fusese percepută ca familiară, ci familiarul își dezvelise dintr-o dată chipu-i hâd, rânjind la el extraterestru de străin, și cu atât mai hâd cu cât fusese exhibat ca adevăr al operei de artă. Arăta ca lupul echipat perfid cu boneta și ochelarii bunicii din povestea Scufiței Roșii. Pe Rică, prea marea intimitate cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Jebediah. Bate puțin vântul, dar rămâne totuși o zi frumoasă. Păcat nu e mereu așa, o zi însorită în care totul e bine. Până și sclavii din temniță par să le zâmbească șobolanilor care le rod degetele de la picioare. Sau rânjesc de fapt?... Mă rog, hai să nu ne mai gândim la sclavii din temniță... Păsările și șobolanii... dulcele miros al cloroformului... ah! Dar să nu te mai rețin, sunt sigur că ai și altceva de făcut în această zi minunată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Vino tu aici cu mașină cu girofar și-ți dau cuvântul meu că io, cu mâna mea, te scot din arest - tot așa cum te și bag acum. — Ce, credeți că nu pot? se ambiționă Aurică. — Ba, poți, sigur că poți, rânji polițistul. Numai învață să furi și fă-ți și tu niște amici, că vezi ce greu e să lucrezi singur în ziua de azi! LA LOC teleCOMANDA Haz de macaz Alex SAVITESCU Cum decurge ziua de lucru a unui internaut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
largă, cu un fel de sufragerie mobilată simplu, o masă și un bufet, unde însă nu vine să mănânce nimeni, e doar de formă. Prin ușa sufrageriei, totdeauna deschisă, se vede ghereta paznicilor unde două namile stau mereu gata să rânjească. Ca să ajungi la gheretă, trebuie să cobori câteva trepte de piatră și apoi să urci alte câteva. Un firicel de apă se curge în continuu pe trepte, ceea ce explică de ce le acoperă un mucegai verde. Ferestrele camerei rămân mereu întredeschise
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în mână. Oficiantul, pe care ea îl luase drept arhitect, a venit să le propovăduiască filosofia umanistă și umanitaristă a doctorului Sinus. Își debitează pe treapta de sus, în picioare, lângă cei doi paznici care cu acest prilej nu mai rânjesc, veșnicele aiureli. Cu ochii pironiți pe buzele lui, asistența ascultă evlavioasă. Te întrebi dacă ești într-o clinică sau nu cumva, prin cea mai teribilă dintre întâmplări, ai căzut în ghearele vreunei secte. În ciuda gemetelor bolnavilor, cursul de îndoctrinare continuă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
enorm cînd spui vorbe deșucheate!". Scena se mută în dormitorul copiilor: s-au trezit înspăimîntați de o furtună cu fulgere și tunete. În afară de acestea, un pom cu o siluetă gotică își aruncă umbra de-a curmezișul camerei, un clown jucărie rînjește amenințător (o imagine reprezentativă din filmul anterior, The Funhouse, al lui Tobe Hooper, imagine ce va reveni periodic ca o prevestire a amenințării), iar spiritul începe să se miște și să doboare lucrurile din casă. Noaptea următoare, în timpul unei furtuni
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
clasei muncitoare. Chiar la începutul filmului, apar cîțiva muncitori care lucrează la o piscină aceasta fiind ea însăși un simbol al bunăstării burgheze. Muncitorii aparțin unui tip etnic mai întunecat la culoare și par destul de neciopliți, întrucîtva amenințători. Doi muncitori rînjesc către fiica adolescentă a familiei Freeling, și aceasta le răspunde cu un gest obscen, de care mama se amuză. La puțin timp după aceea, un muncitor deschide fereastra și bea cafeaua mamei și înhață niște mîncare ce se afla pe
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
generație de părinți pentru care cultura media reprezenta un mediu firesc și un element constitutiv al vieții cotidiene. Filmul prezintă dezintegrarea subiectului rațional și, probabil, sfîrșitul "iluminismului" în cultura media contemporană. Beavis și Butt-Head reacționează în mod visceral la video-clipuri, rînjind la vederea diferitelor imagini, apreciind scenele de sex și violența drept "cool", în vreme ce orice complexitate ce presupune un act de interpretare este catalogată ca "nasoală" (sucks). Lipsiți de orice formă de gust cultivat, de judecată și de rațiune, neavînd nici un
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Bilete de papagal", și "Nietzsche en Italie" și o mare parte din "Geniul creștinismului" vol. I Chateaubriand. O ediție din 1852. Uneori descopăr și-n zonă cărți vechi. Mă amuz citind și o biografie a lui Stalin, scrisă atunci cînd rînjea el. Sînt amărit că se-ntrerupe des lumina! I-am scris și primei-secretare. În ultimele zile lucrurile s-au schimbat în bine! O fi primit epistola?! În gazeta locală se anunțase un program și nu era deloc respectat! Închipuie-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
coburi o pâine uscată și o ciozvârtă de carne de mistreț, atât de afu mată și de tare, Încât părea o buturugă Înnegrită de ploi. O Împărți atent, dându-i și lui Simeon o bucată. Hugo, care urmărea scena, spuse rânjind: — Ce? Îi dai și lui să mănânce? Oricum, prea mult tot nu-i folosește! Bătrânul Îl privi mustrător: — Lasă, Hugo. Ai fost și tu cu mâinile În cătușe și știi cum e. — Din partea mea, n-ai decât să-l hrănești
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Pe acolo trec toți cei care se Îndreaptă spre mânăstire, fie că vin de la Rin, fie că vin de la miazăzi... — Întocmai, Încuviință Hugo. — ...De la Rin sau de mai jos. Unii chiar de la Zürich... — Cine-i prea deștept nu trăiește mult, rânji Hugo. Nu ți-a spus nimeni până acum că ești prea deștept? — Ascultă, Hugo, pe mine nu mă sperii. Nu știu cât sunt de deștept, dar știu că-mi Îndeplinesc totdeauna Îndatorirea și-mi țin gura când și unde trebuie. Asta ar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sabiei străpungea veșmântul tânărului, Hugo Își Împlântă adânc cuțitul În spatele tovarășului său. Sabia chiorului alunecă sub coasta tânărului, fără Însă a-i atinge inima, și capul Îi căzu Într-o parte. O clipă, văzu Îngrozit buzele subțiri ale lui Hugo rânjind pline de cruzime: — Ți-am spus că deștepții nu trăiesc mult. Voiai să-mi iei locul, nu-i așa? Apoi Își șterse cuțitul În iarba udă și-l vârî la cingătoare. În jur se făcuse liniște. Bodo și Simeon zăceau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
au atacat pe cavaler. Pare mai adevărat...“ Luă punga de mătase a tânărului lipsit de viață, o cântări În mână, apoi lăsă câteva monede de argint să cadă alături de Simeon. Mai Împrăștie câteva pe pământ și restul și-l vârî rânjind În buzunar. Îi urcă pe ceilalți doi tovarăși pe cai și dispăru cu ei În umbra pădurii, mulțumit de felul cum Își făcuse treaba. * * * O durere ascuțită În coapsă Îl trezi din leșin pe Simeon. Încercă să-și miște piciorul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lungi și negre, ca pe un sac, prin toată curtea. Adelheid văzu cu lacrimi În ochi cum slujitoarea ei credincioasă dispare În spatele unei uși grele de lemn, trântită cu violență și-i auzi Îngrozită țipetele, din ce În ce mai depărtate. Ceilalți slujitori, care rânjeau batjocoritor, urmărind groaza de pe chipul prizonierei, o poftiră să-i urmeze. Când Încercă să se Împotrivească, unul dintre ei, desigur căpetenia, se răsti: — Vreți să vă târâm ca pe slujitoare? Nu ne siliți să vă tratăm cu mai puțin respect
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
degeaba la mine. Ce trebuie să fac? Ascultă bine, Johannes, știu că-l iubești mult pe minis terialul Eglord. Cupa fărădelegilor lui s-a umplut, așa că s-a apropiat timpul socotelilor. știu că aștepți de multă vreme această clipă. Johannes rânji cu cruzime. — De data asta și nobilul meu frate va trebui să se plece În fața adevărului. Până acum l-a apărat de dragul bărbăției lui, dar Eglord nu e un bărbat viteaz, e o fiară turbată care trebuie Înjunghiată ca orice
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-le slugilor că te trimite cavalerul Eglord din Op fingen. Închină te cuviincios În fața lui și spune-i că totul a rămas așa cum am vorbit, să facă ceea ce crede de cuviință. Acolo vei mai primi un ban de argint“, a rânjit el. Bineînțeles că m-am Înfiorat. Toată lumea a auzit de Eglord și de blestemățiile lui. Nu l-am crezut. Dacă mă trimitea la starețul Otto, voia să scape de mine, și la Molsheim mă așteptau cu siguranță furcile, și nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a doua oară În primejdie de moarte... Se Îndreptară grăbiți către grajduri, unde țăranul primi zâmbind banul de argint pe care Simeon i-l puse În palmă. Se vede că-i grozavă domnișoara, dacă-ți dai toată simbria pentru ea, rânji el, cântărind din ochi mogâldeața Înfășurată În zdrențe, din care răsărea numai o față murda ră sub o basma trasă pe frunte. Pe Sfântul Trudpert, aproape că am mustrări de cuget că ți-am luat atâția bani! adăugă el râzând
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]