2,310 matches
-
din Centru în Centru, muncesc acolo, știu despre ce vorbesc, Nu lipsesc cei care spun că viața în Centru e un miracol de fiecare ceas. Marçal nu răspunse imediat. Îi dădu o bucată de carne câinelui, care, de la început, așteptase răbdător să rămână și pentru el un rest de mâncare, și, doar după aceea, răspunse, Da, așa cum lui Găsit trebuie să i se fi părut un miracol, la ora asta din noapte, carnea pe care i-am dat-o. Își trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
era singura hrană care-i rămăsese în multele ore în care stomacul tânjise după hrană, Găsit n-a cerut, dezinteresat de obligațiile lui de paznic, s-a întins lângă cușcă, vechea înțelepciune spune că trupul culcat suportă multă foame, așteptând, răbdător, ca unul dintre stăpâni să-și dea o palmă peste frunte și să exclame, oh, la naiba, am uitat de câine. Nu e de mirare, odată ce, în zilele acelea, chiar de ei înșiși uitaseră. Dar datorită acestei totale dăruiri față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dacă vrem sau nu vrem ceea ce în mod evident a devenit clar că vrem, începem o frază și n-o terminăm, ne oprim deodată, alergăm ca și cum ar trebui să ne salvăm tatăl de la spânzurătoare, ne oprim din nou, cel mai răbdător și mai dedicat câine va ajunge să se întrebe dacă nu i-ar conveni un stăpân mai hotărât. Nu știe totuși cât de categorică este hotărârea lui. Cipriano Algor e deja la ușa Isaurei Madruga, întinde mâna să bată, ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și a zis: "Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu cînd eram încă în țara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci știam că ești un Dumnezeu milos și plin de îndurare, îndelung răbdător, și bogat în bunătate, și că Te căiești de rău! 3. Acum, Doamne, ia-mi viața, căci vreau mai bine să mor decît să trăiesc!" 4. Domnul a răspuns: "Bine faci tu de te mînii?" 5. Și Iona a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
din urmă. Omar și Djahane se tem de acel moment, fiecare sărut are gust de despărțire, fiecare Îmbrățișare este o goană nebună. Într-o noapte ca oricare alta, una dintre cele mai Înăbușitoare are verii, totuși, Khayyam iese să aștepte răbdător pe terasa foișorului; aude, și-i pare că din apropiere, râsetele străjilor cadiului, se neliniștește. Fără pricină pentru că Djahane sosește și Îi alungă teama, nimeni n-a zărit-o. Schimbă un prim sărut, fugar, urmat de un altul, apăsat, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iar vestea că șaizeci de mii de dinari de aur tocmai fuseseră Împărțiți soldaților din garda armeană a vizirului Îl scoate din minți. Informația, nimeni nu se Îndoiește, a sosit prin mijlocirea lui Hasan și a rețelei acestuia. Nizam explică răbdător că, pentru a preveni orice tentativă de nesupunere, trupele trebuie hrănite, ba chiar Îndopate, că, pentru a veni de hac celei mai mărunte răzvrătiri, s-ar putea ajunge la cheltuieli de zece ori mai mari. Dar, aruncând pumni Întregi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Mahomed și a existenței Dumnezeului unic. — În tot ceea ce spui, nu văd prin ce te deosebești de ceilalți șiiți. — Diferența e mare Între credința mea și aceea a părinților mei. Aceștia m-au Învățat Întotdeauna că ar trebui să Îndurăm răbdători stăpânirea dușmanilor noștri, așteptând să revină imamul ascuns, care va aduce pe pământ domnia dreptății și Îi va răsplăti pe adevărații credincioși. Propria mea credință este că trebuie să acționăm de pe-acum, să pregătim, prin toate mijloacele, venirea imamului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
amestec de sânge străin, nici trăsăturile semite ale arabilor, nici trăsăturile ariene ale persanilor. Este, de departe, cea mai vârstnică dintre soțiile lui Malik Șah. Când s-a căsătorit cu el, acesta n-avea decât nouă ani, iar ea unsprezece. Răbdătoare, a așteptat ca el să se coacă. I-a atins primul tulei din barbă, i-a surprins cea dintâi tresărire de dorință În trup, i-a văzut mădularele alungindu-se, mușchii rotunjindu-se, plămadă maiestuoasă pe care a prins numaidecât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îți vine să crezi așa ceva? Sincer, nu, zice Luke, scriind ceva la computer. Nu‑mi vine. — Deci ce crezi că se întâmplă de fapt? Mă cocoț pe biroul lui și‑l privesc, nerăbdătoare să‑i aflu părerea. — Iubito, zice Luke răbdător. Chiar am treabă. — Nu te interesează deloc? — Nu. Atâta timp cât fiecare își vede de treaba lui, nu. — Oamenii sunt mai mult decât simpli angajați. Dar Luke nici nu e atent la mine. Are expresia aia distantă pe care o are când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pantaloni de piele zicând: — Uite la haina asta! Oo, și la ghetele astea Hobbs! Sigur am să licitez pentru ele! În cealaltă parte a camerei, două fete încearcă perechi de pantaloni, punându‑i pe lângă ele, în timp ce prietenii lor le țin răbdători băuturile. — Cine sunt toți oamenii ăștia? întreb, nevenindu‑mi să cred. Tu i‑ai invitat pe toți? — Păi, i‑am sunat pe toți cei din agenda mea, zice Suze. Și din agenda lui Tarquin. Și a lui Fenny... — Aaa, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de volubil și slobod era coechipierul său. Acesta din urmă putea să bată câmpii despre defecțiunea unei piese de microcircuit și, tunând, să o trimită la strămoșii ei din solul Pământului din care au fost extrași constituenții ei. Brett comenta răbdător: "Adevărat."' Pentru Brett, acest cuvânt avea mai multă valoarl decât orice părere amănunțită. Îi certifica prezența mai bine decât ar fi făcut-o un discurs. Pentru el, tăcerea reprezenta forța superioară de comunicare, fiindcă în vorbărie sălașuia nebunia și urâțenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Nu zăresc nici o lumină, nici semne de viață. Nici un fel de mișcare, în afară de praful ăsta blestemat. Folosește ecoul nostru pentru determinarea distanței-linie și activează captoarele. Încearcă să vezi sau să găsești ceva ce noi nu putem observa de aici. Așteptară răbdători până se execută Ash, nedezlipindu-și ochii de la formele elegante, stupefiante, ale enormei nave cosmice. ― Am încercat tot, le povestea ofițerul științific. Nu suntem echipați pentru a susține o asemenea investigație de la distanță. Nostromo este un remorcher de comerț, nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
alergau spre el. Fiecare pas pe care-l făceau cu ghetele grele ridica mici gheizere de praf. Alăturară fascicolul lămpilor electrice celui al lui Dallas. Totul părea liniștit și mort. dar căpitanul își zicea totuși că o energie mult prea răbdătoare trebuia să funcționeze îndărătul acestor ciudate structuri. Travaliul mecanic era sugerat de mișcarea regulată de du-te-vino al unei unice bare de metal culisând pe o canelură. Conform instrumentelor de măsură încastrate în interiorul căștii, această mașină nu producea nici un zgomot. ― Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ne amintim că pașnica ramură de măslin a fost purtată la Început de cuceritorii romani la triumfuri? Și că pacea pe care o vestea era pacea impusă, orgolioasă a Învingătorului? Sau e de ajuns ceea ce aflăm singuri de la acești pomi răbdători, blînzi și calzi, cu frunzișul lucind În lumină și zgrunțuroși ca o piele de bivol? De ce-am săpa la rădăcinile lor, evocîndu-l pe Hesiod vorbind despre o vîrstă de aur cînd oamenii trăiau, pretinde el, ca zeii, fără suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
urechea lui Vasile, peste vreo două nouă ore, când se trezesc unul lângă altul, pe covor, privindu-se atent și dând din cap, bătrânește, când unul când altul, ca și cum continuau o convorbire din vechime. Amicul Vasile tace și privește. Supus, răbdător cu toate. — Noi, bolnavii. Avem întâlnire acolo, la deversor. Lângă satul ăla nenorocit. Vreo 20 kilometri depărtare, unde se varsă canalul în râu. Vin toți în noaptea asta, ai să vezi... — Eu nu mai sunt bolnav, dom’ Tolea. Așa zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Surpriza surprizelor,Ira! Uitasem, știi cum sunt eu, uitasem... Tu aici, tu aici?“ „Normal, Tolea, e normal! Aici, da. Aici, în gaura de șoricei. În găurica asta otrăvită, pentru șoricei.“ Așa că domnul Vancea ajunge iar în stația de tramvai. Așteaptă răbdător tramvaiul, se urcă, găsește loc liber lângă casieră, se așază, deschide ziarul. Răsfoiește paginile: fantoma Octavian nu apare, nici președintele Orest Popescu nu apare, nici numele Irinei Radovici nu apare. Ce-o fi făcând Ina la această trăsnită Asociație? Panouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
glumă, în gura atâtor descurcăreți cărora le știa prea multe dintre afaceri. Prudența era necesară, o știa bine prudenta Veturia. Decisă să nu ia nici un ban pentru aceste lecții, presimțise primejdiile popularității; inevitabilă, într-adevăr, cum avea să se dovedească. Răbdătoare și vetustă, reînviind pentru nou-veniți imaginea cine știe cărei mătuși anacronice din patria de peste mări, gata să ignore obrăznicia și lenea și bădărănia, totdeauna atent îmbrăcată, cu părul, mâinile și rotunda față palidă scrupulos îngrijite, grăsuța bătrână încă în putere își câștigase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
da, acum își vede pașii. Nu-i decât unul, un pas până la apartamentul 8. Apasă butonul, se aude soneria, dincolo de ușă. Lung, lung, lung scurt lung. Nimic, nimeni, neant. Din nou, lung lung lung scurt lung. Liniște, pustiu. Așteaptă, așteaptă răbdător să apară, în ușă, zâmbetul lui Scaraoțchi. Nici o mișcare. Un pas înapoi, apasă iarăși comutatorul. Se aprinde filamentul, se vede scara spre stradă. Pipăie prudent, coboară. Strada, magazinul SCAMPOLO, stație de autobuze, autobuzul, stația de tramvai, tramvaiul, iarăși strada, iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de zei, plăcerea păgână, plină, barbară, lătrându-și triumful, sfidând Ciclopul care le spionase sufletele și mintea și sexul. Până diseară, până acum câteva ore, când pământul se scuturase de plictiseala care tot fermenta clocea defeca pe spinarea sa prea răbdătoare. Un ogar turbat peste cățeaua turbată, trepidând, epileptic, pe spinarea ei îngustă, asmuțit de gâtul ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în pumn. Alergă spre movilița de nisip, se lăsă pe vine, căzu, se ridică, se așeză, gospodărește, în nisip. Începu să rupă plicul și scrisoarea bucăți bucățele, tot mai mici, micuțe, minime, pulbere, pulbere. Adună totul cu grijă, se apucă, răbdător, să îngroape mica grămăjoară de foste cuvinte sub mormântul de nisip, îndesând, iarăși și iarăși, cu lopățica și găleata de copil, până nu mai putea fi găsită vreo urmă. Mai contemplă o clipă mormântul. Se ridică, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
combatantul de altădată e încă viu. E încă viu, kir Ianuli, dar nu aude și nu vede semnele schimbării, aici, la un pas, la un pas. — Anotimpul capcană... izbutește Irina să murmure. Un timp... un timp ne... nerăbdător. Oameni prea răbdători, într-un timp nerăbdător. Timpul nerăbdător cu răbdătorii... bâlbâie Irina repede repede. Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
viu, kir Ianuli, dar nu aude și nu vede semnele schimbării, aici, la un pas, la un pas. — Anotimpul capcană... izbutește Irina să murmure. Un timp... un timp ne... nerăbdător. Oameni prea răbdători, într-un timp nerăbdător. Timpul nerăbdător cu răbdătorii... bâlbâie Irina repede repede. Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți. Este, da, da, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți. Este, da, da, este chiar nerăbdătoarea soțioară a răbdătorului domn Ianuli: iapa sa inestimabilă! Nărăvașa Emilia, zisă Mila, Mila Ianuli. Curvoiul. Zeitatea înlocuirilor și înlocuitorilor, Curvoiul marelui anotimp păgân, batjocura seducătoare... da, da, asta voise, de fapt, să-l întrebe pe amuțitul combatant, exilat în lună... ce mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Mai am ceva de spus și-i întorc imediat un răspuns scuză: Răspunsul tău ce se vrea dialectic, că din discuții răsare adevărul, mie îmi seamănă cu un îndemn biblic: „Poftim și obrazul celălalt! Lovește-l ca să vezi cât de răbdător sunt cu tine, pacifist, delicat și concesiv”. Eu în locul tău mi-ași apăra filosofia lucrării spunându-mi: „Ateule, rascolnicule, nonconformistule, anarhistule, nonconvenționalule, unde ai văzut tu o societate fără reguli sacre? Nu ne plângem noi astăzi că ni se pierd
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
e declanșată din momentul pronunțării primului cuvânt, viscol, și este întărită și sporită prin continuarea în noapte. Pe bunica, cu toată vârsta ei înaintată, nu o putem concepe, cu toate excepțiile care se mai întâlnesc, decât ca bună, tăcută, blândă, răbdătoare. Ea apare în poem ca o contrapondere la negativitatea naturii în plină manifestare violentă. Apoi, negativitatea erupe în final prin constatarea că geamul e tot mai mic. Poemul e original și ușor de înțeles, demn de luat în seamă prin
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]