2,283 matches
-
avut poezia creată în detenție și care, pe căi diverse, unele chiar miraculoase, a circulat prin toate închisorile. Poeții închisorilor au fost apostolii care au făurit un climat de frățietate, de trăiri comune, de plâns împreună, de suferit și de răbdat împreună, de visat și de sperat împreună, de retrăit amintiri împreună. Datorită lor am descoperit calitatea haotică, mistică, duhovnicească a suferinței sublimată în felul acesta prin poezia lor, prin iubire și mai ales prin rugăciune. Ei au contribuit enorm la
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
știm. Pe atunci, aerul i-a dat Însă și corpul. El, iar nu apa care i-a fost doar leagăn, a fost sediul reacțiilor care din metan, amoniac și, bineînțeles „focul“ cosmic, radiația pe care astăzi n’o mai putem răbda, ultravioletă, gamma, X, bașca imensele fulgere ce-l brăzdau, au format substanțele prebiotice, inclusiv primordiile „benzii de magnetofon“ care e ADN-ul. Apa doar le a dizolvat și a Îngăduit structurarea lor, Încetul cu Încetul, În puzderia de organisme de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
voi. „Meridian“, 29 iunie 2000, ora 12,31 4. De-ale roților Pentru că popa nu spovedește o pisică, am ajuns să mă confesez microfonului. Să-mi miaun bucuria sau necazul? Bucurie, căci Felis silvestris, verișoara mea, nu mi-a mai răbdat absența și a coborât În dulce cu ghilimele târgul Ieșilor. Necaz, căci a fost tare dezamăgită; nu de mine, ci de locul În care-mi duc zilele de motan de streașină. Am amânat pe altă dată să discut mediul cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căpătat grăsimea, iar enoriașii carnea... Știu, căci tocmai pusesem lăbuța În Europa, sătulă de interminabilele tămâieri și purificări - un fel de a vinde castraveți grădinarului - cu care era cinstită zeița Bastet - așa mă chema pe atunci - pe care le-am răbdat În Egipt. Iar asta doar pentru biocâmpul meu zeiesc și plăcerea de a mă cățăra, inclusiv pe soclu. Nu și pe altar... - Vezi tu, Moti, e vorba de un antropomorfism dus la extrem, de care nu ne-am dezbărat de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Dar acest aspect marmorean e valabil doar cât trăiesc. Motiv pentru care nu vă sfătuiesc să folosiți blănița pisicii pentru vreun guler, cu atât mai mult pe a sălbăticuței mele prietene Felis silvestris. Despre mine pot vorbi o viață. Dar răbdați o săptămână... Nu veți regreta! Miau „Meridian“, 26 ianuarie 2001, ora 12,28 17. Mă cheamă Moti. II Transmit de pe teren. Adică de pe muchea gardului. L’aș lăsa pe Cristi să explice performanța, dar știu că a picat mecanica taman
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
crea un „cer“ În care să se salveze. Dar asta Înseamnă nașterea altei lumi, căci Natura și lumea sunt „cosubstanțiale“, din care copilul poznaș va fi izgonit. Poate de asta, omul fiindu-i copilul cel mai Înzestrat și drag, Natura rabdă, așteptându-i maturizarea, căci de crescut o face chiar foarte bine, să devină Înțelept, poate chiar să fie răsplătită. N’aș vrea Însă ca ea să se Înșele, căci vedem cu toții cum se poartă copiii cu părinții. Sunt Însă și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o râlă, Într’o brazdă. Cică trebuia să fiu vândut, iar locul meu dat altuia. Au venit unii, mi-au „cântărit“ ramurile, ce mai rămăsese din rădăcini, coletul, tulpina; mi-au scrijelit scoarța, să vadă dacă’s viu; eu am răbdat, dar ei au zis că’s prea scump și au plecat. Alții luau cu ei pe unul sau altul dintre frații mei. Tot mai singur pe zi ce trecea, mă uitam cu jind spre dealurile golașe din jur, unde aș
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
alături de grâu-șoarece-pisică-vreun șacal care-i devorează hoitul-și lanțul de microscopici descompunători, intervine și puricele care, sugând sângele pisicii, leagă șoarecele direct de acei descompunători. Noi specii? Asta se cheamă creșterea biodiversității, chiar dacă În forme pe care le detestăm; pisica rabdă cu stoicism prezența puricelui, căci nu vrea să devină altceva decât pisică. Noi, care ne vrem zei, transformăm, antropomorfizând, o realitate a lumii, cât se poate de benefică, Într’o fabulație gen greierele și furnica, ceva demn de dispreț. Cam
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-n copilul meu, ciuta pe vițelul ei. De deochi pentru oameni mari. Se scuipă pe deget și se freacă puțin fruntea bolnavului spunând formula magică : De deochi, de deochi, du-te dintre ochi. Du-te ca vântu’, să nu te rabde pământu’ Pân-ăi ajunge pe domn-to. De o fi de bărbat, să-i crape boașele, De-o fi de boreasă, să-i plesnească țâțele, Defi de fată mare, să-i cază păru’ De-o fi din codru, să-i cază
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
flori, Tot cu flori de fete mari. Când la joc el mi a sositu, De pe cal s-o coborâtu Ș-încă-n horă mi-o intratu Și-ncepură a juca, A juca și a striga. Murgu afară râncheza, El din gur-așa grăia : - «Rabdă murgu, ne-adăpat, Ne-adăpat și nemâncat, Cum rabd eu neînsurat. Că dacă m-oi însurară, Eu mai bine te-oi țineară, De mâncare că ți-oi dară Tot grâu roșu vânturatu, Cu ferdela-amăsuratu, De-adăpat te-oi adăpa Cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
joc el mi a sositu, De pe cal s-o coborâtu Ș-încă-n horă mi-o intratu Și-ncepură a juca, A juca și a striga. Murgu afară râncheza, El din gur-așa grăia : - «Rabdă murgu, ne-adăpat, Ne-adăpat și nemâncat, Cum rabd eu neînsurat. Că dacă m-oi însurară, Eu mai bine te-oi țineară, De mâncare că ți-oi dară Tot grâu roșu vânturatu, Cu ferdela-amăsuratu, De-adăpat te-oi adăpa Cu vin roșu strecuratu Cu veadra amăsuratu. Să fii june
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
dumneata nu și nu. Reluându-ne locurile pe vapor, dar pornindu-se un vânt rece care făcea să simțim și legănările ușoare ale vasului, am coborât jos. Acolo fiind și mese, am început să-mi sintetizez impresiile mele. N-am răbdat prea mult. Începea din nou programul de dans. Am urcat sus să-l vedem. Mi-a făcut plăcere să-i privesc pe aceiași dansatori pe care îi admirasem cu câteva ore înainte, când ne îndpreptam spre insulă. Dacă grecul era
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
piesa de muzeu a mănăstirii. Janeta, pierdută cu gândul în vremurile de mult apuse, voia să se așeze la masă. Oare cum vor fi stat ei aici? Nu te așeza că nu este voie, am oprit-o eu. N-a răbdat să nu pună mâna pe farfurii și pe tacâmuri. Din ce metal or fi de-au rezistat atât? Nu știu, însă metalele rezistă. Atunci or fi strălucit nu ca acum întunecate. Molipsindu-mă, am pipăit și eu un șervețel. Am
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
polonezi, ruși, bulgari, moldoveni) așteaptă cu anii să-i accepte occidentul (era prin 1970). Compania nu pare deloc selectă: "borfași, ratați, bețivi, fumangii; dacă mai rezist în jungla asta 6 luni, ajung și eu animal ca ei". A trebuit să rabde nu 6 luni, ci 14 și, pentru a câștiga câteva lire, descarcă, noaptea, camioane cu cenușă, trage la roabă, zugrăvește casele turcaleților. Tot ce câștigă cheltuie pe scrisori. Trimite sute de epistole în cele patru vânturi, solicitând unor personalități din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
strâng totuși pe lângă foc Și se-ncălzesc și râd și cântă Că mâine-n sat este o nuntă. Acum, cu bătrânețea mea Din casă nu mai pot pleca; Stau numa-n pat, mă uit pe geam, Am și dureri, nu știu cum rabd, Tremur toată, nu pot să merg, Eu la pădure mă gândesc, Cum mă duceam când eram mică De nimic nu mi-era frică, Trăiesc cu dor de satul meu Și de pădure tot la fel. Mai sunt și munțișori de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pripas", pentru un ceas de taifas! Ia, te rog!... E ceva special, un "lichid" regal!... Am ciocnit și am băut în tăcere, fiecare cu gândurile noastre. Într-un târziu, cum stăteam așa, amândoi apropiați și cuminți, n-am mai putut răbda și l-am întrebat: Domnule Stranski, mă frământă o întrebare... Ei, anume care? Ce-au avut, în fond, rușii cu Polonia? Tocmai am citit recent o nouă lucrare despre acel condamnabil și abominabil masacru de la Katyn, când sovieticii au lichidat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ce făceam trei inși de dimineața până seara. De pe o zi pe alta, tuburile erau Încărcate În camioanele clienților, așa că bătătura aia de șantier rămânea mereu goală. N-o fi murit nimeni de vipia asta nemernică, eh, câteșitrei aveam răbdare, răbdam și ne otânjeam În credință pe lopată și ciocanul de bătut tuburi. Dacă nici pe Leontina nu-i dădea mâna s-o cruțe, cu atât mai puțin l-ar mai fi lăsat moșu’ pe Laur de capul lui. Îi făcuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vere, m-ai lămurit. Da’ unde mergem noi acum? Unde fugim așa de nebuni? — Unde te ducem noi, i-o reteză părințelu’. — Bine, bine, am Înțeles. Și mai luați și voi geanta asta, că mi-a rupt cocoașa. — Taci și rabdă, vere. — Cei ce vor răbda pân’ la capăt, sfinte Dumnezeule... Își face și ăsta numărul. N-avem decât să ni-l facem din fugă fiecare. Cu geanta-n spate Laur abia de se-aude gâfâind și-i mereu cu cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
unde mergem noi acum? Unde fugim așa de nebuni? — Unde te ducem noi, i-o reteză părințelu’. — Bine, bine, am Înțeles. Și mai luați și voi geanta asta, că mi-a rupt cocoașa. — Taci și rabdă, vere. — Cei ce vor răbda pân’ la capăt, sfinte Dumnezeule... Își face și ăsta numărul. N-avem decât să ni-l facem din fugă fiecare. Cu geanta-n spate Laur abia de se-aude gâfâind și-i mereu cu cinci pași Înaintea noastră. Ca și cum el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mergând În aceeași direcție cu noi, spre Primărie, Miliție și Comitetul de Partid, duduind și spumegând printr-o furtună de fluierături și Înjurături, răscolind și Învârtejind trâmbe de pământ. Se răscolea pământul. Pământul zbiera și scuipa și nu-i mai răbda. Vitrinele au sărit din nou țăndări cu cărțile rearanjate ieri. Vorbele cu care ei au rezistat și l-au omagiat pe dictator au iscat acest măcel atotcuprinzător. Vorbele lor, amestecate cu pietre și cioburi și bucăți de pământ, au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prin flăcări și fum. Au dat cu gaze toxice peste popor! Să fie cu toatele În ciorba nepoților și copiilor și părinților lor! Prin geamurile Primăriei zburau steaguri și tablouri În flăcări. Pământul se zvârcolea și ardea și nu-i mai răbda. Ei cu vorbele lor zbierau la turma asta de popor, mmmââânoi suntemmmââî mmmâââpoporu’ omoară omoară omoară! Mugetul mulțimii Îi mătura de pe fața pământului. Noi suntem poporu’, zbierau În bătaia jeturilor de apă, lipăind prin bălți de sânge și Împiedicându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să piară. Asta ați făcut. Comunismul, visul vostru de aur, slujbele voastre și familiile voastre, lefurile și pensiile voastre, cărțile voastre și ziarele voastre, acum ștergeți-vă cu ele la cur! Poporul nu vă mai vrea, pământul nu vă mai rabdă, dar voi o țineți una și bună, poporul și poporul și poporul. Poporul pe care l-ați mâncat voi fript, jigodii comuniste! Săturați-vă și Îmbuibați-vă! Măcar că balamucul de afară se Întețise iarăși, noi nu-l mai auzeam de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
răgușeala și Înviam de la o secundă la alta aflând cu puteri Înzecite că noi suntem poporul. Vom stârpi până la ultimul toate jigodiile astea comuniste! Da, vom scăpa poporul de ei! Nimeni nu-i mai vrea și nimeni nu-i mai rabdă! Îi vom agăța pe toți cu capetele-n jos de stâlpi și de felinare, să-i ciugulească păsările și să treacă toată lumea să-i vadă, să-i scuipe și să-și facă nevoile pe ei. Asta-i soarta lor, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am oblojit cu gura mea și buzele mele Într-un geamăt orgasmatic atotcuprinzător. Noi suntem poporul! Eu sunt poporul, bestii nemernice! Mi-am Întors privirea Înlăcrimată spre priveliștea meselor din restaurant și ei erau peste tot și erau mulți. Poporul răbda și se chinuia. Poporul chefuia În draci. În loc de orice altceva, un chelner bătrân cu fața stacojie-vineție mă Întrebă de unde vin. - Vin de la Timișoara, prietene. Am spus niște vorbe magice, care-l fac să tragă un scaun, să se așeze și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ai pe-acolo... Avea tochitură care mirosea ca și el a varză și a picioare nespălate. Am mâncat două porții și el a stat lângă mine și am vorbit despre popor și despre nenorociții ăia pe care nu-i mai rabdă poporul. Și el și ea, niște jigodii și niște țigani nenorociți care și-au bătut joc de popor atâta amar de vreme și l-au regulat cum au vrut ei. - Ne-a ținut fără mâncare și-n frig și fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]