2,886 matches
-
a retras, brutal, izbucnind în sus, și s a dus în camera cealaltă. Ea s-a uitat cu necaz, după el, apoi s-a întins, a tresărit de câteva ori, parcă speriată de ceva, ori, poate, cuprinsă de oleacă de răcoare, după care s-a ridicat, s-a îmbrăcat și a pornit, prin casă, la treabă. El îi vorbi, de afară: mă duc să continui recondiționatul crucilor. Bine. Du-te. Duce-te ai și te-ai tot duce! Că pentru mine
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-i așa. Mă vindec tot mai mult. De ce te vindeci? De simdrom. Ce fel de simdrom? De simdromul tandreții. Cum e acela? Cum vezi acum. Nu-l văd. Îl simți,însă, da? Da. Îl simt. Parcă ți ar fi nițel răcoare; parcă ceva te-ar gâdila. Da. Mă gâdilă. Inima, mi-o gâdilă. Și creerii, mi-i gâdilă. Și tot corpul, mi-l furnică, punct cu punct. Așa. Nu mă slăbi. Strânge-mă. Și lasă-ți buzele, apăsat, să mi le
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și băuturi, și pentru a reface, o atmosferă cât de cât apetisantă, pe care s-o guste,în ritmul antrenant, al mizicii de la radio. După aerisire, după celelalte amintite un rând mai sus, a simțit că s-a cam instalat răcoarea. Răcoarea zorilor, care nu erau tocmai departe. A închis ușa, a dat drumul zăvorașului de sub clanță, a pornit motorul autoturismului, ca să combine, puțin, răcoarea de afară cu dulcea căldură, emanată de mașină, și s-a așezat, cu aliura de șef
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
băuturi, și pentru a reface, o atmosferă cât de cât apetisantă, pe care s-o guste,în ritmul antrenant, al mizicii de la radio. După aerisire, după celelalte amintite un rând mai sus, a simțit că s-a cam instalat răcoarea. Răcoarea zorilor, care nu erau tocmai departe. A închis ușa, a dat drumul zăvorașului de sub clanță, a pornit motorul autoturismului, ca să combine, puțin, răcoarea de afară cu dulcea căldură, emanată de mașină, și s-a așezat, cu aliura de șef suprem
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
După aerisire, după celelalte amintite un rând mai sus, a simțit că s-a cam instalat răcoarea. Răcoarea zorilor, care nu erau tocmai departe. A închis ușa, a dat drumul zăvorașului de sub clanță, a pornit motorul autoturismului, ca să combine, puțin, răcoarea de afară cu dulcea căldură, emanată de mașină, și s-a așezat, cu aliura de șef suprem,în fotoliu. Criminal gest! Sinucigașă acțiune! I se atrăsese atenția, doar, că, un garaj nu trebuie să fie, niciodată,închis, etanș. El,însă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Nu mă pricep. Nu am fost,în nici unul. Atunci, propun eu. Da. Aici. Imediat, la dreapta. Da. Au intrat. Au fost serviți dumnezeește. La urmă, când au voit să plece, și-au dat seama că se înnoptase demult. Era cam răcoare. Elîi oferi pelerina pe care o ținea, de obicei, ca rezervă,în minigentuțadiplomat. Ea i-o acceptă. Unde mergem? Nu-s hotărâtă. La mine, dacă te invit, vii? Desigur. O luă delicat de mânuță, ea se lăsă, dusă, la propriu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cafea, elîi făcu semn, din nou, spre pat. Ea se urcă înaintea lui. După ce se iubiră din nou, adormiră. Se treziră către seară. Din nou - la duș. Din nou - la masă. Apoi - afară,în balconul încărcat de verdeață și de răcoare, pe dinafară, și de profundă fierbințeală,în interiorul sufletelor, trupurilor și inimilor domniilor lor. Profesorul o invită, jos,în curte, pe una din băncile aflate, din belșug, pe marginile aleilor betonate. Se așezară. Elîi ceru, dacă poate, să-l asculte. Ea zise
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
tot mai mulți oameni negri în România insomnii de vară - la numărătoare tot mai multe oi după furtună - redusă la tăcere gura-leului fân la uscat - țârâitul cosașilor tot mai aprins după grindină - cam toate caisele sunt începute vara-n cimitir - răcoare nerâvnită printre rădăcini nici-un nor pe cer - un zumzet de albine printre albăstrele vacanță de basm - fetița vede-ntre nori ursul și vulpea pescăruși în zori - încet-încet nisipul prinde culoare teiul încărcat - la orice adiere praf de lumină cântec de
Vara cu greierii ei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83680_a_85005]
-
veșmânt de primadonă. Gândești obsesiv: copilele pătrund în tanga din folie diamantată, băieții vor numai tricouri de firmă dacă și soțul face grevă fără venituri cât vei rezista? Furioasă renunți la bikini! Din bucătărie iradiază arome vanilate s-a lăsat răcoarea vei pregăti cremșnit cu frișcă, glazurat, garnisit și încurcat în fire de cataif crocante - vine noaptea ți-e cald, ți-e frig, ți-e tot mai cald.
Femeia ?nceputului de mileniu by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83707_a_85032]
-
Invidia m-a împins spre pericol vânturam scena în imagini, impresii. În barcă ți-am zvârlit o mână de apă râdeai să prelungești clipa peste răcoarea instaurată, broboanele îți succedau trupul felii continuam s-arunc pumni cu licoare. Adiacent se umplea laguna țestoaselor apa îți licărea printre sâni Vezuviul și Etna deportați trasau pe cer dâre de fum cenușii care-ți țâșneau prin gură, unindu-ne
Flash-uri by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83710_a_85035]
-
Încerca o senzație de adîncă mulțumire pronunțînd cuvinte ca: zori, faptul zilei, utrenie, liturghie, dis-de-dimineață, cînd se crapă de ziuă... Bineînțeles că nu era atît de devreme, dar fusese liturghia de dimineață și strada era pustie și ea simțea o răcoare interioară, numai băile de sare avuseseră asupra ei același efect... „Nu Întotdeauna“, Își zise cîteva ore mai tîrziu, bucurîndu-se de această răcoare: „nu Întotdeauna și mai ales niciodată efectul lor nu ține mai mult de o oră, fiindcă Lima e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu era atît de devreme, dar fusese liturghia de dimineață și strada era pustie și ea simțea o răcoare interioară, numai băile de sare avuseseră asupra ei același efect... „Nu Întotdeauna“, Își zise cîteva ore mai tîrziu, bucurîndu-se de această răcoare: „nu Întotdeauna și mai ales niciodată efectul lor nu ține mai mult de o oră, fiindcă Lima e un oraș foarte umed... Astăzi, În schimb...“ Trei zile mai tîrziu a făcut cunoștință cu cîteva doamne și mai bune decît ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lor nu ține mai mult de o oră, fiindcă Lima e un oraș foarte umed... Astăzi, În schimb...“ Trei zile mai tîrziu a făcut cunoștință cu cîteva doamne și mai bune decît ea. Acestea simțeau tot timpul o senzație de răcoare interioară și o revărsau În Întregime asupra cartierelor sărace, Își petreceau după-amieze Încheiate cutreierînd mahalalele. Se Întorceau lac de sudoare și povestind Întîmplări incredibile. Una din ele povesti că Îngrijise un bețiv care fusese rănit Într-o Încăierare, el voise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că e gata un nou rînd de piscosauers. „Susan! Juan Lucas! strigă Încercînd să acopere ghitarele de flamenco: gustați acest nectar al zeilor!“ și el Însuși se Îndreaptă spre ei, el Însuși le Întinde paharele care produc o senzație de răcoare În palmă și pe buze. Ei gustă și laudă băutura, fiecare În felul său: Susan, nespus de frumoasa, aranjîndu-și bucla de păr căzută pe frunte tocmai acum, cînd vine spre ei rotofeiul, privește pe fereastră cu un aer jumătate distrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stilul din Cuzco, formidabil. Se simți Închis În acea Încăpere luxoasă, aproape că-l apăsau pereții. Puse atunci paharul pe marmora mesei și Întinzîndu-și brațele Înveșmîntate În tweed, paralele cu tacîmurile de argint, se sprijini În palme pentru a simți răcoarea frumoasei zile de toamnă și răcoarea nu era propriu-zis frig, nici frigul nu era umezeală, fiindcă aici Începeau manșetele lui de mătase și ceva mai Încolo Celso Împodobise masa cu o fructieră Încărcată cu toate culorile, asupra căreia ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Închis În acea Încăpere luxoasă, aproape că-l apăsau pereții. Puse atunci paharul pe marmora mesei și Întinzîndu-și brațele Înveșmîntate În tweed, paralele cu tacîmurile de argint, se sprijini În palme pentru a simți răcoarea frumoasei zile de toamnă și răcoarea nu era propriu-zis frig, nici frigul nu era umezeală, fiindcă aici Începeau manșetele lui de mătase și ceva mai Încolo Celso Împodobise masa cu o fructieră Încărcată cu toate culorile, asupra căreia ochii lui se opriră timp de o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să te fi însurat... Alta ți-ar fi fost acum viața.” “Hm!, să știi că și eu mi-am spus așa, da’, după ce-am fost închis prima oară, nu-ș’ cum s-a făcut că iar m-am trezit la răcoare. P-ormă, nu m-am mai putut opri. Iar acuma, să-ți spui drept, parcă mă simt mai bine acolo: casa-i casă, nu ți-e bine-n ea, c-adevărat, da’ nu te plouă, nu te ninge, dă mâncare
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
parcă și soarele ține cu noi, vrea să ne-ajute și d’aia nici nu mai dogorăște așa din răsputeri.” “Să știi că da. Ia zi, unde-ai pus băiatu’?” “Sub prunu’ oletnesc ăl’ mare. Are umbră berechet, nici prea răcoare nu e, numa’ bine dă dormit un prunc mic și nevinovat” Da’ furnici ai văzut p’acolo?” “Pă naiba! Dă unde furnici? Nici dă leac, mămică!” Și amândouă, mama și fiica, sau bunica și mama băiatului continuă prășitul locului de pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și aprinde o lumânare pe care-o pune în mâna mortului... ...tic-tac, tic-tac... ...VII.3. ...În zăpușeala de-afară totul pare că fierbe; frunzele copacilor, livide și amenințate de uscare, se doresc mângâiate de suflul unui vânt aducător de puțină răcoare, asfaltul străzilor s-a încins peste măsură, până și labele unui câine, scos acum, ori aflat permanent la plimbare, ar putea lăsa urme, în timp ce oamenii arată ca niște caltaboși fierți în suc propriu. Chioșcurile cu răcoritoare sunt luate cu asalt
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a o urma. Întrebă cum era vremea în Chickadee Way, cum arăta locul. —Conscience Bay arăta superb, Bărbate. Ca sticla. Ca timpul încremenit. Îmi închipui, spuse el. Acul ar fi țâșnit în sus. Lucră până târziu, revizuindu-și notițele. O răcoare umedă de iunie, care sfida tot ceea ce știa el despre prerie, îmbiba încăperea. Nu găsi nici o metodă de a închide aerul condiționat sau de a deschide fereastra. Zăcea în pat, la lumina chihlimbarie a ceasului, făcându-și autoevaluarea. Miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la dispoziție curtea și îmi plăcea, normal, să stau mai mut la aer, în timp ce cărțile, care m-au fascinat și ele dintotdeauna, erau rezervate exclusiv orelor fierbinți din jurul prânzului, în timpul verii, când eram nevoită să mă adăpostesc în cameră, la răcoare, și zilelor de iarnă, când întunericul venea mai repede și ne gonea pe toți (copiii) în casă. Și, cumva, cred că tot de aici mi se trage și faptul că am debutat destul de târziu. Sunt cazuri de artiști, obișnuiți de
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
regulă, John! Am luat-o eu! Apoi porni În urma lui pe scări. Acum era aproape dimineață, cam trei și jumătate, cerul era plin de stele delicate și strălucitoare, iar noaptea Încă liniștită, scăldată Într-un uriaș Întuneric violet, Încărcată de răcoare, dar și de bucuria expansivă și singuratică a primăverii. Undeva departe, abia perceptibil, plin de jale, Înfiorat de bucurie și de durere, se Înălța glasul unui vapor pierdut În noapte, al unui mare vas ce chema la gura portului. Strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pietre strălucitoare a pîrÎului și umbra plăcută și răcoroasă a copacilor de dincolo de rîu. Apoi s-au oprit la capul podului și au privit apa. Apoi au văzut golul rămas la vechea moară roșie, care semăna Întrucîtva cu amurgul, cu răcoarea, cu tristețea și bucuria, și privind chipurile tinerilor care zăceau În lanul de grîu, chipurile banale și, vai, atît de cunoscute și de străine În moarte ale americanilor căzuți, au rămas o clipă nemișcați gîndind, simțind, gîndind, cu inimile pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întoarce niciodată, nu vom mai păși niciodată de-a lungul acestui drum așa cum am pășit azi-dimineață... deci, fraților, să ne mai aruncăm o privire Înainte de-a pleca. Iată moara, iată tufișurile, iată albia rîului presărată cu pietre strălucitoare, iată răcoarea plăcută și bine cunoscută a copacilor... dar pe-aici am mai trecut cîndva! exclamă ei. — Bine-nțeles, fraților, am stat pe pod, În fața morii, și-am cîntat Împreună seara pe malul pîrÎului, presărat de pietre strălucitoare, și-am trecut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din dreapta - stradă măreață, plină de viață zbuciumată și de mișcare, de amiază și de trudă voioasă, imaginea ta strălucește veșnic În inimile noastre și ne-ndreptăm spre tine! — Stradă a dimineții, stradă a speranței! au strigat ei. Stradă scăldată În răcoare, În lumina piezișă, stradă cu fațade Înalte și adîncă umbră albastră, stradă scăldată În aerul mișcător al dimineții poleind valurile, stradă cu docuri vechi și ruginite, pe unde bacul teșit intră spumegînd, Împovărat de un zid de fețe mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]